La inceput mi-a placut foarte mult, inca imi place, insa starea s-o schimbat.
Dap....cu totii avem momente in care simtim durere, suferinta, stari naspa sau lipsa totala de chef, o stare letargica in care ne scaldam uneori si in care vrem sa fim uitati de cei din jur, o semiizolare de ceea ce reprezinta zi cu zi.
Revenind la melodie, mi-am reamintit de ea cand am vazut o persoana ce incepuse sa planga, nu un plans isteric, ci unul inabusit, care m-a impresionat, iar eu nu sunt o persoana usor impresionabila, dar uite ce face viata din om. Atunci mi-am dat seama, prin acel gest, cat inseamna unele persoane in ochii celorlalti, ca pot naste lacrimi unele momente trecute si ca pot fi aducatoare de zambete triste dupa aceea.
In orice caz, cum probabil nu ne place sa recunoastem, insa suferinta nu ne ocoleste, dar ne dorim sa nu se opreasca prea mult asupra noastra si sa gasim puterea de a trece peste.
Aceasta este o postare scrisa pe telefon, la o nunta--> nu e foarte lunga :P. Ma simt ca extrasa din lumea mea. Sunt in Bistrita la o nunta, nu-l cunosc decat pe mire si nici pe el prea bine. Sunt oameni care-mi plac foarte mult, desi n-am schimbat nici macar o vorba cu ei, sunt placuti, au ceva al lor care-i face sa fie cu lipici, mirele nu o glumit cand mi-o zis ca ma cazeaza la muzeu, desi io vedeam ca discutia ii la misto, nu mai am mult timp si ma voi convinge singura ca asa este.
Acum o inceput partea cu dansul , cea pe care o indragesc de-a dreptul... Mi-am dat seama....inca de ieri seara, ca mi s-a pus dor si drag de o persoana cu care nu am mai vorbit de ceva vreme si careia ii port unele bucurii...infranate si nerecunoscute.
Am facut o pauza de o hora rapida, asa ca de incalzire. Mi-ar fi placut sa vorbesc cu cineva din Brasov, ca sa micsorez distanta de casa, insa nu mi-a raspuns la telefon :(.
Revin cu alte impresii.
Alte impresii spun cam asa: "haide, haide hai, fi cu tupeu nevasta". Cred ca la nivelul acesta am ramas olecutza in urma, nestiind, cu rushine in glas admitand, melodia ce zice pe refren(oleaca sa-mi caut fitzuica pe tel): "vrea gagica mea la mare ca e alba pe picioare".....eeeeh? Recunosc ca acilea nu am stiut raspunsul, nici macar intrebarea nu am intuit-o.
Later edit: A venit ora la care trageam pe dreapta. Si da....chiar ne-a cazat omul la muzeu, cu joc si ritm in maxilar si mandibula, ne-am indreptat spre muzeu, cu ganduri si sperante ca printre ce-o fi acolo expus, au oamenii si paturi, avand un frigalau de numai in oscioarele mele ce se plimbau prin Sangeorz Bai. Ne-am cazat la muzeu....suuuper misto, adica foarte fain, ca cica mi-am propus sa renunt la unele ticuri verbale pe care le-am insusit in trecut. Am avut o camera misto, cu caldura, cu apa fierbinte, cu asternuturi moi si calduroase, cu bun gust si cu o atmosfera foarte placuta. A fost foarte misto cazarea noastra, mult mai placuta decat cea de la hotel si evident mult mai apreciata. De dimineata am vizitat si muzeul, deoarece casa in care am fost cazati, era de fapt o casa in care stateau artistii ce creau diferite opere artistice.
Foarte misto si muzeul, daca aveti timp, sau mai ales drum, prin Bistrita-Nasaud, si puteti trece prin Sangeorz Bai, va invit sa vizitati Muzeul de Arta Comparata. Veti avea bucuria sa descoperiti bun gust, creativitate, lucruri inedite, neasteptate sau chiar negandite.
Opera pe care am apucat sa o fotografiez si sa o postez, este realizata de Daniela Fainis si se numeste Amintire I.
Poate in urmatoarele postari voi mai publica din pozele realizate in interiorul muzeului, pana atunci va urez un weekend beeeeeee ton :).
