Autodezamagire....

Am puterea sa ma inversunez si sa ma incapatanez si totusi, aleg varianta de bun simt.
Imi pare rau ca nu am gasit suficiente argumente care sa ma determine sa ma bag in tiganie, cu toate ca mi-am dorit si inca mi-o doresc.
Ma negativez acilea de zor, insa imi pierd puterea de a ma motiva, de a duce lucrurile la bun sfarsit.
Inainte ma gandeam cum pot unii sa-si paraseasca tara, prietenii, oamenii apropiati si sa fuga in alta tara. Mno acum ii inteleg perfect, ba mie imi vine sa evadez din mine si abia apoi sa plec unde vad cu ochii. Desi imi pare rau ca spun asta, din pacate asta e concluzia la care am ajuns. Sa fie oare exemplele pozitive si incurajatoare descoperite in alte tari pe care le-am vizitat, sa fie gustul dulce si inmiresmat al Vienei care inca mi-a ramas in simturi, sa fie bunul simt pe care aproape ca-l dau disparut in Romania, nici eu nu stiu ce sa fie, in orice caz... ceva putrezit tot e si mai aiurea e ca goana asta dupa bani ii face pe oameni sa uite de propriile valori, de invatamintele si povetele transmise ca dar al unei natiuni intregi ce a asigurat predarea lor din generatie in generatie.
Acum ca m-am cam scarbosit de ce mi se intampla, pentru ca sunt in continuare looseritza de Brasov sau de Romania, poate reusesc sa deschid ochii si sa nu-mi mai alimentez sperantele la un viitor pozitiv al celor ce-si duc existenta in aceasta tara.
Ma feresc sa pun pe blog posturi negativiste, de teama de a nu influenta sau de a da apa la moara altor persoane care gandesc la fel si se identifica in gandurile mele exprimate acilea.
Down, down, down....
Poate un somn va mai schimba din starea asta...si ma va face sa uit de tot ce am investit.
O zi pozitiva!