Ateneul Roman- 27.03.2010

Eheee :D

Recuperez la capitolul blog, nu de alta dar primesc reclamatii :">.

Intamplarea face ca ultimele 2 weekenduri le-am petrecut in Bucuresti, mai mult sau mai putin. Vinerea trecuta imi citeam eu ca omul linistit mail-urile cand dau peste unul ce anunta un concert al Filarmonicii din Bucuresti la Ateneul Roman. Tin minte ca eram cu o pretina la telefon si incercam eu sa ma amagesc ca precis o fi intrarea f mult si ca nu are rost sa ma agit la nivelul neuronilor.

Am deschis fisierele atasate mail-ului, vad programul...zic uau :D si in continuare incercam sa nu ma amagesc in privinta concertului.

La al 2 lea fisier deschis, ce vad? :D:D:D:D Intrarea libera, eram \:D/ :D:D:D:D.

In momentul meu de nebunie, sau luciditate ;)) m-am urcat in tren sambata la prima ora si am tulit-o spre Bucuresti pentru ca desi concertul incepea la 19, vroiam sa fiu inainte acolo, pentru a prinde loc inauntru :D.

Si cum cu nebunii sa nu te pui, la 1 eram in Bucuresti :D, iar pe la ora 5 eram in parculetul din fata Ateneului Roman si de atunci nu a mai trecut mult timp si am intrat.

A fost f misto dpdv vizual si auditiv.

Au interpretat Felicia Filip, Vlad Mirita, Iordache Basalic, Maria Jinga, Marcel Pavel, Valentina Nafornita, Andrei Tudor si Catalin Opritoiu.

Or mai fost cei de la corul "Accoustic", Corul de copii "Sunetul muzicii" si Orchestra Filarmonicii "George Enescu" Bucuresti.

A fost f misto seara, a inceput ea mai aiurea dar per ansamblu a fost f misto, m-a uns pe suflet si m-a marcat....inca mai ascult inregistrarile melodiilor din concert :"> :"> :">.

Ma gandeam ca daca lumea merge la astfel de eveniment, e oleaca mai cizelata...evident ca nu fu chiar asa, coatele si nesimtirea inca persista la oameni si deja incep sa cred ca e o chestie ce tine de firea umana cu specific romanesc.

Fumei ce se agitau pe scari sa prinda loc in fata, care tineau nshpe locuri pentru toate neamurile, care tineau ocupat locul de acces la locurile din spate....stuff like that.

Am avut si momente de nervozela, ca madama din fatza mea se tot agita p-acolo si tinea locurile libere ocupate, murmura pe melodii....OMG, imi venea sa-mi scot la iveala latura violenta. Norocul ei a fost ca nu am platit bilet la acest eveniment, ca daca dadeam bani (mai ales acum cand am o politica financiara restrictiva) nush cat de violent ma manifestam. Era clar ca daca doream sa o aud pe ea cantand, imi cumparam bilet cand facea ea dush in baie, nu mergeam la Ateneul Roman, eu venita de la zeci de km departare special pentru acest eveniment.

A fost f misto sentimentul de la Ateneu :D.

Imi doresc sa mai am astfel de "iesiri" si totodata evadari din lumea mea, in care atunci cand se termina una, incepe alta si tot asa....de exemplu acum avem o factura la gaz de 60 de milioane, care din pacate se pare ca nu e gresala. Om vedea cum iesim din situatia asta....

Dar mno....toate la timpul lor.

Pana la un nou stress pe capul meu, iti urez o zi faina, multzam inca o data pentru tot si la cat mai multe momente faine ;)

:D:D:D:D:D:D

Dap, desi mi-e somn fara numar, parca nu ma pot abtine sa nu-mi revars buna dispozitie din seara aceasta pi blog (sau din seara ce o urmat ca in prima am cazut victima somnului).
Unele persoane stiu ca am luat o decizie care zic eu imi va schimba viata, si buzunarul evident, dar trecem peste asta :)).
Ma bucur ca am avut curajul sa fac pasul asta si deja simt gustul libertatii.
In primele zile nu am avut timp sa ma bucur de acest gust proaspat ce-l aveam deoarece a trebuit sa rezolv unele treburi ce mi-au ramas in urma inca de pe vremea sclaviei, pardon.... a muncii pe care o prestam.
In semn de foarte mare bucurie a liberatii mele, am fost la Bucuresti la un training, la care-mi doream foarte mult sa ajung pentru a vedea cum se scriu proiecte intr-un anumit context ca avem ganduri mari cu ONG-ul ce va fi.
Si ca sa vezi noroc porcesc ce am, primisem cazare de la niste prieteni f buni pe care i-am refuzat deoarece nu vroiam sa am asa o mare responsabilitate, sa am casa lor pe mana mea >:). A doua optiune nu a fost sa fie, iar in sfarsit a 3 a optiune de a primi cazare fu undeva in Bucuresti, in Moxa, pe langa Calea Victoriei. Ca sa vezi norocul porcesc ce-l am, ca doar de el era vorba, sala in care se tinea trainingul era la 5 min de locul in care eram cazata, deci super noroc....de porc clar :)).
Timpul din Bucuresti a fost unul foarte placut, desi oamenii dragi mie plecasera majoritatea in weekendul acela in Brasov, m-am simtit f bine, chiar daca "baza" mea era in deplasare.
Nu sunt o fana a capitalei, tocmai de aceea aveam nevoie de persoane dragi care sa-mi pastreze sentimentul de calm, nu de agitatie si nebunie cum toata lumea ar caracteriza Bucurestiul.
Vineri desi a fost o zi innorata pentru mine la nivelul gandurilor si starii emotionale, seara am descoperit, dintr-o prostie, sau noroc porcesc ;)), Observatorul astronomic, de pe Lascar Catargiu, unde am petrecut 2 ore si jumate intr-un al univers. Era o lume in care parca eram un kinder ce intrase intr-un magazin plin de jucarii si dulciuri...absortbit de tot ceea ce este in jur si ce mi se intampla.
Un mare sentiment de fericire m-o cuprins, pentru mine a fost exact ceea ce aveam atunci nevoie, un strop de bucurie si de detasare de ceea ce insemna innourare.
6 lei costa fericirea daca e sa te intrebi asta, atat am dat pentru o ora de informatii legate de univers, si inca o ora jumate de stat pe terasa si observat planete, sateliti si stele... 8->.
Sambata ma trezisem cu un alt sentiment, de implinire, de la bucuria pe care am simtit-o in acele ore tarzii la observator.
Io care sunt cam lenutza de dimineata, vreau sa spun ca ma trezeam inaintea ceasului in Bucuresti ;)).
Buna dispozitie s-a prelungit si in seara de sambata unde impreuna cu o pretina din Bucuresti am fost la Ceainaria din Cotroceni, unde am beut un ceai fain si am mancat prajiturele, pricomigdale daca tin bine minte denumirea :D, f misto, aveau gust a chec cu nuci =p~.
Toata seara am avut un super sentiment placut astfel ca si duminica ma trezisem cu zambetul pe buze de tot ceea ce mi se intamplase. Nush, fu un sentiment f placut....
Mi s-a parut ca intoarcerea in Brasov fu una intr-un mediu in care toate se misca cu greutate, care parca nu mai avea stralucirea lumii in care ma simstisem atat de bine in acele cateva zile.
Mai mai ca aveam si ganduri de a-mi lua zborul de acasa, unde prea multe parca nu poti face, ca lumea raspunde si se mobilizeaza greu, insa evident ca nu am cazut in ideea asta de a ma muta din Brasov in Bucuresti. Deocamdata am un patriotism local, mai mult de fapt un sentiment ca tanjesc dupa posibilitatile existente in capitala, insa nu mi-as da orasul meu, cu o atmosfera de familialitate, cu locuri si oameni calzi si dragi, cu suflete deschise pe un oras care e intr-o continua dinamica, ceea ce nu e rau, numai ca in dinamica asta sunt incluse si persoane al caror bun simt s-a deformat rau de tot.
M-am intors in Brasov cu o alta energie.... o fost f fain 8->.
Momente faine si oameni faini....:D:D:D:D
Dar tot nu dau Brasovul, cu posibilitatile lui de a merge la un ceai (in Sf.Gheorghe :P) si de a cumpara ciocolata de casa cu care i-am innebunit pe unii din prietenii mei :D.
Asa ca finish, ma bucur pentru tot ceea ce mi s-a intamplat, ma bucur ca am avut puterea sa renunt la un venit constant, dar care-mi periclita sanatatea si nervii si nu numai. Cei care stiu mediul mirobolant in care lucram imi inteleg gestul, ceilalti nu au decat sa mi-l condamne, ca sunt cu vaca deoarece am renuntat la un job intr-o vreme de criza. Nu-mi ramane de vazut decat ceea ce va urma sa fie, poate voi termina disertatia si o voi pune in practica, poate ONG-ul in care voi fi va castiga increderea oamenilor si va reusi sa fie un element important in educatia si dezvoltarea kinderilor ce accepta sa faca parte dintr-un astfel de program.
Doamne ajuta!
iar tie cititorului, daca nu te-ai plictisit de lungimea postului, iti multumesc pentru rabdarea si curiozitatea de a-mi citi gandurile insirate acilea.
O seara faina ;)

Eliberare ...

Un mult prea fain sentiment ma incearca...ma simt k-n studentie,cand nu esti stresat ca tb sa te trezesti de dimineata k sa nu intarzii la munci,sau k ai nush ce de facut si nu ai timp pentru k tb sa termini o alta treaba,sau k ai un/o sef/a nebun/a si are de-al de aere la mansarda. Acum mi-s in Bucuresti,cu un super entuziasm si voie buna,nici nu ai zice k am demisionat,renuntand totodata la o forma stabila de venit.
Viata chiar e super faina,mai ales cand ai in jurul tau oameni faini alaturi de care sorbi fiecare moment trecator.
Un sfarsit super fain sa ai si sa ne vedem cu bine acasa :)

salata de emotii :)

Mno chiar nu am mai scris de foarte multa vreme acilea.
Or fost momente mai putin usoare si atentia mi-a fost indreptata in acea parte.
Nu cred ca am apucat sa va spun de partea "Simt ca fara ea...nu pot respira". Este lait motivul vacantei pe care am petrecut-o la Herculane impreuna cu oameni noi si faini, cu care am pastrat legatura si de care ma bucur ca i-am cunoscut.


Centrul vechi al Herculanelor iti da impresia ca te-ai intors in timp, undeva in perioada interbelica, daca nu chiar mai tarziu, unde parca-ti si inchipui ca vezi lumea pe strada in haine de epoca. Plimbarea avuta prin centru mi-a dat sentimentul asta de turn back in time...
Foarte pacat ca tot acest sentiment nu este intensificat prin diferite actiuni menite sa ridice standardele si gradul de ocupare al acestei statiuni. Oricum, pentru noi statiunea a oferit mai multe decat puteam noi sa ne imaginam cand am plecat de la Brasov, si nu ma refer numai la locuri ci si la oameni. Io una sunt super multumita de intreaga experienta si tot sentimentul ce m-o cuprins, de starile ce or urmat, de deplasarea la Bran, pentru a canta inca o data in cor "Simt ca fara ea....nu pot respira" :P...oricum in toata perioada asta au apucat si niste bucurii sa fie trecatoare prin corazon pi la mine.

Azi chiar incercam sa ma punct la curent cu ceea ce se mai intampla si am dat peste niste articole f misto, care zic eu ca merita citite, pentru cine-i interesat evident :).
Si cum itamplarea face sa stiu ca mai citeste lumea p-acilea din cand in cand....dau articolele cu dedicatie :)

http://ghinda.com/2010/02/no-hero-will-come/
am incercat si eu sa raspund la unele intrebari, insa clar nu am gasit persoana potrivita care sa faca toate cele in locul meu ....desi simt uneori ca am nevoie de ajutor din afara, ca puterea interioara nu ma mai ajuta sa gat cu toate cele.
Dar daca eu nu am gasit raspuns asta nu inseamna ca tu nu te poti descurca mult mai bine ca mine, si am incredere ca o poti face ;).

Let the music play....
http://www.lumeareala.ro/2009/07/20/nu-muri-cu-muzica-in-tine/

Intamplarea face ca in seara asta sa-mi fi petrecut mai mult timp navigand printre articole si ganduri.
In excursia mea am dat si peste http://www.facebook.com/notes/lia-bolte/conectarea-la-tine/304298814646


Si pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa ne dorim intotdeauna mai multe decat putem avea in our real life... am dat peste melodia "Cu tine"
http://ionutmangu.wordpress.com/2010/02/12/nu-te-am-intalnit/

Am spus deja ca este o salata de sentimente...
O alta parte a excursiei mele a fost periplul printre clipurile de pe youtube, amintirea unei imbratisari pe care nu am avut ocazia sa o dau si nici nu voi mai avea ocazia sa o fac in lumea si viata asta, sentimentul unor alte imbratisari pe care nu am avut curajul sa le duc la bun sfarsit, sau macar sa le scot din nivelul gandirii mele in nivelul perceptiei, am simtirii.
http://www.youtube.com/watch?v=ROaNuo02mio&feature=related (most touching advertisement ever for cancer)

Ironic e ca I want time too.... insa incerc sa profit de timpul pe care-l am si ma gandesc ca fiecare dintre noi isi propune sa faca asa, insa nu gaseste timp sa faca asta....Ma gandeam eu....e cea mai buna scuza cea cu timpul, iar eu incep sa o consider ca fiind potrivita si pentru neimplinirea mea de a gata din treburile pe care le am pe cap.
http://www.youtube.com/watch?v=UvYb4BLIAQw&feature=related ('I want more time', Saddest Commercial Ever )

In timp ce ma vietuiam io acilea fara numar, mi-a zburat gandul la persoanele pe care le am aproape si care deja au ganduri de maritish, insuratoare, kinderi si alte cele ce implica responsabilitati. De multe ori m-am gandit daca mi-s io defecta ca inca nu am astfel de ganduri si nici macar in viitorul apropiat si incep sa cred ca mi-s evadata din normalitate cand majoritatea in jurul meu urmeaza un trend de asumare a responsabilitatilor ce implica statutul de adult.
Si legandu-ma de statutul de adult, e foarte important, acum ca nu mai suntem kinderi (cel putin nu recunoastem, ca nici eu nu sunt dispusa sa o recunosc ;)) ) sa fim un exemplu pozitiv kinderilor din jurul nostru, pentru ca ei au nevoie de repere, iar noi fiind persoanele din apropierea lor trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a le da astfel de repere.
http://www.youtube.com/watch?v=ZHCuA0KnITY&feature=fvw (Best TV Commercial Ever)

Mixul continua, asta pentru ca dupa ce m-am emotionat amintindu-mi de un prieten ce nu mai este, am schimbat registrul in cautarea reclamelor funny.
http://www.youtube.com/watch?v=GHX2mvFVQMs&feature=related (Funny commercial: beauty is nothing without brains)

Si ca sa nu uitam ca totusi se mai intampla lucuri frumoase in jurul nostu si ca unii apreciaza ceea ce mai au, chiar daca nu au acelasi feedback, propun atentiei:
http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/67-o-dragoste-adevarata.html#comments


Si inainte de a parasi pagina aceasta iti mai recomand pentru destindere ;)
http://www.gameshot.org/?id=4640

O zi faina sa ai si multzam fain pentru timp, pentru ca esti si pentru ca sunt datorita a ceea ce esti u si cei din jurul meu.