Disertez ....:-&

Sau mai bine si dorit zis, dezertez....din lumea asta domne. A trecut o perioada destul de incarcata, portofolii (la care mi-am varsat o tura de matze), sesiune, nebunii, chestii incepute demult si care trebuiau terminate si tot felul de astfel de minunatii care mi s-or perindat in vietisoarea mea asta mult prea mirobolanta.
Teoretic mi-am zis ca de luni incepand disertatie scrie pe mine. Mult prea minunat ca nu asta scrie pe mine evident. Saptamana a debutat cu statul la o coada la sanatate de vreo 2 ore in speranta de a ma lumina intr-o privinta, dar evident ca nu s-a intamplat asta. Am ajuns acasa pe la 17, deci pune-te Mada si baga disertatie cand afara era super cald si cheful era la pamant, dupa asa o perioada minunata in care mi-am incarcat, tot teoretic, bateriile, m-am bucurat de o alta perspectiva si de alti oameni care mi-au fost dati sa-i intalnesc.
Evident ca omul zice ca daca nu mere de luni, lasa ca incepi de marti treaba. Mno uite ca si marti s-o scurt cu intalniri si planificari, telefoane si nebunii. Am uitat sa mentionez ca desi ma laud ca eu ma pot concentra foarte bine pe timp de seara spre noapte, luni am picat de somn la ora 11 noaptea, ora la care eu de fel excelam la nivelul intelectual si atunci ma simteam potenta sa scriu si sa formulez tot felul de nebunii.
Ei bine...marti am picat de somn pe la 1, asta cred ca e efectul disertatie asupra corpului meu, io care saptamanile trecute adormeam pe la 2-3 si ma trezeam la 8-9. Dar uite ca oamenii mai imbatranesc si nu mai tin la astfel de chinuieli cum ar fi disertatia.
Evident azi e miercuri si trebuie sa scriu la disertatie, pentru ca trebuie sa o termin pana la sfarsitul saptamanii. Se poate observa ce chef am de scris la disertatie din moment ce-mi populez blogul cu inca o postare :">.
E drept ca acum nu ma trage firea dar trag nadejde ca ce fac acum e un fel de pauza pentru creierasul meu sa iasa din starea de lancezeala si lipsa de chef in care s-o afundat.
Viitorul suna bine, asa spun unii...poate pentru ei, acilea suna a jale.
Joia debuteaza cu o vizita la scoala pentru niste neclaritati, care nu se stie cat dureaza, iar seara incepe cu o alta intalnire pentru ong, care iarasi nu stiu cat dureaza. Deci claaar joi pot scrie la disertatie....#-o.
Vine ziua minunata de vineri, mult prea plina zi :). Ma intalnesc cu colegii din generala, ne aniversam la 10 ani de cand nu ne-am mai vazut unii cu altii, cu unii profi, incercam sa ne mai aducem aminte ce prostioare mai faceam, cum erau vremurile cand eram mai tineri si mai putin copti.
Sper, siiiiiincer sper, ca sambata si duminica sa fie zile de disertatie, ca altfel cred ca devin spiderman...incep sa ma urc pe pereti ca nu reusesc sa fac treaba asta pentru mine, sa termin cu disertatia.
Am avut timp sa ma gandesc oare ce voi face de anul viitor, cand teoretic nu ma mai duc la master, un loc unde mi-a placut si am mers cu drag, intotdeauna cu gandul ca voi descoperi ceva nou, o provocare pentru neuronul meu veshtejit si chinuit de soarta.

Of of of of...e bine totusi ca sentimentul de carantina il share-uiesc cu prieteni de-ai mei, ce au si ei de scris la disertatie si o vor sustine cam in aceeasi perioada in care o voi sustine si eu (inceputul lui iulie). Spun asta cu jumate de gura, ca o alta parte din prieteni, prietene as putea spune :P, au sustinut deja disertatia....parca si pot inspira adanc aerul libertatii pe care-l simt ele acum 8->.
Imi doresc si eu sa ajung in acest moment, sa prind o tabara la mare sau oriunde, sa-mi tolanesc oasele si sa vegetez cum as vrea eu, o saptamana, sa nu fac niik solicitant, sa termin cartile incepute, sau alea pe care le-am cumparat acum mai bine de 2 ani si care inca stau in tipla, pentru ca nici nu le-am desfacut. Mai am niste cursuri pe care vreau sa le citesc sa ma cultiv si pe alte parti...8->.
Eheee, eu deja visez la continuare cand mai am de urcat niste scari.

Teoretic am si optiunea de a nu da acum disertatia, pentru ca nu imi creste salariul daca am aceasta diploma (pentru ca nu am salariu:P), insa mi-e foarte rusine de d-na care m-a indrumat si nu pot da inapoi mai mult de obrazul fata de ea si de increderea pe care a investit-o in mine....:-< grea e viata cand altii au incredere in tine....

OOOOOOOfffffffff.....:-<
Gandurile imi sar ca aschiile de copac atunci cand acesta este taiat.... e clar ca puterea si cheful meu de a ma concentra sunt la minim. Tot e bine ca mi-am dovedit ca nu sunt chiar messohoolica, reusind sa ma abtin, intr-o mare masura (cei cu care m-am palavragit pe mess azi ii sfatuiesc sa nu recunoasca asta....ca nici eu nu o recunosc:P).

Offfff.....
clar imi zboara mintea prin alte colturi si prin alte simtiri, daca nu la disertatie, atunci la altele. Azi am bifat pe lista ca de ce nu ma suna X, sau de ce nu-mi raspunde la telefon si imediat am gasit o posibila motivatie, care era de maro daca era sa fie adevarata, inca nu mi-a fost infirmata sau confirmata....deci si maine e o zi sa-mi bat capul cu asta :).

Altele de genul asta ar mai fi....cacalau daca e sa o iau asa :).

Ooooooffff.....
mi-i dor sa fac chestii, nici eu nu stiu acum ce exact. Am acelasi sentiment ca atunci cand ma duc la camara (unde de fel sunt sechestrate dulciurile si toti ursuletii gumati) si sa deschid usa si sa cercetez cu privirea si sa afirm...."mi-e pofta de ceva....dar nu stiu de ce" si sa continui sa cercetez si sa-mi inchipui ce mi-ar putea potoli pofta de acel ceva, care nici eu nu stiu sa-l definesc.....

Pentru ca nu fac public ca am scris o postare acum, si pentru ca marsez pe faptul ca cei ce vor citi postarea o vor face cu mult dupa ce am scris-o eu, in primul rand ca e lunga, in al doilea rand ca e plina de off-uri si ce om cu rezerve de chef ar avea disponibilitatea de a citi pana la sfarsit ce zic io acum ;)). Din toate aceste motive...spun ca mai am 36 de minute pena mai pun un anisor pe langa aia multi pe care-i am si la care raman cu gandul ca poate nu am realizat suficiente pana la varsta asta mirobolanta.
Recunosc cu greu ca e ziua mea, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca 17 iunie este o zi normala, ca toate celelalte din calendar, doar ca s-a nimerit ca eu sa ma nasc in aceasta minunata zi de vara, care sper sa se pastreze si maine minunata, cu soare suficient, nu chiar cu ploaie, ca mno....mi-am scos si eu sandalele si degetele de la picioare de la naftalina si e musai sa vada razele soarelui :).
Spuneam ca nu prea-mi place sa spun cand e ziua mea, pentru ca nu vreau sa primesc un alt tip de atentie doar pentru ca e ziua mea. Insa....am invatat, ca doar anul asta cu asta m-am preocupat:P, ca trebuie sa accept ca bucuria de a face urari si de a-i avea aproape pe oamenii dragi nu-mi apartine doar mie, ci si celor care sunt alaturi si pe care ma bucur sa-i am ca prieteni. Spun asta pentru ca sunt foarte bogata la capitolul asta. Nu e bogatie de tinut in conturi, dar cu siguranta imi umplu sufletul de bucurie cand ma gandesc ce oameni faini am in jurul meu ...8->. Asta e bucuria mea cea mai mare pe lumea asta, poate de asta nici nu gasesc bucuria in alte aspecte ale vietii, pentru ca am foarte multa din partea aceasta si suplinesc aceasta lipsa....de bucurie domne de bucurie :).

Inspir adanc si-mi reiau minunata excursie prin lumea programelor de formare...Doamne ajuta si multumesc ca ai avut atata rabdare sa citesti tot, sau ca ai avut sclipirea sa dai scroll down ca sa ajung la ultimele randuri, insa te asigur ca daca ai procedat asa, ai sarit peste niste multumiri pe care implicit ti le adresez.

Multzam fain si sa auzim de foarte bine ;)

PS: AMR 26 min :)