ma plimbam azi cu nelutzu, adica trabi si ascultam radio, in masura in care aud ceea ce difuzeaza acolo, ca trabitzu e cam galagios si nu prea permite sa fie acoperit ca zgomot. :)
anyway ascultam eu d zor, nush pe ce post e radioul meu ca e marfa nemteasca si noh, e cu buton de cautare manuala a postului, adica invart acolo pana se aude mai bine:P.
zic ca ascultam muzica pentru ca m-a palit o melodie, de fapt numai inceputul ei, ca noh, nu pot fi atenta la restul versurilor ca ma fura peisajul :">.
si incepea asa: "Dime porque lloras.........de felicidad" si m-a cuprins sentimentul asta, de a plange de fericire. nu am dat-o in lacrimogene, insa mi-a placut f mult inceputul, m-a transpus in alta stare, cea de implinire, ca tot vorbeam eu prin alte postari de lucruri simple ce aduc bucurii mari.
restul melodiei e d amoare crunta, adica melodia e f misto, a nu-mi fi luata aprecierea ca fiind una ironica, nope. marturisesc ca am reascultat-o p youtube in incercarea de a readuce starea ce m-a cuprins cand am auzit primele versuri.
mai departe, in melodie nush c zice....cred ca d jale sau d dor, important e inceputul:)
m-am cam plimbat eu fara a fi rezolvat ceva anume, dar am avut momentul de trezire :)
initial, azi vroiam sa-mi fac o balanta a celor intamplate anul acesta, nu pentru a incheia anul, a trage linie mai devreme ci pentru ca simteam ca am trecut prin multe stari si emotii anul acesta. cand zic emotii nu ma refer la cele legate de sesiuni sau licente, ci emotii ca am cunoscut oameni noi, am fost in locuri noi, am avut trairi noi, reinviate poate;)) (resuscitate as putea glumi ;)) )
insa evident ca o lene m-a rapus si nu am mai putut face nimic. exagerez eu cu lenea, ca am muncit la postarea anterioara unde o fost greu sa tot atasez atatea poze, mai ales ca netul face si el figuri, ca deh , sa stiu si de existenta lui.
pot afirma ca am realizat mai multe anul acesta, am fost in bucuresti la un training, am vazut timisoara, am cunoscut lume noua, am fost la rasnov, cu colegii trabantisti, ca deh eram si eu curioasa sa vad ce se intampla la astfel de intalniri, la paraul rece unde am ales sa nu socializez prea mult, pastrandu-mi concentrarea asupra cartii incepute sa o citesc si asupra relaxarii totale, am mai fost la cluj, de fapt de cluj se stie ca am tot laudat orasul in postarile anterioare :">.
peste tot am cunoscut lume noua cu care inca pastrez legatura, cu unii dintre ei chiar stransa legatura :D.
priveam un urma, nu pt o balanta de sfarsit de an, ci pentru multumirea de a ma putea bucura de ceea ce am, cu toate ca poate nu am de toate sau mi-ar mai trebui multe ca sa am destule. dar sunt happy de ceea ce am si ma bucur ca am puterea si capacitatea de a ma bucura de propria-mi bucurie.
poate e suparatoare repetarea cuvantului "bucurie" insa e masura in care pot exprima adevarata stare.
cred ca m-am copt eu cam mult si de aia am asa ganduri, chiar nush sau nu vreau sa stiu de ce gandesc asa.
rareori se intampla sa ne bucuram de ceea ce avem, de multe ori suntem preocupati de a procura ceea ce nu avem, si uitam sa apreciem si putinul ala pe care-l avem, pentru ca in ciuda tuturor greutatilor sau nedreptatilor cu care ne confruntam, putem acorda cateva momente pe zi sa vedem si sa ne bucuram doar de ceea ce avem, lasand pe mai incolo bucuria pe care am putea-o avea.
e drept ca trebe sa avem si teluri, obiective dar in masura in care nu neglijam ceea ce avem deja.
acum sunt abonata la youtube music, ma tot dau eu acilea repeat, ca am o melodie care-mi este f draga, dar nu pentru versuri, ca evident iarasi nu stiu ce zice exact, stiu tema dar nu asta e motivul pentru care-mi place melodia.
http://www.youtube.com/watch?v=umK4a_D5SEkn-as vrea sa o lungesc f tare ca poate chiar incep sa pun de-un bilant al anului acesta, ca pot afirma ca au fost si bune si mai putin bune, lucruri care m-au facut very happy dar si lucruri care m-au intristat. cred ca natura acestor din urma lucruri este de a ne face sa apreciem ceea ce avem, nu ca nu o facem in mod deosebit ci poate ca uitam uneori sa fim atenti sau sa ne concentram pe lucrurile simple ce ne inconjoara, care au intrat in rutina noastra, intr-un automatism, incat uitam ca si ele au un rol in existenta noastra si ca nu sunt ele asa fara rost.
sunt sigura (dupa filosofia mea coapta evident:) ) ca totul ni se intampla cu un scop, si ca tine de noi sa descoperim scopul asta si nu sa ne lamentam ca uai ce mi s-o intamplat, ca nu mai am scapare, ca vad ca e o situatie limita si alte discutii de genul asta. totul are o rezolvare, cel putin asa incerc eu sa cred, pana acum nu mi s-o rasturnat increderea in teoria asta.
ii drept ca am avut momente in care am fost f happy, dar si momente de rasturnari de situatie, actiuni la care poate nu ma asteptam, desi eu cam incerc sa iau totul in calcul:D (defect profesional;)) ) si pentru asta tot sunt happy ca am avut acele momente si ma bucur ca le-am putut trai, chiar daca s-or gatat ele si nu mai sunt acum.
cred ca am inceput s-o lungesc in postare, si noh sa nu epuizez intreaga stare de bine :P
important cred eu ca e sa ne bucuram de ceea ce avem, ca niciodata nu poti stii cand poti ramane fara si putinul avut....
asa ca ....
acordati o mai mare atentie celor apropiati, lucrurilor simple, gesturilor sincere si cuvintelor expuse.
io zic ca sa auzim de fooarte bine!
o zi faina si plina d bucurie:)