Am fost ieri intr-o mica excursie de relaxare la Sighisoara...unii dintre voi stiu, ca i-am batut la cap cu iesirea asta ;)). A fost f relaxant si placut, cel putin asa mi s -a parut mie a fi, sau asa e intotdeauna cand ajung in Sighisoara, pentru ca e orasul meu de suflet. Buna dispozitie a fost datorata si oamenilor dragi cu care am fost, vremii, care a fost suuuuper faina, neasteptat de cald si placut o fost....relaxare la maxim. Motivul postarii nu este de a preamari orasul, ca toata lumea stie ca e unul frumos, ci de a povesti o intamplare de ieri ce s-o petrecut in timp ce noi mergeam spre gara pentru a ne intoarce in Brasov. In micul nostru grup se afla o prietena, care nu vorbeste romana, iar pentru a fi ok, am discutat cu totii in engleza, fac precizarea asta pentru ca asa cum meream noi linistiti si relaxati spre gara, s-au atasat grupuletului nostru 3 copii de etnie rroma, care evident...erau in exercitiul functiunii, adica cerseau fraaate. Prietena nevorbitoare de romana a dorit sa le dea ceva, a deschis geanta, era cu mana in ea, iar io de colo, ii spun ca nu tb sa le dea nimic pentru ca asa nu face decat sa incurajeze gestul lor de a cersi in continuare. A renuntat in a le mai da bani. Vazand astea, kinderii ne-au escortat pana la gara tot cersind si luandu-se de mine ca de ce nu o las sa le dea bani. Vazand ei ca nu reactionam si ca noi ne conversam in continuare in english, incepe o tigancusa sa spuna: " seniora....mangiare", am ramas paf....adica fraaate, avem cersetori, dar nu de orice fel..ci cultivati bre, nu mare mi-ar fi fost uimirea sa-i descopar poligloti, sa inceapa sa spuna una alta prin diferite limbi. Clar a fost o uimire pentru noi si nu numai.... Deci, pe cand mai aveti in gand sa le dati un ban cersetorilor, intrebati-i daca stiu sa ceara si in alte limbi straine, ca astia micii din Sighisoara au ridicat standardele deja in randul cersetorilor, altele sunt cerintele pe "piata muncii" (ca evident ca nu exista asa ceva in mentalitatea lor :) (a celor care cersesc, nu a tiganilor neaparat). Deci....seniora...mangiare ;)
Obisnuiesc sa utilizez OMG ironic, insa acum chiar ma sperie gandul ca unii oameni pot fi atat de ignoranti. Imi completam declaratia 230 pentru redirectionarea a 2% din impozitul care merge la stat, din salarii si intreb lumea daca doreste sa faca la fel, fiind vorba de niste bani pe care nu-i da din buzunar, ci le gasesc o utilitate, alta decat cea de a merge la stat ca si impozit, iar raspunsul care e??? Nu, intreb, firesc mi se pare mie: "de ce?", ca nu-i dau. Explic ce si cum se intampla, ca prin aceasta actiune poate fi ajutata o asociatie, oricare dorita de ei, sa-si indeplineasca obiectivele propuse: sa ajute lumea in lupta cu cancerul, sa gaseasca solutii copiilor strazii, sa sprijine cercetarile derulate in diferite domenii de interes medical, etc. Raspunsul a fost, de asemenea, NU. Inteleg ca nu vor sa faca voluntariat, ca nu au timp, bani, dispozitie sau mai stiu eu ce, insa pentru a completa o hartie care poate ajuta foarte mult, nu vad de ce nu ar fi dispusi sa faca acest minim efort, poate creierul meu nu e suficient de dezvoltat sau ingustat sa inteleaga o astfel de gandire...chiar nush :-??. Am simtit nevoia sa-mi exprim in scris revoltarea simtita... Sorry daca celor ce citesc aici le-am lezat vreun drept, insa cred ca nu sunt astfel de persoane, care sa gandeasca asa, printre cei ce-si aloca timp sa mai citeasca una alta, sau sa se informeze. Pentru toti cei care doresc sa ajute orice asociatie nonprofit prin redirectionarea celor 2%, ii invit sa completeze declaratia 230. Pentru cei ce doresc sa redirectioneze acesti bani spre Hospice Casa Sperantei- asociatie ce se ocupa cu infrumusetarea ultimelor momente din viata celor bolnavi de cancer in stadiu final, ii invit sa downloadeze formularul de pe site-ul acestei asociatii, completat cu datele ei.
Acest formular se completeaza cu datele personale si lui i se ataseaza o copie dupa fisa fiscala eliberata de la locul de munca. Acestea pot fi depuse pana in data de 15 mai la Finante.
O zi faina si sper sa fiti ocoliti de ignoranta altora!
Simt nevoia sa inghet starea pe care o am, intr-o astfel de postare.
Ma redescopar in fiecare zi, nu e ceva necunoscut pentru nimeni, ca probabil asta se intampla in cazul fiecaruia, insa cu atat mai mult aceasta redescoperire aduce zambete de bucurie, ochi umezi de fericire, si starea aia de good mood ce te cuprinde pe interior, sentimentul ala ca nu e gol pe interior, ci ca e pliiiiiiiiiiiiiin.
Asa mi-a fost dat sa traiesc in ultima vreme....motivul ochilor umezi este dat de o bucurie mica pentru altii, insemnata pentru mine.
De ceva vreme tot ma trage inima sa cumpar diferite lucruri: forme pentru ghips, creioane, tot felul de lucruri din aria asta.
Ai mei m-au fericit cand, intorsi acasa dintr-o excursie, mi-au adus o cutie de creioane cerate.... :"> ...fusei f happy.
Starea s-a reactivat aseara, cand un pretin mi-o dat vestea ca mi-o adus 2 cutii de creioane cerate din excursia in care a fost impreuna cu alti prieteni.
Happy Happy Happy Happy :D :D :D :D :D
Acestea sunt cuvintele ce au putut caracteriza sentimentul trait si ochii umezi...... de fericire.
Ca urare de sfarsit de postare.....
O zi faina, o evadare in lumea interioara, un zambet larg de fericire si daca e nevoie....ochi umezi.
