azi am avut o zi mai relaxanta din punctul de vedere al trezirii de dimineata #:-s, numai ca spre seara a trebuit sa compensez relaxarea de dimineata si am participat la sedinta maica-mii cu parintii de la scoala (are clasa 1 :P ).
asta e a 2 a sedinta cu parintii cred la care asist, si o descopar pe muma-mea in mai multe ipostaze, ca noh, daca eu o stiam doar de acasa, nu o vedeam asa des in mediul scolar.
la sedinta a participat si un kinder de la ea din clasa, ca la sedinta vine toata familia, si ea o stat cu mine in banca si noh, ne-am mai palavragit noi, ca fetele ;)). glumesc eu, dar nu prea-mi arde :( pentru ca discutand cu ea a inceput sa-mi povesteasca una alta, acum nush sa spun cat e imaginatie exacerbata si cat e adevar, dar tind sa cred ca e adevar.
toata discutia a pornit de la ideea ca se inserase afara, iar din una-n alta am ajuns la discutii de genul ca pentru ca nu a fost cuminte a fost pusa la colt pana seara, iar atunci a mers direct la somn.
io ziceam, ca vezi ce se intampla daca nu esti cuminte, ca te pune la coltz, iar ea incepe si-mi zice ca ea cand nu e cuminte sta in genunchi... am zis ca practica asta o aflasem si de la alti parinti, unii chiar ziceau ca stateau pe coji de nuca, deci sa stea in genunchi nu mi s-o parut iesit din comun, insa m-a daramat complet ce a zis dupa. ca ea sta in genunchi, cu mainile la spate (nimic iesit din comun), insa cu mainile legate cu sfoara.
sincer am ramas paf, eram /:) interzisa total, si nici nu puteam sa reactionez in vreun fel, ca trebuia sa pastrez discutia asa cum o considera ea, ca o palavrageala in care ea nu spune mare lucru, pentru ca dupa reactia ei, era ca parca imi zice ceva uzual, nimic iesit din comun.
sincer m-o apucat o ...nici nu stiu ce cuvant sa folosesc pentru a-mi exprima starea avuta, cred ca s-o vazut pe fatza mea ca mi-o cazut cu totul.
nu ma bag in educatia pe care parintii o dau copiilor lor, dar domne, oameni suntem cu totii, daca multi copii au crescut si s-au dezvoltat fara a fi nevoie de corectii fizice, atunci clar exista metode de a da educatie si fara bataie sau astfel de gesturi.
sincer m-o interzis. m-a cam lasat fara replica seninatatea cu care imi povestea, ca si cum imi zicea ceva extraordinar ce i s-a intamplat, ca si noi cand eram mici si aveam tendinta de a exacerba unele lucruri pentru a fi in centrul atentiei, pentru a fi mai interesanti.
ziceam in titlu ca ce mult conteaza sa ai instrumentele necesare acordarii educatiei. ma refer la metode de a-ti iubi copilul fara sa-l invinetesti sau sa-i aplici astfel de corectii. de aia omul e inzestrat cu ratiune, ca sa gandeasca si sa-si puna problema, sa gaseasca solutii potrivite situatiei date.
omg clar
si acum, gandindu-ma sunt /:) nici nu gasesc ce sa mai spun, si inca sunt cazuri si mai grave.
sper sa nu mai am parte de astfel de evenimente, nu pentru ca ma interzic ci pentru ca e vorba despre copii, deci practicile astea sunt interzise din start, pentru ca acesti copii sunt adultii ce vor veni, daca ei asa invata in familie ca se face educatie, apoi unde ajungem?
pregatindu-ma pentru admiterea la master, am citit intr-o carte despre selfeducation, ca in prima etapa a educarii copilului, acesta invata 2 lucruri esentiale pentru existenta sa: invata sa se exprime utilizand un limbaj verbal si invata sa se exprime utilizand alfabetul sentimentelor si al atitudinilor. autorul zicea simplu: copilul invata sa vorbeasca si invata sa iubeasca.
deci clar ii nevoie de comunicare si de sentimente intr-o astfel de familie.
recunosc ca si eu am fost copil "cuminte" si faceam de toate ....nuuuumai lucruri bune (am coborat in cariera, pe burta alunecand :-$) dar nu am primit astfel de corectii, desi cred ca trebuia sa primesc o bataie pentru chestia asta ca am avut sanse si nu am cazut in prapastie, prinzand la timp un copacel de care m-am tinut.
sau alte experiente de genul iesitului cu bicicleta cu baietii de la bloc pana in steagu, ca p-acolo era o benzinarie si ne umflam rotile, in vreme ce frate-miu, care e cu 5 ani mai mare ca mine, nu avea voie sa traverseze strada cu bicicleta.
mai am exemple de purtari exemplare din partea mea:P, insa nu am primit niciodata astfel de corectii, si intaresc ideea ca atat de mult conteaza sa existe comunicare, copilul sa inteleaga ca a gresit, ca fapta sa, oricare ar fi fost, nu este cea corecta sau cea buna, pozitiva.
oricum.....conteaza totul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu