A fost interesant cum am ajuns sa fac parte din aceasta mare familie. Mereu povestesc cu placere momentul cand am luat contact cu CPV.
Se intampla in 1 decembrie 2008 cu ocazia evenimentului numit “Free hugs”. Cum am ajuns eu la free hugs? Destul de simplu…. Pe la sfarsitul lunii noiembrie am dat peste site-ul www.lumebuna.ro , locul unde a fost initiata si promovata campania Free hugs. Acolo, la sectiunea Multumesc am apucat sa postez o bucurie de-a mea, cea
de a intalni oameni faini si de a ma bucura de prezenta lor si de daruirea de a face bine pe care o descopeream in ei.
Am schimbat cateva mail-uri cu Mihail Musat, fondatorul lumebuna.ro si apucasem sa-i spun ca mi se pare super tare ideea cu free hugs si mai mult de atat, ii spusesem ca voi participa si eu. Sentimentul era cam incert pentru ca nu sunt o persana care sa se imbratiseze cu oameni cunoscuti si dragi, d-apoi cu cei de pe strada, total necunoscuti. Mno, de rusine ca am apucat sa ma exprim, m-am mobilizat creandu-mi pancarta cu Imbratisari Gratuite si m-am postat a 2 a zi in Piata Sfatului unde am intalnit multe persoane ce au imbratisat aceasta idee cu mult drag si deschidere. Primele 5 min au fost aiurea, cred ca pentru fiecare dintre noi, pentru mine cu atat mai mult cu cat cu un an inainte, de 1 decembrie eram intr-o alta tara, unde intr-un loc foarte populat erau multi oameni cu pancarte cu free hugs, de care eu fugeam ;)) pentru ca am zis ca sunt ciudati. Si ca sa vezi ironia sortii, anul urmator am intrat de buna voie in aceasta categorie pe care eu am creat-o si etichetat-o inainte de a simti ce inseamna acest gest cu adevarat…cel de a darui si a primi.
Povestea nu se termina aici, a continuat cu o stare super faina data de cele 2 ore in care am imbratisat straini, impreuna cu oameni voluntari, care or mers la suflet cum nici nu ma asteptam. Acesta a fost momentul in care am intrat in Centrul Pilot de Voluntariat. Cred ca bariera emotionala peste care doream sa trec a fost viza mea spre starea de implinire si de bine ce s-a instalat in interiorul meu la intalnirea acestor oameni minunati care astazi sunt in implicati in actiunile desfasurate de Centrul Pilot de Voluntariat.
Dupa free hugs am mers de am colindat batranii de la Caminul de Batrani din Sacele, unde o alta stare de fericire s-a instalat, cred ca noi aveam driverele la aceste stari numai ca nu stim exact cand sa le utilizam si cum pentru a ne putea bucura de aceasta stare.
Au urmat mai multe activitati impreuna: ecologizari, ateliere creative, plantari, multa buna dispozitie si un good mood ce creste exponential pe masura ce ne descoperim.
In Centrul Pilot de Voluntariat, prin actiunile in care ne-am implicat, am avut ocazia sa ne redescoperim in fiecare zi si acesta nu poate fi decat un sentiment mult prea placut, stiind ca avem un grup de prieteni, oameni faini, care aleg sa aloce din timpul lor si altor persoane, uitand de egoism, egocentrism si indiferenta care ne inconjoara in fiecare zi si care are tendinta de a ne acapara tot mai mult.
Sunt foarte multumita ca am avut sansa sa ma intalnesc cu acesti oameni, ca am reusit sa-i am ca prieteni, sa ne simtim ca elemente esentiale dintr-un intreg pe care din simplitatea noastra de oameni reusim sa realizam actiuni minunate impreuna.
Multumesc pentru tot si pentru sansa de a-i cunoaste pe acesti oameni minunati alaturi de care am avut ocazia de a cunoaste alte persoane, care nu fac altceva decat sa aduca sentimentul de pozitiv in vietisoara mea.
Imi sunt foarte dragi oamenii din CPV, atat de dragi incat imi vine sa-i hug them every time I saw them, even if they don’t like this :P…or some of them :P.
I think that enough it’s enough…so I have to finish my thanks list …… thank u ;)
