poza semnifica memories, cel putin asa am descoperit-o eu.stateam si ma gandeam, ca mai am prostul asta obicei:P, si descopeream impasibilitatea omului la suferinta celui de langa el. cu totii stim notiunea de suferinta, dar daca ar fi sa o explicam, nu am sti sa dam un inteles vorbelor noastre, pentru ca ajungem sa cunoastem sentimentul asta doar cand ni se intampla noua, din pacate:(. ceea ce e tot mai trist, e ca se intampla tot mai des, si li se intampla persoanelor pe care le cunoastem, le indragim, le purtam bucuria emotiei si apucam sa le redescoperim numai in momentele de rascruce, cum ar fi cele pricinuite de suferinta.
de ce memories? pentru ca atunci cand ajungi sa cunosti suferinta incepi si te gandesti la momentele placute ce le-ati petrecut, la clipele de buna voie, de veselie, incerci sa faci o arhiva in memorie cu toate experientele traite alaturi de acea persoana si sa le pastrezi, unde sa le poti apela oricand gandul singuratatii iti bantuie prin simtiri.
cred ca impasibilitatea se impleteste cu imposibilitatea de a oferi un ajutor, pentru ca ajutorul emotional nu prea-l pot da nici persoanele specializate in aceasta directie, d-apoi noi, bieti muritori.
e aiurea sa stii ca s intampla ceva naspa si ca nu poti sa faci niik, ca esti legat de maini si de picioare, ca parca si gandul ti se zbate ca intr-o cusca si ca nu gasesti iesirea, ca nu gasesti o solutie pentru ceea ce ti se intampla.
in astfel de momente nu mai putem face noi prea multe, dar putem sa valorizam omul de langa noi, sa-l descoperim inainte de a afla ca s-ar putea sa nu mai fie, sa ne construim propriile valori si sa incercam sa le pastram in ciuda tentatiilor prezentului efemer. pana la urma conteaza cel mai mult sa stim sa punem calitate in ceea ce facem, sa conducem noi banii si nu ei pe noi, ca in goana de a ne implini unele dorinte materiale, uitam sa iubim, sa recunoastem o emotie, un sentiment, uiram sa apreciem si ajungem in stadiul in care aprecierea, emotia, sentimentul nu-si mai au locul, poate doar iubirea sa mai ajute, iar banul dupa care fugim ahtiati sa nu ne mai poata ajuta in vreun fel, pentru ca sanatatea si timpul nu-l putem cumpara, din pacate...
nu stiu...parca prea multa lume isi descopera alte valori, evident fiecare-si are propriul sistem de valori, dar totusi sa ramanem slujitori ai bunului simt, cumpatarii si ai respectului.
sa incercam cred, sa ne facem amintiri cu oamenii cat mai sunt langa noi si sa nu ajungem sa regretam o ultima imbratisare, un ultim sarut...un ultim salut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu