"Daca iubirea ar fi o persoana, cum ar fi ea?"

Ehee, multumesc pentru discutia care a generat aceasta intrebare si multumesc foarte mult tuturor celor ce au raspuns intrebarii "Daca iubirea ar fi o persoana, cum ar fi ea?"

Pentru ca am promis ca voi reveni cu multiplele definitii pe care iubirea le-a imbracat in gandurile fiecaruia dintre noi si care au luat forma cuvintelor, iata cateva perspective ale persoanei "iubire":

"Plina de calitati si defecte!! Pasionala, fascinanta, dispusa oricand sa iubeasca in mod neconditionat si foarte reala! Mai pot adauga ca ar fi foarte greu de intalnit si in momentul cand ai norocul sa o intalnesti...nu trebuie sa renunti la ea!:) Tot ce putem face e sa o acceptam exact asa cum e ea... "


"S-ar baga intre toti, deci e bagacioasa si nu isi cunoaste bine locul! Ar fi uimitor de zgarcita. Extrem de posesiva si obsedata. S-ar putea asemana cu majoritatea extremistilor.. De fiecare data orice logica ... "


"Frumoasa clar ar fi, ca o femeie calda, vesela si zambitoare, cu trasaturi frumoase, formate in timp, cu parul alb si desteapta."


"Daca iubirea ar fi o persoana, atunci aceasta ar zambi mereu si ar avea cei mai frumosi ochi!"


"Iubirea e rabdatoare, iertatoare, minunata, frumoasa, plina da viata, energie, culoare, tresalta, daca iubirea ar fi o persoana, cum ar fi ea? spuma de viata si sigur ar dansa... culoare si exuberanta, raza de soare cu prestanta, veselie si puritate. "


"Ar fi o persoană hermafrodită, cleptomană, bipolară. Pentru mine această persoană nu mai există. Iluzia sirenei ei m-a ucis sentimental cândva. Flames to dust, lovers to friends... "


"Pai daca iubirea ar fi o persoana...cred ca ea ar fi acea persoana care nu isi face ambitii, care e dispusa sa te ajute in orice moment si o va face neconditionat... ar fi acea persoana care se gandeste mereu la tine si care mereu vrea sa iti fie bine... care te protejeaza si care nu ar lasa niciodata pe nimeni sa iti faca rau... "


" Ar fi sincera, cred ca asta e cel mai important, nu stiu ce sa mai zic, ar fi si frumoasa si vesnica. "


"Iubirea ar trebui sa se intruchipeze nu intr-o singura persoana, ci in cate o persoana potrivita, pt fiecare dintre noi, acel suflet pereche la care omenirea viseaza de mii de ani da sa fie exact cum visam fiecare sa fie partenerul nostru, sa intruneasca toate calitatile pe care ni le dorim la celalalt, dar in acelasi timp sa aiba un impact puternic si asupra noastra, sa fim fericiti, veseli tot timpul si sa ne impulsioneze sa evoluam, sa fim ambitiosi in atingerea scopurilor, si sa ne convinga sa devenim mai buni, tocmai ca sa meritam acel ,,partener ideal".
Zic ca ar trebui sa se intruchipeze intr-o persoana potrivita pt fiecare om, pentru ca nimeni, din punctul meu de vedere nu merita sa fie singur, neinteles si sa simta ca nu e iubit. "


"Daca iubirea ar fi o persoana..ar trebui sa fie o persoana buna...care sa nu astepte sa primeasca ceva in schimbul a ceea ce ofera, sa fie dezinteresata, si nu meschina, sincera si copilaroasa. "


"Stai sa vad...e foarte atenta...si din fiecare gest...vad ca ma iubeste..fara sa zica...tine minte tot ce vb cu ea..se poarta ireprosabil..e bine crescuta...miroase bine..e amuzanta..matura...si copila cand trebuie....se imbraca cu bun gust...ar fi un tata excelent pentru copiii nostri.
A da...si totusi...nu suntem impreuna...si nici nu cred ca in viata asta o sa fim....asta e un detaliu pe care am uitat sa- l mentionez... "


"Stii persoanele alea pe care le vezi la un moment dat si apoi dispar subit? si te gandesti oare unde le-ai mai vazut...si ce mister ascund, care par foarte transparente dar iti ridica 1000 de intrebari? cam asa ceva...
Stii tu ca niciodata nu prea le-am avut eu pe astea cu iubirea...dar ma gandesc la o persoana foarte interesanta, si fara sa vrei te intrebi ce face, cu ce se ocupa, ce prieteni are, sau daca are...si o admiri cumva ...si te trezesti la un moment dat si te intrebi oare ce face "X"? "


"Naspa rau, cu cosuri pe fata, acneee, hidosa fizic si confuza psihic. "


"Eu cred ca este Dumnezeu iubirea absoluta, bun si bland, favorabil noua, ingaduitor, intelegator, binevoitor. Eu cred ca e mai mult o stare de spirit decat o persoana, implinire, deplinatate, starea dupa care toti tanjim si pe care o cautam intr-un fel sau altul. Daca ar fi o persoana, atunci ar fi calda, deschisa, bucuroasa mereu, te face sa te simti bine in preajma ei, intelegatoare. "


"Acea persoana ar fi: sincera, smart, fara pete si ar avea personalitate, fara pete = fara probele de igiena, calitati umane.. God, umanizez iubirea, cu personalitate = stie cand sa accelereze si cand e nu, de fapt aia vine de la smart, cu personalitate = cu curaj cand trebe. "


"E o intrebare capcana?! raspunsul ar fi ... persoana de langa tine. Nu stiu exact cum ar fi sau cum ar trebui sa fie sau ar avea cate putin din tot ceea ce e opus, vesela, deschisa, plina de viata, calda... nu stiu, cate putin din toate lucrurile bune: sa ai pe cineva alaturi cand ai nevoie, cand esti suparat sau vesel, sa ai pe cineva cere sa-ti defineasca scopul in viata, nu stiu ... nu sunt filosof de felul meu, dar cam asa vad lucrurile. "


"Hai sa vedem... pai daca ar fi o persoana ar trebui sa fie o persoana calma, rabdatoare, sa dea dovada de empatie asa nu si-ar cauta propriul interes si mai degraba ar avea grija de ceilalti,
ar imparti totul, nu exista bine sau rau in raspunsurile de genul asta, exista doar opinii.
Daca imi permiti un citat: Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie. Nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau. Nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar. Acopera totul, crede totul, nadajduieşte totul, sufera totul. "


" "Parsiva"....pai e si dulce dar e si parsiva. "


"Pai daca iubirea ar fi o persoana, ea ar fi o persoana... intelegatoare, iertatoare, generoasa, hmmm...asta de parte linistita a persoanei, insa la fel de bine ar fi pasionala si surprinzatoare si contagios de comica. "


"Intrebarea aparent nu pare chiar serioasa exact, probabil ca ai avut raspunsuri pe masura, raspunsul serios ar fi foarte complex.
Mada: Si din perspectiva ta, care ar fi raspunsul?
Ai vazut diferenta dintre omul care iubeste si unul care e lipsit de asa ceva?
Noi ne cam definim prin dragoste, si fara ea nu ar exista forma. Nu stiu exact sa-ti dau raspunsul, e o chestiune profunda. Ea ne caracterizeaza pe noi, nu noi pe ea, nu stiu, nu m am pus intrebarea din perspectiva asta. Zicea cineva ca frumosul se recunoaste, presupunand ca ne este deja cunoscut asa si cu dragostea fiind notiune a frumosului, o putem recunoaste sub orice forma pentru ca ne este in fire, ma refer la tot conceptul de dragoste. "


"Pai...din punct de vedere filozofic si lingvistic omul este fiinta care suntem cu totii, iar persoana este masca ce o adoptam, ceea ce suntem sau incercam sa parem.
Daca iubirea ar fi o persoana, atunci as calcula raspunsul referitor la o entitate oarecare, fara un aspect uman. Mi-as imagina aceasta persoana ca o entitate translucida, sa dea impresia ca nu e ceva de durata, totodata i-as pune un bici in mana sa denote obligatia si obisnuinta ce devine, totusi ceva stralucitor care sa te atraga si sa te faca sa uiti ca iti doresti altceva, dar avand in vedere ca vorbim de ceva necuantificabil si nepalpabil mie cam greu sa descriu acum :-D "


"Iubirea ar fi o baba batrana cu parul carunt si plina de frustrari.
Mada: De ce?
Pentru ca a avut de-a face cu multi prosti care au respins-o... "


"So... hmm... cum sa fie, fara logica sau foarte deschisa...mmm...vesela, creativa, activa...well...sunt mai multe forme: e si mama, copil... pisica ce vrea sa fie alintata, protectoare, oleaca cu ochelari de cal. "


"Bruneta si dulce... "


"Hai domn'e? Ce vrei de la sufletul meu? Angelica, pura, sufleteste vorbind. N-o sa ma iau de partea fizica pentru ca mai subiectiv de-atat nici ca s-ar putea. Probabil n-as putea s-o urasc (sa zicem ca e femeie), ci doar sa ma urasc, pentru ca as vedea ce defecte am eu, ce vicii, tot ce prin punere in contrast iese negativ la mine, ca de, eu sunt om, deci imperfect prin definitie. "


"Rea si afurisita. Vrei si fizic?
Mada: Cum consideri tu ca ar caracteriza-o, din toate punctele de vedere.
Parsiva, egoista si fizic......nu stiu....nu m-ai prins intr-o zi buna. "


"Iubirea e mult prea complexa sa o reduci la statutul de persoana!
Iubirea este un cumul de senzatii si trairi ce impreuna lucreaza asupra trupului si capului facandu-l sa se creda mai puternic, mai frumos, mai destept si implinit! "


"Neobisnuita intrebare... probabil una altruista, ingaduitoare, milostiva si predispusa la a ierta
dornica de a face surprize, alte chestii nush...nu-mi vin acum. "


"Nu stiu exact ce sa zic.. dar asa fara sa rationez.. mi-a venit in minte Iisus. "


"Ar fi o persoana care ar zambi si care ar radia de fericire si care ar emana fericire in jurul ei..... ma gandesc ca ar avea aceleasi semnalmente pe care le are un om indragostit..plin de viata, alea alea.....nu stiu.... "


"Pai... foarte bland si cald.. si prietenos si senin dpdv psihic, sanatos tun, si toate atributele pozitive din toate domeniile. "


"Daca dragostea ar fi o persoana, nu poate sa fie o singura persoana, ci un pentru fiecare. Fiecare iubeste diferit, fiecare are asteptari diferite de la persoana pe care o iubeste. Cu alte cuvinte, depinde de la persoana la persoana. Si pe langa toate astea, iubirea ca persoana nu poate sa aiba doar o insiruire de atribute, cum ar trebui sa fie pentru ca si aici depinde de context daca eu am nevoie de liniste intr-un moment, iubirea tre sa faca liniste, daca am nevoie de afectiune asta sa faca, daca am nevoie de afectiune asta sa faca, daca am chef de distractie sa aiba si ea, etc etc etc.
Mada: Deci sa fie o subalterna?
Nu, o completare, "inima mea nu e intreaga daca nu esti tu", ca sa fie iubire tre sa existe 2 parti, nu 1, deci nu o subalterna, ci o completare, o prelungire a sentimentelor gandurilor trairilor. "


"M-as stradui, indiferent de situatie si de imprejurari sa dau tot ce este mai bun de la mine, asha face, ca fiecare moment sa fie unul placut si deosebit , sa fie remarcabil... "


"Nu pot sa o caracterizez intr-un anume fel, si daca ar fi frumoasa sau mai putin frumoasa, inteligenta sau mai putin inteligenta, cuminte sau mai putin cuminte etc .. eu as iubi-o la fel de mult si neconditionat. Daca iubirea ar fi o persoana nu as putea sa o caracterizez. Eu cel putin ... cand mi-ai pus intrebarea m-am intrebat imediat chipul cui l-ar lua si imediat mi-a venit in minte Sarah. Daca iubirea ar fi o persoana, ar fi cu siguranta Sarah; pentru mine este perfecta asa cum este ea, desi poate pentru ceilalti este ceva obisnuit pentru mine reprezinta totul. "


"Hmm...o persoana care moare repede. "


"Pai daca iubirea ar fi o persoana ar fi cam cum e tipul care mie imi place foarte mult in momemtul asta, adica foarte cald, cu foarte multa rabdare, inteligent, o persoana care sa te faca sa vrei mai mult de la tine si care sa iubeasca spontaneitatea ta. "


"Pai, pisaloaga, cicalitoare si de ce nu putin "ministru de finante". "


"Sexy, draguta, simpatica, desteapta, perversa. "


"Amuzanta, calda, onesta, sincera, fericita, intelegatoare, blanda, aroganta. "


"Ar fi o persoana solitara, egoista, ilogica, impartiala, inexistenta. "


"Daca iubirea ar fi o persoana ar fi o persoana care calatoreste mult, intr-o zi poate fi de partea ta si in alta zi sa te paraseasca, ar avea picioare scurte deoarece este inselatoare ca si minciuna, ar mirosi a flori de primavara dar totusi ar fi obosita deoarece multi oameni profita de ea si multi alearga dupa ea, ar avea ochi veseli dar plini de tristete in acelasi timp, obrajii vesnic imbujorati, ar avea unghiile mereu taiate si sosete negaurite, si ar face dusuri foarte des, si chiar de ar fi o peroana extrem de urata, nu ti-ai putea lua ochii de pe ea...si mirosul de flori de primavara ar contine tutun, caci da dependenta. "


"M-am tot gandit Mada, dar nu pot face asta. Tocmai oamenii sunt cei care limiteaza iubirea si a ma pune sa fac asta este ca si cum as rapi din maretia iubirii. Exista o singura fiinta aproape de iubire: noul nascut. Iar intr-un singur cuvant ar fi: Iisus. "


""Love is always a bitch".... and u know how a bitch is... "


"Pai ... persoana "iubire" e o persoana a naibii de faina la inceput care te face sa te simti foarte bine, sa te simti in al 9-lea cer. Problema cu persoana "iubire" e ca isi termina resursele repede ... cand ajungi la punctul culminant si incepi sa iubesti la randul tau, cand crezi ca totul o sa fie asa fain forever and ever si ca o sa fii fericit... persoana "iubire" isi termina treaba, isi i-a toalele si pleaca si te lasa singur, nefericit si neputincios ... eventual cu niste amintiri frumoase/urate ... like a bitch when she finished her job. "


"Stii, iubirea n-ar conta cum ar fi. Iubirea nu conteaza, intr-un final fiecare dintre noi caram iubire, deci ar fi un pic din fiecare."


"Daca iubirea ar fi o persoana, cu siguranta ar fi una miriapoda, pentru care fiecare picior reprezinta afectiune, compasiune, inteligenta, timiditate, protectie, siguranta, satisfactie, ratiune, echilibru, bun simt, empatie,

Aceasta persoana ar avea o privire calda si senina, cu ochii zambitori mereu si parca ar ascunde tristete in spatele bucuriei privirii, dar care ti-ar da sentimentul ca esti un centru al lumii in care razbate.

Aceasta persoana ar mirosi a proaspat barbierit si ar umple spatiul gol al sufletului, ar da culoare universului si ar evidentia simplul sentiment pentru care viata merita traita... pentru a avea sansa intalnirii privirii, a citirii gandurilor si imbatarii cu mireasma sa.

Daca iubirea ar fi o persoana, cu siguranta ar fi una homeless, ca toti oamenii ar abandona-o pentru alte valori inchipuite si prea putin valorizate. Ar fi o persoana care ar trage dupa ea un cuier in care sunt foarte multe inimi agatate, unele uscate de atata vreme uiteate in cuier, altele sangerande, unele infectate.

Daca iubirea ar fi o persoana, cu siguranta mi-ar placea sa o cunosc, sa ma bucur de zambetul ei, de privirea calda, de ochii veseli, sa-i simt mireasma si sa o descotorosesc de cuierul ala ce-l taraste dupa ea in care sunt atatea inimi agatate.

Daca as cunoaste aceasta persoana, cu siguranta as avea grija sa nu ma pierd in contrastele ei, si daca m-as lasa pierduta as face-o doar renuntand la ratiune si fara a avea vreo teama de ceea ce n-ar putea fi, ca de prea multe ori ne-am intins singuri capcane in asteptarea cunoasterii acestei persoane.
Daca ar fi o persoana mi-ar placea foarte mult sa o imbratisez. "


Si pentru ca nimic nu e intamplator, in aceasta saptamana am dat peste clipul acesta:
http://www.220.ro/faze-tari/Cum-Arata-Dragostea-In-4-Minute/HUnkS1zrI6/

Daca iubirea ar fi o persoana, cu siguranta ati intalnit-o deja in viata voastra, trebuie doar sa o descoperiti!

Sa aveti o zi minunata si senina ;)
Mada

I'll always remeber....

Pentru ca nimic nu e intamplator si cu toate ca e imediat 3 dimineata ceasul, am vrut sa marchez momentul acesta pe care-l traiesc.
"Intamplarea" face ca eu sa urmaresc un film, ceea ce se intampla fooooarte rar, cred ca pot numara pe degetele de la maini filmele pe care le-am vazut la viata mea. Ideea e ca tocmai am terminat de vizionat un film, pe care tot intamplarea a facut ca eu sa-l fi vazut inainte. Cu multi ani inainte, poate chiar inainte de a pierde un prieten.
Ocazia aceasta nu a fost intamplatoare, ci a fost momentul sa-mi amintesc ca am avut un amic ce a plecat dintre noi mult prea devreme. Implicati in treburile zilnice ale vietii uitam oamenii pe care nu-i mai avem alaturi, sau pe care i-am avut dar de a caror prezenta nu ne mai putem bucura.
Acesta e momentul in care, in tristetea amintirii declansate, ma bucur ca se mai intampla astfel de momente, de revelatie prin care sa-mi pot reactiva amintiri si ganduri frumoase pentru persoanele care nu mai sunt alaturi de noi.
Ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc oamenii care au avut impact asupra dezvoltarii mele si carora le datorez ceea ce sunt astazi.
Imi pare rau ca fata de unele persoane nu am reusit sa-mi exprim aceasta bucurie sau macar sa le mentionez importanta pe care o au, insa imi doresc sa minimizez acest sentiment si sa ma bucur ca ma pot bucura, oricat de aiurea ar suna.
Pana la noi ganduri si stari, iti urez o zi faina si ganduri bune!

Pentru ca merita!

http://www.ursula-sandner.com/?p=6
http://www.ursula-sandner.com/?p=1954
http://www.ursula-sandner.com/?p=1975
http://www.ursula-sandner.com/?p=1997
Si pe fundal o muzica en francais!
Enjoy!
http://www.youtube.com/watch?v=fCqa8l7mp70&feature=related

Jocurile Verii- un proiect care s-a intamplat

Am ajuns și la finalul primului nostru proiect despre care putem spune că a fost precum o poveste: a fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi, nu s-ar mai povesti și iată-ne la sfârșit, când dăm ultima filă a poveștii, cu un zâmbet mare pe chip și cu un sentiment foarte plăcut în interiorul nostru.

Acest prim proiect a fost desfășurat în perioada 26 iulie – 06 august 2010, de către Asociația Edu For All, în parteneriat cu Școala Generală Sînpetru, Biblioteca Județeană “George Barițiu” Brașov și Muzeul Județean de Istorie Brașov, s-a numit “Jocurile Verii” - o alternativă de petrecere a timpului liber pentru copii.

Asociaţia Edu For All, înfiinţată în aprilie 2010, este o organizaţie neguvernamentală și nonprofit, care are ca scop acordarea sprijinului educaţional, psiho-social şi material copiilor şi tinerilor proveniți din medii dezavantajate și valorificarea potenţialului intelectual şi artistic al acestora.

Proiectul “Jocurile Verii” s-a adresat unui număr de 15 copii, cu vârste cuprinse între 7 și 11 ani și și-a propus să le ofere acestora o experiență de joacă, un prilej de învățare, de socializare și de dezvoltare a aptitudinilor. Timp de două săptămâni copiii au fost implicați în activități culturale, artistice, de joc, ateliere de creație. Proiectul s-a încheiat cu un eveniment surpriză, în cadrul căruia invitații au fost provocați să petreacă împreună câteva ore în această lume minunată a copiilor.

“Jocurile Verii” promovează un mod de viață sănătos pentru copii, oferind o alternativă la orele petrecute tot mai mult de aceștia în față televizorului și a calculatorului.

Activităţile s-au desfășurat în sediul Bibliotecii Judeţene “George Barițiu”, Secția pentru Copii şi Tineret, din Str. Iuliu Maniu nr. 6, Braşov.

Proiectul s-a desfășurat astfel :

Joi- 22.07.2010

Am pornit spre comuna Sînpetru pentru a-i cunoaște pe copiii care urmau să beneficieze de cursurile școlii de vară din cadrul proiectului “Jocurile Verii”. Locul în care ne-am cunoscut a fost la Școala Generală Sînpetru.

Luni- 26.07.2010

Copiii au intrat în universul cărților și al jucăriilor prin prezentarea realizată de doamnele de la Secția pentru Copii și Tineret din cadrul Bibliotecii Județene “George Barițiu” Brașov, și au aflat care sunt posibilităţiile pe care le au pentru a se distra, a învăţa şi a petrece timp de calitate în compania prietenilor.

Pe pacursul celor 4 ore petrecute împreună, copii au învăţat câte ceva despre ei înşişi, în cadrul activităţilor de cunoaştere şi relaţionare, au participat la activităţi destinate dezvoltării spiritului de echipă, au scris aprecierile pozitive la adresa colegilor.
Am avut și activități artistice care s-au concretizat în realizarea unor desene cu care copiii vor participa la concursul organizat de Secția pentru Copii și Tineret ce va avea premierea în data de 6 septembrie 2010.
Nu am uitat să ne și jucăm :)
Pentru mai multe poze
http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii26072010#

Miercuri 28.07.2010
Dacă vremea de afară a vrut să ne determine să credem că vara a trecut, am mers la Secţia pentru Copii şi Tineret pentru a ne convinge că nu este aşa. Cei care au intrat în acest univers, au avut posibilitatea să petreacă o autentică zi de vară (multă căldură şi bună dispoziţie), alături de membrii echipei Edu For All şi bibliotecarii secţiei.
Ziua a debutat cu o “Furtună tropicală”, joc în care copiii au redat, utilizând doar sunetele realizate de mâini şi de picioare, o furtună, născută dintr-o ploaie de vară. S-au realizat diverse activităţi ce au avut ca scop dezvoltarea creativităţii şi a lucrului în echipă. Plicurile personalizate au aşteptat aprecierile pozitive din partea copiilor, precum şi faptele bune realizate de aceştia în timpul ce-a trecut de la ultima întâlnire.

Creativitatea a căpătat noi dimensiuni, atunci când copiii, îndrumaţi de bibliotecarele Secţiei pentru Copii şi Tineret, au realizat semne de carte.

Felicitările de mulţumiri au fost, de asemenea, create în cadrul acestei zile, aducând bucurie pe chipul celor ce au luat parte la această activitate.

Pentru mai multe
http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii28072010#

Vineri 30.07.2010

Dacă tot s-a hotărât soarele să ne încânte cu prezenţa sa pe străzile oraşului Braşov, am pornit voioşi în aventura urbană, cea de vizitare a muzeelor din centrul vechi al oraşului. Această acţiune a fost posibilă prin sprijinul acordat de Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, care a permis copiilor înscrişi în proiectul “Jocurile Verii” accesul gratuit în spaţiile sale.

O zi frumoasă, cu multă istorie, cu copii dornici să descopere povestea din spatele fiecărei clădiri, ce aminteşte de cetatea Braşovului.

Înaintea de a pleca în descoperirea oraşului vechi, ne-am întâlnit la Jucăriotecă pentru a reuşi să vedem ce se întâmplă cu “paiul plutitor”, cum reuşim să lucrăm în echipă pentru a termina sarcina şi a ne simţi bine împreună.

Ne dorim ca astfel de zile, senine în interiorul nostru şi al tuturor celor implicaţi în proiect, să fie cât mai numeroase şi să producă la fel de multă împlinire şi bucurie, ca cea resimţită astăzi in această zi de copiii care au descoperit Cetatea Braşovului, cu Bastionul Graft, Turnul Alb, Turnul Negru şi Casa Sfatului.

Celor care au ratat această aventură minunată le oferim o “hartă” ilustrată a itinerariului nostru, http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii30072010# .

Sâmbătă 31.07.2010

Am pornit la o vânătoare de comori…unde altundeva decât în Sînpetru, comuna din care sunt copiii înscrişi în programul ”Jocurile Verii”.

A fost o zi frumoasă de vară, cu multă veselie şi bună dispoziţie. Vânătoarea de comori a pus la încercare şi talentele artistice ale echipelor nou formate (şerpii, maimulţele şi broscuţele), în cadrul următoarelor probe:
 de răspuns la 3 întrebări de cultură generală,
 de realizat portretul persoanei aflate la postul de control,
 de cântat,
 de răspuns la o ghicitoare.
În această zi am participat la ştafete: transportul oului (înlocuit cu mingea de ping pong) în linguriţă, ocolirea obstacolului cu ajutorul planşetelor, etc.
Înainte de a părăsi rezervaţia naturală “Lempeş”, ca prieteni ai naturii, am avut grijă să lăsăm locul aşa cum l-am găsit: curat.
Pentru mai multe poze http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii31072010#

Luni 02.08.2010

Cea de a doua săptămână a programului “Jocurile Verii” a debutat cu lecturi şi dezbateri pe tema codului bunelor maniere. Cei mici au convenit că este unul dintre codurile importante după care trebuie să ne conducem în viaţa, el reprezentând în esenţă “arta de a trăi frumos”.
Animatorii Edu For All i-au condus pe copii şi mai departe, prin intermediul jocului “Cine este lider-ul?”
Activităţile au continuat cu o competiţie pe echipe, care a constat în alcătuirea de propoziţii pe baza unor cuvinte date, un atelier de dezvoltare a aptitudinilor artistice, în cadrul căruia copiii au pictat figurine din gips şi din nou lectură.
Pentru mai multe poze
http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii02082010#

Miercuri 04.08.2010

În această zi am avut un oaspete din Marea Britanie, Sophie, venită prin Projects Abroad ca voluntar. Copiii au fost foarte încântați de prezența ei, plicul cu aprecieri pozitive devenind neîncăpător pentru aprecierile și declarațiile din partea copiilor, care au conversat în engleză cu invitata noastră.

Utilizând arta japoneză, Origami, am realizat împreună un porcușor.

Am personalizat invitațiile pentru evenimentul de vineri, pentru părinți, d-ne învățătoare, precum și pentru persoanele care au susținut și s-au implicat în desfășurarea acestui proiect, dintre care amintim: d-na director a Școlii Generale Sînpetru, dl primar al comunei Sînpetru- pentru asigurarea transportului copiilor din Sînpetru în Brașov pentru activitățile din cadrul proiectului organizat de Asociația Edu For All.

Am pregătit diplomele și le-am personalizat pentru același eveniment de vineri, fiind modalitatea noastră de a mulțumi celor ce au făcut posibilă realizarea proiectului.

Nici de această dată nu am uitat să ne jucăm împreună.

Pentru mai multe poze
http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii04082010#

Vineri 06.08.2010

După bucuria pe care am citit-o pe chipul celor mici, dar și a oamenilor mari pe care i-am avut prezenți la eveniment, nu putem decât să afirmăm cu tărie că proiectul a fost un succes, care a fost realizabil datorită tuturor factorilor care au contribuit și a energiilor pozitive implicate.

Dintre activitățile ce s-au desfășurat vineri, amintim: realizarea de către copii a unor desene, oferirea feedback-ului, scriind ce le-a plăcut la proiect, i-am invitat pe adulți să intre în lumea copiilor oferind răspunsul la o ghicitoare.

Au fost prezenți părinți de-ai copiilor, dl primar din comuna Sînpetru, dna directoare de la Școala Generală din Sînpetru, d-na bibliotecară din Sînpetru și nu în ultimul rând, doamnele învățătoare ale copiilor.

Momentul așteptat de toată lumea s-a produs și el, fiind vorba despre premierea participanților și a celor ce au susținut proiectul Jocurile Verii.

Pentru ca ziua să fie și mai plăcută, ne-am bucurat de tortul primit pentru a sărbători reușita primului proiect al Asociației Edu For All.

Am realizat brățări împreună cu adulții prezenți și am petrecut momente frumoase în Parcul Nicolae Titulescu.

Pentru mai multe poze
http://picasaweb.google.ro/115596996546599514356/JocurileVerii06082010#



Proiectul “Jocurile Verii”, pe parcursul celor 7 zile în care s-a desfășurat, a declanșat bucurie în sufletele copiilor și a celor ce s-au implicat în realizarea acestuia.

Vă mulțumim pentru sprijinul acordat, ne bucurăm că ați fost alături de Asociația Edu For All și avem încredere că proiectul “Jocurile Verii” este doar începutul frumos al activității asociației.


Echipa Asociației Edu For All Brașov

10 Reguli Pentru A Trai Experienta Umana

Regula nr. 1 – Vei primi un corp
Chiar daca iti iubesti corpul sau nu, este al tau pentru toata viata, asa ca accepta-l. Ceea ce conteaza este inauntrul tau.

Regula nr. 2 – Vei primi lectii
Viata reprezinta o experienta continua de invatare, fiecare zi aducand oportunitati de a invata mai mult. Invatarea acestor lectii reprezinta cheia catre descoperirea si implinirea propriei tale vieti.

Regula nr. 3 – Nu exista greseli, exista doar lectii
Evolutia ta catre intelepciune este un proces de experimentare, incercare si greseala, asadar inevitabil lucrurile nu vor merge intotdeauna conform planului sau vor iesi exact asa cum vrei tu.
Compasiunea este remediul pentru judecata aspra – a noastra si a celorlalti. Iertarea nu este doar divina – ea reprezinta “comportamentul prin care se sterge un gol emotional”. A te comporta etic, pastrandu-ti integritatea si cu umor – in special capacitatea de a rade de tine si de propriile tale greseli – confirma faptul ca “greselile” sunt doar lectii pe care trebuie sa le invatam.

Regula nr. 4 – Lectia se repeta pana cand este invatata
Lectiile se repeta pana cand sunt invatate. Ceea ce se manifesta ca probleme si provocari, neplaceri si frustrari sunt lectii – acestea se vor repeta pana cand le vei accepta si invata. Constientizarea si abilitatea ta de a face schimbari sunt elemente necesare pentru invatarea acestei reguli.
Fundamentala este de asemenea acceptarea faptului ca nu esti o victima a circumstantelor sau a sortii – “cauzele” trebuie recunoscute; altfel zis: totul se intampla raportat la modul tau de a fi si la comportamentul tau. A invinovati pe altcineva pentru propriile tale probleme este un mod de a scapa si de a nega; tu singur esti responsabil pentru tine si pentru ceea ce ti se intampla. Rabdarea este necesara – schimbarea nu vine peste noapte, asa ca acorda timp schimbarii.

Regula nr. 5 – Invatarea este un proces continuu
Cat traim invatam. Intra in “ritmul vietii”, nu i te impotrivi. Asuma-ti angajamentul de a invata si de a schimba – fii suficient de umil pentru a-ti recunoaste propriile slabiciuni, si indeajuns de flexibil pentru a te adapta, pentru ca rigiditatea va nega libertatea noilor posibilitati.

Regula nr. 6 – “Acolo” nu inseamna mai bine decat “aici”
Celalta parte a dealului s-ar putea sa fie mai verde decat a ta, dar existenta ta acolo nu garanteaza fericirea eterna. Fii recunoscator si bucura-te de ceea ce ai si de calatoria ta. Apreciaza mai bine ceea ce este bun in viata ta, decat sa acumulezi lucruri care nu te vor conduce catre fericire. Trairea in prezent te ajuta sa obtii pacea.

Regula nr. 7 – Ceilalti sunt oglinzi ce te reflecta pe tine
Iubesti sau urasti ceva la o persoana raportat la ceea ce iubesti sau urasti la tine. Fii tolerant; accepta-i pe ceilalti asa cum sunt si straduieste-te sa constientizezi; straduieste-te sa te intelegi si sa percepi obiectiv propria ta persoana, gandurile si sentimentele tale. Experientele negative sunt oportunitati de a vindeca ranile pe care le ai. Ajuta-i pe ceilalti, si astfel te vei ajuta pe tine. Unde ai fost incapabil sa-i ajuti pe ceilalti este un semn ca nu raspunzi corespunzator propriilor tale nevoi.

Regula nr. 8 – Ce se intampla cu viata ta este alegerea ta
Detii toate uneltele si resursele de care ai nevoie. Ceea ce faci cu ele depinde de tine. Asuma-ti responsabilitatea asupra ta. Invata sa renunti atunci cand nu poti schimba lucrurile. Nu te enerva – gandurile amare iti intuneca mintea. Curajul este in fiecare dintre noi – foloseste-l atunci cand trebuie sa faci ceva bun pentru tine. Cu totii avem o putere innascuta si un spirit aventuros, pe care ar trebui sa le folosim pentru a imbratisa ceea ce urmeaza.

Regula nr. 9 – Raspunsurile sunt la tine
Ai incredere in instinctele tale si in sentimentele tale, chiar daca le auzi ca o voce slaba sau daca apar ca o sclipire de moment. Asculta-ti sentimentele ca si cum ar fi sunete. Vezi, auzi si ai incredere. Foloseste inspiratia innascuta.

Regula nr. 10 – Vei uita toate acestea la nastere
Toti ne nastem cu aceste capacitati – primele noastre experiente ne conduc intr-o lume fizica, departe de sentimentele noastre, acestea devenind nehotarate, cinice si lipsite de credinta si incredere. Cele 10 reguli nu sunt porunci, ele sunt adevaruri universale care se aplica tuturor. Cand te ratacesti, apeleaza la ele. Ai incredere in puterea spiritului. Aspira catre intelepciune – aceasta este ultima incercare a vietii si nu cunoaste limite inafara acelora impuse de tine.
Autor: Cherie Carter-Scott

Autodezamagire....

Am puterea sa ma inversunez si sa ma incapatanez si totusi, aleg varianta de bun simt.
Imi pare rau ca nu am gasit suficiente argumente care sa ma determine sa ma bag in tiganie, cu toate ca mi-am dorit si inca mi-o doresc.
Ma negativez acilea de zor, insa imi pierd puterea de a ma motiva, de a duce lucrurile la bun sfarsit.
Inainte ma gandeam cum pot unii sa-si paraseasca tara, prietenii, oamenii apropiati si sa fuga in alta tara. Mno acum ii inteleg perfect, ba mie imi vine sa evadez din mine si abia apoi sa plec unde vad cu ochii. Desi imi pare rau ca spun asta, din pacate asta e concluzia la care am ajuns. Sa fie oare exemplele pozitive si incurajatoare descoperite in alte tari pe care le-am vizitat, sa fie gustul dulce si inmiresmat al Vienei care inca mi-a ramas in simturi, sa fie bunul simt pe care aproape ca-l dau disparut in Romania, nici eu nu stiu ce sa fie, in orice caz... ceva putrezit tot e si mai aiurea e ca goana asta dupa bani ii face pe oameni sa uite de propriile valori, de invatamintele si povetele transmise ca dar al unei natiuni intregi ce a asigurat predarea lor din generatie in generatie.
Acum ca m-am cam scarbosit de ce mi se intampla, pentru ca sunt in continuare looseritza de Brasov sau de Romania, poate reusesc sa deschid ochii si sa nu-mi mai alimentez sperantele la un viitor pozitiv al celor ce-si duc existenta in aceasta tara.
Ma feresc sa pun pe blog posturi negativiste, de teama de a nu influenta sau de a da apa la moara altor persoane care gandesc la fel si se identifica in gandurile mele exprimate acilea.
Down, down, down....
Poate un somn va mai schimba din starea asta...si ma va face sa uit de tot ce am investit.
O zi pozitiva!

C'est fini la comedie....

Am gatat cu masterul, am terminat destul de bine, nu are rost sa insir miimile pe care le-am vazut cand s-au afisat rezultatele de la disertatie.
Desi s-a mai incheiat un capitol din vietisoara mea, destul de placut capitol, putin umbrit acum pe final de aroganta altora, dar e ok, trecem si peste asta, luam doar partea buna a lucrurilor, si cum spuneam, desi s-o gatat, nu am un sentiment foarte placut cel ce ma incearca. Asta pentru ca de dat la alt master nu vreau, la doctorat nici nu se pune problema sa-mi doresc sa-mi intemnitzez urmatorii 3 ani, pentru ca stiu cum se lucreaza si care e nivelul si consumul nervos la doctorat. Si in plus, mama nu m-a facut in institutii de invatamant superior, m-a facut la maternitate, chiar daca era vis a vis de Corpul S, nu se pune :).
E un sentiment aiurea, sunt si chefless ca in ultimul an s-au intamplat foarte multe in vietisoara mea pe care nici daca ma strofocam foarte tare nu reuseam sa mi le inchipui si mai mult de atat sa ma gandesc ca ar putea sa mi se intample mie. Au fost multe, multe mai sunt si vor mai fi cu siguranta. Ma chinui sa iau partea pozitiva din toate ce s-au petrecut, usor nu e, dar depun eforturi.
Am de luat o decizie, ceva mai speciala ca altele din alte zile minunate sau mirobolante. Sunt decisa sa iau aceasta decizie desi nu cred ca se lasa cu chestii prea interesante pentru mine dupa aia, dar am stropul de nebunie de moment, pe care cred ca-l voi alimenta....dupa ce imi dispare durerea de mana stanga..#-o.
Ideea e ca sunt cam in intuneric si mi-ar fi prins f bine sa pot discuta framantarile ce ma incearca. Nu stiu daca azi, cand e citit blogul mai am aceleasi stari de framantari si greutate de a lua o decizie.
Acum ca sa povestesc altceva, mai demult, o pretina ce era studenta la Medicina povestea cum sunt cadavrele tinute in bazine de formol, ca le este pus un bolovan pe piept ca sa ramana la fundul bazinului, sa nu se ridice la suprafata. Mno asa ma simt eu acum, cu ditamai bolovanul pe piept, cu o greutate in a respira. Imi lipseste persoana cu care mai share-uiam din greutatile astea, dar viata nu e facuta doar din impliniri, asa ca trebuie sa invat sa fac fatza si singura situatiilor de genul asta.
Mai aiurea e ca desi cunosc ca nu poti astepta sa primesti ajutor din partea persoanelor ajutate, parca simti o vulnerabilitate catre persoanele acestea si ca totusi tragi speranta. Stii cum e, speranta moare ultima.
Tragi semnale de alarma, finutze, care sunt perceptibile de persoanele ce pleaca urechea la problemele si framantarile cu care te confrunti. Nu e cazul sa fie publice semnalele pentru ca e legea universala a energiei care face transferul de energie dintr-o parte in alta, sau cel putin asa sper eu acum, ca sunt pe deficit mare ;)).
Asa am identificat eu ca s-a intamplat cand am avut eu multa energie, am dat mai departe, sa nu fac stoc :).
Of of of of...
Ar trebui sa ma duc la somn ca ma cam doare rau mana stanga, not a good sign :-s.
Acum ca am bifat si optiunea asta de a ma vaicari, cred ca ma pot duce linistita la somn :).
Spor si o zi faina ;)...si mc ;)

Disertez ....:-&

Sau mai bine si dorit zis, dezertez....din lumea asta domne. A trecut o perioada destul de incarcata, portofolii (la care mi-am varsat o tura de matze), sesiune, nebunii, chestii incepute demult si care trebuiau terminate si tot felul de astfel de minunatii care mi s-or perindat in vietisoarea mea asta mult prea mirobolanta.
Teoretic mi-am zis ca de luni incepand disertatie scrie pe mine. Mult prea minunat ca nu asta scrie pe mine evident. Saptamana a debutat cu statul la o coada la sanatate de vreo 2 ore in speranta de a ma lumina intr-o privinta, dar evident ca nu s-a intamplat asta. Am ajuns acasa pe la 17, deci pune-te Mada si baga disertatie cand afara era super cald si cheful era la pamant, dupa asa o perioada minunata in care mi-am incarcat, tot teoretic, bateriile, m-am bucurat de o alta perspectiva si de alti oameni care mi-au fost dati sa-i intalnesc.
Evident ca omul zice ca daca nu mere de luni, lasa ca incepi de marti treaba. Mno uite ca si marti s-o scurt cu intalniri si planificari, telefoane si nebunii. Am uitat sa mentionez ca desi ma laud ca eu ma pot concentra foarte bine pe timp de seara spre noapte, luni am picat de somn la ora 11 noaptea, ora la care eu de fel excelam la nivelul intelectual si atunci ma simteam potenta sa scriu si sa formulez tot felul de nebunii.
Ei bine...marti am picat de somn pe la 1, asta cred ca e efectul disertatie asupra corpului meu, io care saptamanile trecute adormeam pe la 2-3 si ma trezeam la 8-9. Dar uite ca oamenii mai imbatranesc si nu mai tin la astfel de chinuieli cum ar fi disertatia.
Evident azi e miercuri si trebuie sa scriu la disertatie, pentru ca trebuie sa o termin pana la sfarsitul saptamanii. Se poate observa ce chef am de scris la disertatie din moment ce-mi populez blogul cu inca o postare :">.
E drept ca acum nu ma trage firea dar trag nadejde ca ce fac acum e un fel de pauza pentru creierasul meu sa iasa din starea de lancezeala si lipsa de chef in care s-o afundat.
Viitorul suna bine, asa spun unii...poate pentru ei, acilea suna a jale.
Joia debuteaza cu o vizita la scoala pentru niste neclaritati, care nu se stie cat dureaza, iar seara incepe cu o alta intalnire pentru ong, care iarasi nu stiu cat dureaza. Deci claaar joi pot scrie la disertatie....#-o.
Vine ziua minunata de vineri, mult prea plina zi :). Ma intalnesc cu colegii din generala, ne aniversam la 10 ani de cand nu ne-am mai vazut unii cu altii, cu unii profi, incercam sa ne mai aducem aminte ce prostioare mai faceam, cum erau vremurile cand eram mai tineri si mai putin copti.
Sper, siiiiiincer sper, ca sambata si duminica sa fie zile de disertatie, ca altfel cred ca devin spiderman...incep sa ma urc pe pereti ca nu reusesc sa fac treaba asta pentru mine, sa termin cu disertatia.
Am avut timp sa ma gandesc oare ce voi face de anul viitor, cand teoretic nu ma mai duc la master, un loc unde mi-a placut si am mers cu drag, intotdeauna cu gandul ca voi descoperi ceva nou, o provocare pentru neuronul meu veshtejit si chinuit de soarta.

Of of of of...e bine totusi ca sentimentul de carantina il share-uiesc cu prieteni de-ai mei, ce au si ei de scris la disertatie si o vor sustine cam in aceeasi perioada in care o voi sustine si eu (inceputul lui iulie). Spun asta cu jumate de gura, ca o alta parte din prieteni, prietene as putea spune :P, au sustinut deja disertatia....parca si pot inspira adanc aerul libertatii pe care-l simt ele acum 8->.
Imi doresc si eu sa ajung in acest moment, sa prind o tabara la mare sau oriunde, sa-mi tolanesc oasele si sa vegetez cum as vrea eu, o saptamana, sa nu fac niik solicitant, sa termin cartile incepute, sau alea pe care le-am cumparat acum mai bine de 2 ani si care inca stau in tipla, pentru ca nici nu le-am desfacut. Mai am niste cursuri pe care vreau sa le citesc sa ma cultiv si pe alte parti...8->.
Eheee, eu deja visez la continuare cand mai am de urcat niste scari.

Teoretic am si optiunea de a nu da acum disertatia, pentru ca nu imi creste salariul daca am aceasta diploma (pentru ca nu am salariu:P), insa mi-e foarte rusine de d-na care m-a indrumat si nu pot da inapoi mai mult de obrazul fata de ea si de increderea pe care a investit-o in mine....:-< grea e viata cand altii au incredere in tine....

OOOOOOOfffffffff.....:-<
Gandurile imi sar ca aschiile de copac atunci cand acesta este taiat.... e clar ca puterea si cheful meu de a ma concentra sunt la minim. Tot e bine ca mi-am dovedit ca nu sunt chiar messohoolica, reusind sa ma abtin, intr-o mare masura (cei cu care m-am palavragit pe mess azi ii sfatuiesc sa nu recunoasca asta....ca nici eu nu o recunosc:P).

Offfff.....
clar imi zboara mintea prin alte colturi si prin alte simtiri, daca nu la disertatie, atunci la altele. Azi am bifat pe lista ca de ce nu ma suna X, sau de ce nu-mi raspunde la telefon si imediat am gasit o posibila motivatie, care era de maro daca era sa fie adevarata, inca nu mi-a fost infirmata sau confirmata....deci si maine e o zi sa-mi bat capul cu asta :).

Altele de genul asta ar mai fi....cacalau daca e sa o iau asa :).

Ooooooffff.....
mi-i dor sa fac chestii, nici eu nu stiu acum ce exact. Am acelasi sentiment ca atunci cand ma duc la camara (unde de fel sunt sechestrate dulciurile si toti ursuletii gumati) si sa deschid usa si sa cercetez cu privirea si sa afirm...."mi-e pofta de ceva....dar nu stiu de ce" si sa continui sa cercetez si sa-mi inchipui ce mi-ar putea potoli pofta de acel ceva, care nici eu nu stiu sa-l definesc.....

Pentru ca nu fac public ca am scris o postare acum, si pentru ca marsez pe faptul ca cei ce vor citi postarea o vor face cu mult dupa ce am scris-o eu, in primul rand ca e lunga, in al doilea rand ca e plina de off-uri si ce om cu rezerve de chef ar avea disponibilitatea de a citi pana la sfarsit ce zic io acum ;)). Din toate aceste motive...spun ca mai am 36 de minute pena mai pun un anisor pe langa aia multi pe care-i am si la care raman cu gandul ca poate nu am realizat suficiente pana la varsta asta mirobolanta.
Recunosc cu greu ca e ziua mea, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca 17 iunie este o zi normala, ca toate celelalte din calendar, doar ca s-a nimerit ca eu sa ma nasc in aceasta minunata zi de vara, care sper sa se pastreze si maine minunata, cu soare suficient, nu chiar cu ploaie, ca mno....mi-am scos si eu sandalele si degetele de la picioare de la naftalina si e musai sa vada razele soarelui :).
Spuneam ca nu prea-mi place sa spun cand e ziua mea, pentru ca nu vreau sa primesc un alt tip de atentie doar pentru ca e ziua mea. Insa....am invatat, ca doar anul asta cu asta m-am preocupat:P, ca trebuie sa accept ca bucuria de a face urari si de a-i avea aproape pe oamenii dragi nu-mi apartine doar mie, ci si celor care sunt alaturi si pe care ma bucur sa-i am ca prieteni. Spun asta pentru ca sunt foarte bogata la capitolul asta. Nu e bogatie de tinut in conturi, dar cu siguranta imi umplu sufletul de bucurie cand ma gandesc ce oameni faini am in jurul meu ...8->. Asta e bucuria mea cea mai mare pe lumea asta, poate de asta nici nu gasesc bucuria in alte aspecte ale vietii, pentru ca am foarte multa din partea aceasta si suplinesc aceasta lipsa....de bucurie domne de bucurie :).

Inspir adanc si-mi reiau minunata excursie prin lumea programelor de formare...Doamne ajuta si multumesc ca ai avut atata rabdare sa citesti tot, sau ca ai avut sclipirea sa dai scroll down ca sa ajung la ultimele randuri, insa te asigur ca daca ai procedat asa, ai sarit peste niste multumiri pe care implicit ti le adresez.

Multzam fain si sa auzim de foarte bine ;)

PS: AMR 26 min :)

Inceputurile mele in ale voluntariatului, primul contact cu CPV :)

A fost interesant cum am ajuns sa fac parte din aceasta mare familie. Mereu povestesc cu placere momentul cand am luat contact cu CPV.


Se intampla in 1 decembrie 2008 cu ocazia evenimentului numit “Free hugs”. Cum am ajuns eu la free hugs? Destul de simplu…. Pe la sfarsitul lunii noiembrie am dat peste site-ul www.lumebuna.ro , locul unde a fost initiata si promovata campania Free hugs. Acolo, la sectiunea Multumesc am apucat sa postez o bucurie de-a mea, cea
de a intalni oameni faini si de a ma bucura de prezenta lor si de daruirea de a face bine pe care o descopeream in ei.


Am schimbat cateva mail-uri cu Mihail Musat, fondatorul lumebuna.ro si apucasem sa-i spun ca mi se pare super tare ideea cu free hugs si mai mult de atat, ii spusesem ca voi participa si eu. Sentimentul era cam incert pentru ca nu sunt o persana care sa se imbratiseze cu oameni cunoscuti si dragi, d-apoi cu cei de pe strada, total necunoscuti. Mno, de rusine ca am apucat sa ma exprim, m-am mobilizat creandu-mi pancarta cu Imbratisari Gratuite si m-am postat a 2 a zi in Piata Sfatului unde am intalnit multe persoane ce au imbratisat aceasta idee cu mult drag si deschidere. Primele 5 min au fost aiurea, cred ca pentru fiecare dintre noi, pentru mine cu atat mai mult cu cat cu un an inainte, de 1 decembrie eram intr-o alta tara, unde intr-un loc foarte populat erau multi oameni cu pancarte cu free hugs, de care eu fugeam ;)) pentru ca am zis ca sunt ciudati. Si ca sa vezi ironia sortii, anul urmator am intrat de buna voie in aceasta categorie pe care eu am creat-o si etichetat-o inainte de a simti ce inseamna acest gest cu adevarat…cel de a darui si a primi.



Povestea nu se termina aici, a continuat cu o stare super faina data de cele 2 ore in care am imbratisat straini, impreuna cu oameni voluntari, care or mers la suflet cum nici nu ma asteptam. Acesta a fost momentul in care am intrat in Centrul Pilot de Voluntariat. Cred ca bariera emotionala peste care doream sa trec a fost viza mea spre starea de implinire si de bine ce s-a instalat in interiorul meu la intalnirea acestor oameni minunati care astazi sunt in implicati in actiunile desfasurate de Centrul Pilot de Voluntariat.


Dupa free hugs am mers de am colindat batranii de la Caminul de Batrani din Sacele, unde o alta stare de fericire s-a instalat, cred ca noi aveam driverele la aceste stari numai ca nu stim exact cand sa le utilizam si cum pentru a ne putea bucura de aceasta stare.


Au urmat mai multe activitati impreuna: ecologizari, ateliere creative, plantari, multa buna dispozitie si un good mood ce creste exponential pe masura ce ne descoperim.


In Centrul Pilot de Voluntariat, prin actiunile in care ne-am implicat, am avut ocazia sa ne redescoperim in fiecare zi si acesta nu poate fi decat un sentiment mult prea placut, stiind ca avem un grup de prieteni, oameni faini, care aleg sa aloce din timpul lor si altor persoane, uitand de egoism, egocentrism si indiferenta care ne inconjoara in fiecare zi si care are tendinta de a ne acapara tot mai mult.


Sunt foarte multumita ca am avut sansa sa ma intalnesc cu acesti oameni, ca am reusit sa-i am ca prieteni, sa ne simtim ca elemente esentiale dintr-un intreg pe care din simplitatea noastra de oameni reusim sa realizam actiuni minunate impreuna.


Multumesc pentru tot si pentru sansa de a-i cunoaste pe acesti oameni minunati alaturi de care am avut ocazia de a cunoaste alte persoane, care nu fac altceva decat sa aduca sentimentul de pozitiv in vietisoara mea.


Imi sunt foarte dragi oamenii din CPV, atat de dragi incat imi vine sa-i hug them every time I saw them, even if they don’t like this :P…or some of them :P.


I think that enough it’s enough…so I have to finish my thanks list …… thank u ;)

Not in a very good mood :(

Sunt putin cam shucarita pe viata...
Bunica-mea are ceva pb de sanatate si nu vrea sa mearga la medic, in ciuda tuturor argumentelor valide pe care noi le-am putut gasi in incercarea de a o convinge sa mearga sa faca un consult :-<. Shucareala m-o palit acum 2 sapt, pe 19 martie cand m-o anuntat maica-mea ca bunica-mea o refuzat sa mearga la un consult unde facusem programarea cu o luna inainte. De atunci incerc sa invat sa accept dorintele oamenilor, ca practic, refuzul ei e pasaportul spre alte lumi. Si ca sa invat mai repede sa accept asta, ieri cand fusei pe la ea, am intrat in dormitor unde am vazut un teanc de prosoape...Mi-am zis OMG dar am refuzat sa cred. Am verificat informatia si se pare ca da...se pregateste cu arangajamentele pentru ultima viza. Ma shucareste ca nu mai vrea sa lupte si aproape ca ma dispera egoismul asta in gandire. In zadar am incercat eu sa o fac sa constientizeze ca gestul ei e unui de egoism fata de noi, ca replica ei este "mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul"....si mno, cum sa nu ma shucaresc :-<....anyway, astfel de sentimente trebuie probabil sa treaca si prin ograda mea, desi nu-mi doresc. .....

Ateneul Roman- 27.03.2010

Eheee :D

Recuperez la capitolul blog, nu de alta dar primesc reclamatii :">.

Intamplarea face ca ultimele 2 weekenduri le-am petrecut in Bucuresti, mai mult sau mai putin. Vinerea trecuta imi citeam eu ca omul linistit mail-urile cand dau peste unul ce anunta un concert al Filarmonicii din Bucuresti la Ateneul Roman. Tin minte ca eram cu o pretina la telefon si incercam eu sa ma amagesc ca precis o fi intrarea f mult si ca nu are rost sa ma agit la nivelul neuronilor.

Am deschis fisierele atasate mail-ului, vad programul...zic uau :D si in continuare incercam sa nu ma amagesc in privinta concertului.

La al 2 lea fisier deschis, ce vad? :D:D:D:D Intrarea libera, eram \:D/ :D:D:D:D.

In momentul meu de nebunie, sau luciditate ;)) m-am urcat in tren sambata la prima ora si am tulit-o spre Bucuresti pentru ca desi concertul incepea la 19, vroiam sa fiu inainte acolo, pentru a prinde loc inauntru :D.

Si cum cu nebunii sa nu te pui, la 1 eram in Bucuresti :D, iar pe la ora 5 eram in parculetul din fata Ateneului Roman si de atunci nu a mai trecut mult timp si am intrat.

A fost f misto dpdv vizual si auditiv.

Au interpretat Felicia Filip, Vlad Mirita, Iordache Basalic, Maria Jinga, Marcel Pavel, Valentina Nafornita, Andrei Tudor si Catalin Opritoiu.

Or mai fost cei de la corul "Accoustic", Corul de copii "Sunetul muzicii" si Orchestra Filarmonicii "George Enescu" Bucuresti.

A fost f misto seara, a inceput ea mai aiurea dar per ansamblu a fost f misto, m-a uns pe suflet si m-a marcat....inca mai ascult inregistrarile melodiilor din concert :"> :"> :">.

Ma gandeam ca daca lumea merge la astfel de eveniment, e oleaca mai cizelata...evident ca nu fu chiar asa, coatele si nesimtirea inca persista la oameni si deja incep sa cred ca e o chestie ce tine de firea umana cu specific romanesc.

Fumei ce se agitau pe scari sa prinda loc in fata, care tineau nshpe locuri pentru toate neamurile, care tineau ocupat locul de acces la locurile din spate....stuff like that.

Am avut si momente de nervozela, ca madama din fatza mea se tot agita p-acolo si tinea locurile libere ocupate, murmura pe melodii....OMG, imi venea sa-mi scot la iveala latura violenta. Norocul ei a fost ca nu am platit bilet la acest eveniment, ca daca dadeam bani (mai ales acum cand am o politica financiara restrictiva) nush cat de violent ma manifestam. Era clar ca daca doream sa o aud pe ea cantand, imi cumparam bilet cand facea ea dush in baie, nu mergeam la Ateneul Roman, eu venita de la zeci de km departare special pentru acest eveniment.

A fost f misto sentimentul de la Ateneu :D.

Imi doresc sa mai am astfel de "iesiri" si totodata evadari din lumea mea, in care atunci cand se termina una, incepe alta si tot asa....de exemplu acum avem o factura la gaz de 60 de milioane, care din pacate se pare ca nu e gresala. Om vedea cum iesim din situatia asta....

Dar mno....toate la timpul lor.

Pana la un nou stress pe capul meu, iti urez o zi faina, multzam inca o data pentru tot si la cat mai multe momente faine ;)

:D:D:D:D:D:D

Dap, desi mi-e somn fara numar, parca nu ma pot abtine sa nu-mi revars buna dispozitie din seara aceasta pi blog (sau din seara ce o urmat ca in prima am cazut victima somnului).
Unele persoane stiu ca am luat o decizie care zic eu imi va schimba viata, si buzunarul evident, dar trecem peste asta :)).
Ma bucur ca am avut curajul sa fac pasul asta si deja simt gustul libertatii.
In primele zile nu am avut timp sa ma bucur de acest gust proaspat ce-l aveam deoarece a trebuit sa rezolv unele treburi ce mi-au ramas in urma inca de pe vremea sclaviei, pardon.... a muncii pe care o prestam.
In semn de foarte mare bucurie a liberatii mele, am fost la Bucuresti la un training, la care-mi doream foarte mult sa ajung pentru a vedea cum se scriu proiecte intr-un anumit context ca avem ganduri mari cu ONG-ul ce va fi.
Si ca sa vezi noroc porcesc ce am, primisem cazare de la niste prieteni f buni pe care i-am refuzat deoarece nu vroiam sa am asa o mare responsabilitate, sa am casa lor pe mana mea >:). A doua optiune nu a fost sa fie, iar in sfarsit a 3 a optiune de a primi cazare fu undeva in Bucuresti, in Moxa, pe langa Calea Victoriei. Ca sa vezi norocul porcesc ce-l am, ca doar de el era vorba, sala in care se tinea trainingul era la 5 min de locul in care eram cazata, deci super noroc....de porc clar :)).
Timpul din Bucuresti a fost unul foarte placut, desi oamenii dragi mie plecasera majoritatea in weekendul acela in Brasov, m-am simtit f bine, chiar daca "baza" mea era in deplasare.
Nu sunt o fana a capitalei, tocmai de aceea aveam nevoie de persoane dragi care sa-mi pastreze sentimentul de calm, nu de agitatie si nebunie cum toata lumea ar caracteriza Bucurestiul.
Vineri desi a fost o zi innorata pentru mine la nivelul gandurilor si starii emotionale, seara am descoperit, dintr-o prostie, sau noroc porcesc ;)), Observatorul astronomic, de pe Lascar Catargiu, unde am petrecut 2 ore si jumate intr-un al univers. Era o lume in care parca eram un kinder ce intrase intr-un magazin plin de jucarii si dulciuri...absortbit de tot ceea ce este in jur si ce mi se intampla.
Un mare sentiment de fericire m-o cuprins, pentru mine a fost exact ceea ce aveam atunci nevoie, un strop de bucurie si de detasare de ceea ce insemna innourare.
6 lei costa fericirea daca e sa te intrebi asta, atat am dat pentru o ora de informatii legate de univers, si inca o ora jumate de stat pe terasa si observat planete, sateliti si stele... 8->.
Sambata ma trezisem cu un alt sentiment, de implinire, de la bucuria pe care am simtit-o in acele ore tarzii la observator.
Io care sunt cam lenutza de dimineata, vreau sa spun ca ma trezeam inaintea ceasului in Bucuresti ;)).
Buna dispozitie s-a prelungit si in seara de sambata unde impreuna cu o pretina din Bucuresti am fost la Ceainaria din Cotroceni, unde am beut un ceai fain si am mancat prajiturele, pricomigdale daca tin bine minte denumirea :D, f misto, aveau gust a chec cu nuci =p~.
Toata seara am avut un super sentiment placut astfel ca si duminica ma trezisem cu zambetul pe buze de tot ceea ce mi se intamplase. Nush, fu un sentiment f placut....
Mi s-a parut ca intoarcerea in Brasov fu una intr-un mediu in care toate se misca cu greutate, care parca nu mai avea stralucirea lumii in care ma simstisem atat de bine in acele cateva zile.
Mai mai ca aveam si ganduri de a-mi lua zborul de acasa, unde prea multe parca nu poti face, ca lumea raspunde si se mobilizeaza greu, insa evident ca nu am cazut in ideea asta de a ma muta din Brasov in Bucuresti. Deocamdata am un patriotism local, mai mult de fapt un sentiment ca tanjesc dupa posibilitatile existente in capitala, insa nu mi-as da orasul meu, cu o atmosfera de familialitate, cu locuri si oameni calzi si dragi, cu suflete deschise pe un oras care e intr-o continua dinamica, ceea ce nu e rau, numai ca in dinamica asta sunt incluse si persoane al caror bun simt s-a deformat rau de tot.
M-am intors in Brasov cu o alta energie.... o fost f fain 8->.
Momente faine si oameni faini....:D:D:D:D
Dar tot nu dau Brasovul, cu posibilitatile lui de a merge la un ceai (in Sf.Gheorghe :P) si de a cumpara ciocolata de casa cu care i-am innebunit pe unii din prietenii mei :D.
Asa ca finish, ma bucur pentru tot ceea ce mi s-a intamplat, ma bucur ca am avut puterea sa renunt la un venit constant, dar care-mi periclita sanatatea si nervii si nu numai. Cei care stiu mediul mirobolant in care lucram imi inteleg gestul, ceilalti nu au decat sa mi-l condamne, ca sunt cu vaca deoarece am renuntat la un job intr-o vreme de criza. Nu-mi ramane de vazut decat ceea ce va urma sa fie, poate voi termina disertatia si o voi pune in practica, poate ONG-ul in care voi fi va castiga increderea oamenilor si va reusi sa fie un element important in educatia si dezvoltarea kinderilor ce accepta sa faca parte dintr-un astfel de program.
Doamne ajuta!
iar tie cititorului, daca nu te-ai plictisit de lungimea postului, iti multumesc pentru rabdarea si curiozitatea de a-mi citi gandurile insirate acilea.
O seara faina ;)

Eliberare ...

Un mult prea fain sentiment ma incearca...ma simt k-n studentie,cand nu esti stresat ca tb sa te trezesti de dimineata k sa nu intarzii la munci,sau k ai nush ce de facut si nu ai timp pentru k tb sa termini o alta treaba,sau k ai un/o sef/a nebun/a si are de-al de aere la mansarda. Acum mi-s in Bucuresti,cu un super entuziasm si voie buna,nici nu ai zice k am demisionat,renuntand totodata la o forma stabila de venit.
Viata chiar e super faina,mai ales cand ai in jurul tau oameni faini alaturi de care sorbi fiecare moment trecator.
Un sfarsit super fain sa ai si sa ne vedem cu bine acasa :)

salata de emotii :)

Mno chiar nu am mai scris de foarte multa vreme acilea.
Or fost momente mai putin usoare si atentia mi-a fost indreptata in acea parte.
Nu cred ca am apucat sa va spun de partea "Simt ca fara ea...nu pot respira". Este lait motivul vacantei pe care am petrecut-o la Herculane impreuna cu oameni noi si faini, cu care am pastrat legatura si de care ma bucur ca i-am cunoscut.


Centrul vechi al Herculanelor iti da impresia ca te-ai intors in timp, undeva in perioada interbelica, daca nu chiar mai tarziu, unde parca-ti si inchipui ca vezi lumea pe strada in haine de epoca. Plimbarea avuta prin centru mi-a dat sentimentul asta de turn back in time...
Foarte pacat ca tot acest sentiment nu este intensificat prin diferite actiuni menite sa ridice standardele si gradul de ocupare al acestei statiuni. Oricum, pentru noi statiunea a oferit mai multe decat puteam noi sa ne imaginam cand am plecat de la Brasov, si nu ma refer numai la locuri ci si la oameni. Io una sunt super multumita de intreaga experienta si tot sentimentul ce m-o cuprins, de starile ce or urmat, de deplasarea la Bran, pentru a canta inca o data in cor "Simt ca fara ea....nu pot respira" :P...oricum in toata perioada asta au apucat si niste bucurii sa fie trecatoare prin corazon pi la mine.

Azi chiar incercam sa ma punct la curent cu ceea ce se mai intampla si am dat peste niste articole f misto, care zic eu ca merita citite, pentru cine-i interesat evident :).
Si cum itamplarea face sa stiu ca mai citeste lumea p-acilea din cand in cand....dau articolele cu dedicatie :)

http://ghinda.com/2010/02/no-hero-will-come/
am incercat si eu sa raspund la unele intrebari, insa clar nu am gasit persoana potrivita care sa faca toate cele in locul meu ....desi simt uneori ca am nevoie de ajutor din afara, ca puterea interioara nu ma mai ajuta sa gat cu toate cele.
Dar daca eu nu am gasit raspuns asta nu inseamna ca tu nu te poti descurca mult mai bine ca mine, si am incredere ca o poti face ;).

Let the music play....
http://www.lumeareala.ro/2009/07/20/nu-muri-cu-muzica-in-tine/

Intamplarea face ca in seara asta sa-mi fi petrecut mai mult timp navigand printre articole si ganduri.
In excursia mea am dat si peste http://www.facebook.com/notes/lia-bolte/conectarea-la-tine/304298814646


Si pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa ne dorim intotdeauna mai multe decat putem avea in our real life... am dat peste melodia "Cu tine"
http://ionutmangu.wordpress.com/2010/02/12/nu-te-am-intalnit/

Am spus deja ca este o salata de sentimente...
O alta parte a excursiei mele a fost periplul printre clipurile de pe youtube, amintirea unei imbratisari pe care nu am avut ocazia sa o dau si nici nu voi mai avea ocazia sa o fac in lumea si viata asta, sentimentul unor alte imbratisari pe care nu am avut curajul sa le duc la bun sfarsit, sau macar sa le scot din nivelul gandirii mele in nivelul perceptiei, am simtirii.
http://www.youtube.com/watch?v=ROaNuo02mio&feature=related (most touching advertisement ever for cancer)

Ironic e ca I want time too.... insa incerc sa profit de timpul pe care-l am si ma gandesc ca fiecare dintre noi isi propune sa faca asa, insa nu gaseste timp sa faca asta....Ma gandeam eu....e cea mai buna scuza cea cu timpul, iar eu incep sa o consider ca fiind potrivita si pentru neimplinirea mea de a gata din treburile pe care le am pe cap.
http://www.youtube.com/watch?v=UvYb4BLIAQw&feature=related ('I want more time', Saddest Commercial Ever )

In timp ce ma vietuiam io acilea fara numar, mi-a zburat gandul la persoanele pe care le am aproape si care deja au ganduri de maritish, insuratoare, kinderi si alte cele ce implica responsabilitati. De multe ori m-am gandit daca mi-s io defecta ca inca nu am astfel de ganduri si nici macar in viitorul apropiat si incep sa cred ca mi-s evadata din normalitate cand majoritatea in jurul meu urmeaza un trend de asumare a responsabilitatilor ce implica statutul de adult.
Si legandu-ma de statutul de adult, e foarte important, acum ca nu mai suntem kinderi (cel putin nu recunoastem, ca nici eu nu sunt dispusa sa o recunosc ;)) ) sa fim un exemplu pozitiv kinderilor din jurul nostru, pentru ca ei au nevoie de repere, iar noi fiind persoanele din apropierea lor trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a le da astfel de repere.
http://www.youtube.com/watch?v=ZHCuA0KnITY&feature=fvw (Best TV Commercial Ever)

Mixul continua, asta pentru ca dupa ce m-am emotionat amintindu-mi de un prieten ce nu mai este, am schimbat registrul in cautarea reclamelor funny.
http://www.youtube.com/watch?v=GHX2mvFVQMs&feature=related (Funny commercial: beauty is nothing without brains)

Si ca sa nu uitam ca totusi se mai intampla lucuri frumoase in jurul nostu si ca unii apreciaza ceea ce mai au, chiar daca nu au acelasi feedback, propun atentiei:
http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/67-o-dragoste-adevarata.html#comments


Si inainte de a parasi pagina aceasta iti mai recomand pentru destindere ;)
http://www.gameshot.org/?id=4640

O zi faina sa ai si multzam fain pentru timp, pentru ca esti si pentru ca sunt datorita a ceea ce esti u si cei din jurul meu.

Up and down down down.....

Nu tot ce se intampla este mirobolant, asa ca sunt intr-o suita de down down down.... am ajuns sa ascult melodii de inima albastra chiar daca a mea-i rosie rau, numai ca nu am starea cea mai minunata acum, pentru ca mi s-a cam pierdut cererea de gratiere pentru a scapa din Jilava. Prea multe variante nu-mi prea mai raman, din pacate totul e de maro in jur si nu am o alta posibilitate care sa-mi pastreze confortul pe care-l am, mic si pricajit, insa il am si-mi permit sa trag o fuga in alt oras pentru un film, in alt judet pentru un ceai si tot asa....

Daca voi mai fi in mood, voi reveni....

French night :D

French night in sensul ascultarii muzicii frantuzesti, acum nush pe unde o fugit mintea ta [-x.

Am evadat in lumea vorbelor rrr-ite.

Am debutat cu melodia care-mi chinuie neuronul de 2 zile : Francis Cabrel- Je t'aimerais, je t'aime, je t'aimerai, am excelat cu Je l'aime a mourir dupa care am trecut-o-n registru notre dame de paris- Belle. Sa nu o omit pe Lara Fabian impreuna cu Patrick Bruel si Lara singura- Tout tout .... 8->

Mi-am adaptat si avatarul in french style, Sacre Coeur pe fundal.....deci cat se poate de French :D. Aproape ca am apelat la french memories ca totul sa fie conform serii french :D.

Auditie faina in cazul in care te-am molipsit in vreun fel ;)

O experienta interesanta :)

Dap, mi s-o intamplat saptamana trecuta, insa din stressul si nebuniile ce le-am avut pe cap, nu am reusit sa o marchez acilea:).
Joi s-a trezit maica-mea cu criza de fiere si cum nu avea cine sta cu kinderii ei de clasa a 2 a, am fost investita in mod oficial sa fiu "doooooooaaamna" pentru o zi.
A fost foarte interesant sentimentul, ca mi-era teama ca mi se urca in cap, ca mno, nu am mai avut ocazia sa-i stapanesc eu 4 ore.
Am primit si pachetul de instructiuni, evident ca pe unele le-am uitat, pe altele nu le-am primit, pentru ca nici maica-mea nu se simtea prea bine ca si sanatate, asa ca a trebuit sa-mi fac aliati in cei mici :).
Prima ora o a fost de romana, moama ce citire am tras, cu 2 dintre ei chiar si-n pauza, am stat si am aprofundat textul "Craiasa Zapezii" de Anderson. Sa-i vezi ce se bucura cand apelezi la ei, sau ce se supara ca nu sterg ei tabla si o sterge altul... Pai fraaate, asta da viata, sa stai printre cei mici, sa nu existe nesimtirea aia pe care o descoperim la cei mari, unde daca-i rogi sa-ti curete tabla, sunt sictiriti, ca de ce trebuie sa faca ei munca asta ....de joc.
Astia micii erau suparati ca ei sunt de serviciu si totusi a sters alt kinder tabla.
Un sentiment placut, ca-i vezi cu socotesc pe degete, ca sunt mici ;)), cum am degetele grasane si incearca cu mana cealalta sa-si tina degetele numarate, ca sa nu se incurce ;)).
La ora de matematica mi-am luat un asistent, o persoana care sa ma ajute, cu care sa ma consult in privinta executarii sarcinii de a rezolva exercitiile la tabla sau in caiete fiecare, ca doar pe ei doamna i-a invatat intr-un fel, nu puteam eu sa spun sa se faca in alt fel, insa puteam apela la ajutorul si bucuria lor de a fi utili doamnei.
In ora de sport ne-am si jucat, imi pare mie rau ca nu m-am pregatit aici, sa fi facut impreuna niste jocuri. Am facut cateva pe care le primisem prin sms, insa nu era acelasi sentiment ca atunci cand le ai pregatite de acasa:), insa asistentul meu, omul cu care ma sfatuiam la ora de sport a putut coordona activitatea.
A fost foarte interesant sentimentul :). Probabil vor mai exista astfel de momente in viata mea, insa deocamdata ma voi bucura foarte mult de cel pe care l-am trait :).
Va urez sa aveti parte de zambete de copil si cat mai multe bucurii ;).
O zi faina ;)

Some of you are lucky some of us just have to search more...

Pentru ca discutand cu o prietana, povestind de-al de lucruri vechi si noi, mi-am dat seama ca mi s-au reactivat unele bucurii pe care le credeam trecute si de ce nu, uitate, ca nu vroiam sa revin in trecut. Mai demult, un prieten imi spunea sa-i transmit unei alte prietene ce era in suparari si suferinte amoroase, ca daca traieste in trecut nu va avea sanse sa vada viitorul si nici macar sa se bucure de prezent. Cam are dreptate si mno, sa nu o dau eu in extrema asta, mi-am dorit sa pasesc din trecut inspre viitor. Evident ca urmele vor ramane, sa speram ca se vor forma altele noi, nu ca vor ramane aceleasi urme, pentru ca nu e mirobolant sa stai in ele.
Gata nu o mai lungesc, poate voi reveni sa fac ceva completari acilea, cand voi avea creierii mai odihniti si mai putin obositi ca sa pot sa-mi pun ordine in ganduri.

O zi faina si sa auzim de foarte bine ;)

http://www.youtube.com/watch?v=85lKsSCZm4k&feature=related
Francis Cabrel -Je t'aimais, je t'aime, je t'aimerai