mi s pare cea mai potrivita poza pt acest blog :P
asa s intampla mereu in viata d zi cu zi....apare tentatia... dam curs dorintei si curiozitatii, investim truda, sentiment, emotie...
asemeni unei tigari proaspat aprinse evoluam si noi.... n bucuram d moment si n adancim in placerea efemerului prezent... dar din pacate se mai si termina... si privind din capatul tigarii, vedem cum tot ce am construit in urma noastra s-a ruinat, cum fiecare moment crezut a fi invins de bucurie si entuziasm, trece in umbra timpului si se sfarseste sub greutatea acestuia...
timpul e greu si apasa umerii slabi ai neputintei...facand astfel dificila evolutia noastra. totul s transforma, rand p rand intr-un prag, c tb trecut si d care sa nu n lovim, ca e mai dureros cand t izbeste realitatea si spulbera oniricul adancit in suflete.
am putea recunoaste ca toti n facem planuri, visam, n propunem teluri...p care mai mult sau mai putin l putem atinge, simti... d aci si deziluzia prezentului, ca mereu n opreste din incercarea de a propune viitorul, prin intermediul cotidianului.
dar pana la urma, viitorul acesta ce este?
o multitudine d scenarii din care numai unul singur trece de teste si s implineste.
cum as putea afla care este acel scenariu ce iese invingator ?as putea afla, as putea incerca sa-l determin? oare ajut la determinarea celui mai bun scenariu prin gandirea mea, prin ceea ce visez ca s-ar putea intampla, prin ceea c mi-ar placea sa s intample?...nu cred....d fapt toata aceasta agitatie a interiorului de a exterioriza simtirea este contrarul scenariului propus...dar c sa facem, suntem bieti actori in propria piesa... scena s schimba si peisajul, ca in rest ramanem la fel, cu dorinta de a n intregi p interior...
dar sa gasim cheia de 16 si sa asamblam piesele ramase si sa incercam ca atunci cand privim in urma sa nu gasim cenusa sau scrum ci sa ramana placerea momentului trecut, moment p care s cladeste emotia prezentului.
cam asa....
asa s intampla mereu in viata d zi cu zi....apare tentatia... dam curs dorintei si curiozitatii, investim truda, sentiment, emotie...
asemeni unei tigari proaspat aprinse evoluam si noi.... n bucuram d moment si n adancim in placerea efemerului prezent... dar din pacate se mai si termina... si privind din capatul tigarii, vedem cum tot ce am construit in urma noastra s-a ruinat, cum fiecare moment crezut a fi invins de bucurie si entuziasm, trece in umbra timpului si se sfarseste sub greutatea acestuia...
timpul e greu si apasa umerii slabi ai neputintei...facand astfel dificila evolutia noastra. totul s transforma, rand p rand intr-un prag, c tb trecut si d care sa nu n lovim, ca e mai dureros cand t izbeste realitatea si spulbera oniricul adancit in suflete.
am putea recunoaste ca toti n facem planuri, visam, n propunem teluri...p care mai mult sau mai putin l putem atinge, simti... d aci si deziluzia prezentului, ca mereu n opreste din incercarea de a propune viitorul, prin intermediul cotidianului.
dar pana la urma, viitorul acesta ce este?
o multitudine d scenarii din care numai unul singur trece de teste si s implineste.
cum as putea afla care este acel scenariu ce iese invingator ?as putea afla, as putea incerca sa-l determin? oare ajut la determinarea celui mai bun scenariu prin gandirea mea, prin ceea ce visez ca s-ar putea intampla, prin ceea c mi-ar placea sa s intample?...nu cred....d fapt toata aceasta agitatie a interiorului de a exterioriza simtirea este contrarul scenariului propus...dar c sa facem, suntem bieti actori in propria piesa... scena s schimba si peisajul, ca in rest ramanem la fel, cu dorinta de a n intregi p interior...
dar sa gasim cheia de 16 si sa asamblam piesele ramase si sa incercam ca atunci cand privim in urma sa nu gasim cenusa sau scrum ci sa ramana placerea momentului trecut, moment p care s cladeste emotia prezentului.
cam asa....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu