Paradoxul Vremurilor noastre"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin. Avem case mai mari dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii dar mai putin timp; avem mai multe functii dar mai putina minte, mai multe cunostinte dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Râdem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata, am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune. Am curatat aerul dar am poluat solul. Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult dar învatam mai putin. Planuim mai multe dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi, Case mai frumoase dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai. Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati."
octavian paler
de ce sa nu profitam de clipe, deoarece ele s transforma in amintiri, ca peste ani sa n bucuram si sa retraim momente ale inaltarii, ale decaderii, ale emotiei, ale fricii, ale emotiei, ale increderii ca putem, ca simtim si ca putem atinge fericirea minima satisfacerii sufletului si alinarii dorului.
Parca totul e prea adevarat… si impasibilitatea asta parca adanceste adevarul, parca e prea multa superficialitate cotidiana, parca uitam sa iubim, sa credem in puterea emotiei, sa avem fluturasi coconasi prin stomac… sa avem curaj sa n descoperim, sa incercam sa n descoperim p noi si p cei d alaturi.
Consider ca ar tb sa n alocam mai mult timp gandirii si simtirii si mai putin timp calmarii temerilor ca ce s-ar putea intampla. Sa n lasam actori in scenariul vietii si sa nu n mai inchipuim noi mici scenaristi, ca p bune ca nu n iese( din propria experienta zic:P ).
Nu uitati sa simtiti ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu