fiecare pierdem cate ceva...ascult acum radio si e mel "nothing compares to you".
voi mai aminti mel c sunt p radio, doar pt a crea atmosfera muzicala a postarii:).
azi fu o zi placuta, petrecuta p la zoo, in vizita, nu m-au prins...inca;)).
ideea postarii era: "fiecare pierdem cate ceva...."
ma gandeam ca animalele de la gradina zoologica si-au pierdut libertatea, exprimarea libera si salbatica, vlaga si puterea de a s bucura de ceea ce aveau inainte de a fi introduse in captivitate.
noi oamenii, ne-am pierdut poate amintirile, oamenii dragi, persoanele apropiate, gandurile, visurile, puterea de a spera ca este si ca va fi bine, intentia de a izbuti si de a merge mai departe.
spun toate acestea deoarece si eu am pierdut amintiri, persoane alaturi de care am crescut, persoane apropiate sufleteste, dar nu pentru ca nu ar mai fi printre noi ci pentru ca asa s-a intamplat, sa ne racim si sa ne instrainam.
uneori imi pierd si eu puterea de a mere mai departe. cred ca am avut astfel d momente in zilele astea de vacanta in care am avut o stare letargica de nu m-am recunoscut....:">
am pierdut si visuri, dorinte, intentii si incredere, insa pe langa toate aceste pierderi, traiesc cu gandul ca am si castigat: un prieten/a, un nou gand, o noua exprimare, o noua stare, o noua dorinta...
"she's like the wind"- patrick swayze e pe frecventa:)
dorinta care se leaga de trecut si care se doreste a fi culeasa in viitor, ca rod al prezentului in care traiesc.
"it's a beautiful life" ace of base
fiecare pierdem cate ceva...
azi am ajuns si la un vecin pentru un rca. el isi pierduse speranta de a trai, fiind operat de cancer:(. destul de aiurea momentul, parca vedeam sfarsitul pe expresia chipului lui.
destul de naspa ca exista si astfel de momente si ma cam trezesc asa, brusc, imi primesc niste palme pentru a ma trezi la realitatea in care traim, de neschimbat se pare, o lume in care pacientii isi asteapta sfarsitul, privati de orice speranta, de orice gand ca ar putea trai alaturi de cei dragi, tragand dupa sine si sperantele celor din jur, ale celor ce le poarta grija si emotia legaturii lor.
in astfel de momente, destul de datatoare de impulsuri si socuri, cand vezi ca lumea isi pierde vlaga si forta putin cate putin, gasesc puterea de a privi partea pozitiva a lumii in care traiesc si a situatiilor pe care le descopar.
faptul ca ma pot bucura in continuare de o sansa de a visa, de a-mi manifesta dorintele, de a ma bucura de orice moment pe care-l am, de cei din jurul meu, de fericirea lor, e singura licarire de speranta si pozitivism care mai shade in mine.
dar totusi....fiecare pierdem cate ceva...
ma gandesc ca toate aceste momente care dau peste noi au rolul de a ne forma ca oameni, dar mi-ar placea ca unele sa nu fie efemere si sa dureze cat mai mult. evident ca la cele frumoase ma refer;).
port in gand mai multe amintiri de care nu as vrea sa ma despart curand, poate chiar sa le transform in prezent as dori.
din pacate, nu toate tin de dorinta sau de increderea mea ca lucrurile se pot implini....
cred ca ceea ce este important e ca trebuie sa avem incredere si putere pentru a trece peste momentele grele ale vietii si sa privim cu pozitivism ceea ce ni se intampla si sa nu ne pierdem speranta, sa avem dorinte si idealuri si sa ne bucuram pentru fiecare pas facut pentru a le implini.
sa avem puterea de a ne bucura si de a ne implini pe interior!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu