duminică, 23 noiembrie 2008

astern o amintire...un gand...o traire


aveam mail-uri de citit si mi-e asa o lene, de fapt nu am chef, putere sa le citesc si am preferat sa scriu.

io sunt intr-o continua framantare de mai multa vreme. nu pot zice o luna, juma de an sau un an... ci de ceva vreme, ca uneori e vorba chiar de mai bine de 1 an.

partea cu timpul e relativa, nu o pot defini si nu pot incadra in coordonate precise ceea ce se intampla.

azi m-am trezit cu un chef sa ascult laura pausini, nu pentru ca m-o palit vreo bucurie, ci pentru ca asa am avut mood-ul. evident ca mi se intampla, iarasi:">, sa nu stiu ce canta omul acolo, ca pe mine ma ia valul muzicii si-mi pierd atentia de la versuri.

ca sa spun ca inteleg si eu ceva, am trecut la citit versurile, ca deh, macar sa nu fiu pe dinafara complet:).

cam tarziu, dar m-am minunat de versurile melodiei strani amori, in care gaseam asemanari mai mult sau mai putin aratate, puse la vedere de moi, evident >:).

nu-i oglinda, ca noh, dar totusi....sunt elemente identificate :-B.


azi fu o zi racoroasa (brrrrr). m-am trezit cu gandul de a mere la scoala (s-a manifestat gandul asta, nu m-am putut lepada de el:P), si de cand s-a deschis dealul, sunt asa happy ca pot ajunge de acasa in centru in 5 min, cu masina evident:).

si-mi facusem planul ca tiganul, ca lasa ca plec de acasa pe la 9:15 ca pana la si juma sa si gasesc loc de parcare. ete cucu, nu mi-o iesit:), datorita minunatei ninsori :D.

io cum nu ma uit la tv, decat in cazuri f rare si atunci ma uit la chestii interesante, de pe discovery sau ascult muzica, evident ca nu am stiut ca se impute treaba si ca dau fulgii peste noi, deci...nu aveam de unde stii ca tb sa ma trezesc mai repede ca sa ajung sa-mi fac treburile si sa merg si la scoala.

paaar paaar, mai cu 20 km/h, mai cu 30 (cand ma tupeizam:P) am ajuns cu ghine la scoala #:-s.

zi de scoala, nu prea am ce povesti despre ea.

chiar cand am ajuns la scoala am primit un sms din partea unei persoane care, mereu ma uimeste prin ceva: initial prin maturitatea ei, prin modul de gandire, prin expunerea faptelor, prin problemele pe care le ridica.... ce mai, un om smart :).

mentionez ca persoana ii din cluj, venita in brasov, pe shustache, cel putin fatza de mine.

un big smile pt ziua de azi :).

bucuria mea de azi vine si din descoperirea unui magazin cu chestii utilizate la decorare, unele sunt scumpe, altele mai ieftine, dar se echilibreaza.

vreau sa zic ca dupa ce am avut big smile-ul de care ziceam mai sus, dat de reintalnirea cu aceasta persoana, mi-am indreptat pasii, cam departati ii drept:P, spre masina, ca sa indrept spre home, ca io eram echipata cam prea subtire pentru frigalaul ce o venit peste mine:D.

nici eu nu m-am echipat f tare pentru ca am considerat ca ziua o petrec prin incaperi si masina, deci nu as avea unde sa ma congelez.

chiar ma gandeam... ca daca dadea frigalaul asta peste mine, fix acum o saptamana, cand eram la galati, unde io aveam in bagaj o carca de tricouri si mult prea putine, ca sa nu zic deloc:D haine groase, ce faceam? puneam de-o cerseala, nush ce, dar nu am vedeam prea bine, mai ales ca nu aveam ghete sau cizme la mine, doar adidasi, care in astfel de fleoscarii rezistau clar....5 minute:).

ziceam ca ma taram spre masina, ca mi-era cam frig, luasem apa la bord si nu eram chiar in calduri, nici macar in temperaturi normale. am descoperit pe drum un magazin cu obiecte utilizate in decoratiuni, colaje si ce-o mai fi, in orice caz, multe chestii colorate 8->.

evident ca am intrat, ca eram curioasa foc:D, de fapt pe mine ma atrag chestiile astea, nush de ce, dar am o placere enorma sa vad ce este in domeniu, ce as putea face eu si alte chestii de genul asta.

cred ca p la 16:35 am intrat in magazim, poate si 40 si cum eram eu absorbita de tot ce descoperisem p-acolo, vine o tanti si-mi da proasta veste ca se inchide magazinul in 5 minute. eram deja in pana de timp, incercam sa cuprind cu ochii tot ce era p-acolo, sa iau ceva, ca sa nu fiu naspa, ca am stat si m-am benoclat juma de ora si nu am cumparat niik, sa fie totusi ceva ce pot darui si sa fie alegerea rapida, adica nu ma puteam intinde la ganduri si ratiuni bre, niiik. am luat niste chestii in graba, io tot cu ochii prin magazin, ca sa profit de ultimele clipe :"> .

speram sa fac ceva, dar asa o lipsa de chef am avut spre seara...ca m-am plantat la tv, ca sa mananc evident, sa nu stau cuc in timp ce halesc. si uite asa am petrecut cateva ore pe tv. mi-e rusine cu mine :"> insa m-am uitat la emisiuni interesante (nu politice ca am hepatita de subiectul asta) si am ascultat muzica (previzibil ;)) ).

stau si ma gandesc ca ce finutz m-am departat de la subiectul initial, deja incep sa ma pacalesc si pe mine cu trecerea asta :).

am un frig in mine, ptiiiiu, cred ca si raceala va pune stapanire pe mine....exact ce-mi lipsea:).

tot ascult melodia si cred ca ma afund, sau ma infund :)) in ganduri.

ce happy mi-s ca am avut sansa sa cunosc unele persoane in viata mea, sper sa mai am astfel de sanse, oameni smart care te bucura cu prezenta lor, cu vorbele lor, de alinare, de intelepciune, de trezire pentru mine:).

din punctul asta de vedere mi-s happy

uite domne cum vine fericirea asta din lucruri simple....8->.

vroiam sa ma chinui sa zic ceva inteligent in postarea asta, cred ca cu gandul asta am inceput sa scriu, dar m-a parasit ultima dunga de inteligenta se pare ;)).


mai am ceva de zis, cu care nu sunt f mandra :"> :"> :">.

io sunt omul care daca nu vede cu ochii lui, nu crede, sau daca nu incearca, nu poate stii ca nu merge. asa am si facut in incercarea de a veni acasa peste deal.

am urcat, nu cu trabi....ci cu dacia dealul, si pe la jumate- partea dinspre centru, nu mai vroia sa urce, ca patinau rotile.....ups.....de urcat nu mai putea sa urce, de intors e imposibil pe deal, asa ca singura solutie fu sa ma tarasc la vale.....si asa am coborat dealul, cu spatele, in conditii de iarna evident....#-o. creier cred ca n-am avut atunci cand am zis ca sa urc dealul, dar am zis ca sa incerc, ca nu am ce pati daca incerc si ca nu stiu daca nu incerc :).

evident ca am coborat tot dealul cu spatele, sa nu spun ca mi-o patinat cam pe unde incep casele cand se urca dobrogeanu gherea dinspre centru, ptiiiiiiu ....pierdusem controlul, norocul fu ca nu erau masini parcate, ca una precis o mototoleam #-o. am tras pe-o parte sa coboare masinile care veneau din fatza, norocul meu fu ca din spate nu venea nimeni #:-s

am coborat cu ghine #:-s. promit sa ma potolesc pe viitor in a face astfel de incercari :">

cred ca io am o pb: incerc cand nu trebe incercat si nu incerc atunci cand trebe incercat, acilea nu reusesc nicicum sa ma sincronizez, sunt contra timp total:). spun asta pentru ca intr-o situatie mi s-a spus ca am renuntat prea usorm ca nu am incercat si stau si ma gandesc daca io chiar tb sa incerc sau daca am facut bine ca am lasat faza asa cum o picat....poate nu voi sti asta niciodata :-??. voi cam ramane cu un semn de intrebare, pe langa celelalte acumulate in timp si pe care le port in saculetz, in spinare:).

mi-am amintit o propozitie citita in italia, de fapt tradusa :P, dar io m-am chinuit sa o citesc si sa o inteleg direct din italiana, dar daca am primit traducerea, de ce sa ne mai obosim:), in general zic:).

zicatoarea, care este, spunea cam asa: "girafa are inima departe de creier. s-a indragostit ieri si inca nu o stie"....cred ca asa girafa sunt uneori :)).

nu ma impacientez, ca nu cred ca sunt unicata, ca si exemplar de genul asta, mai sunt oameni ca mine, deci inca nu cred ca e o pb:).

ma tirez, ar cam tb sa inchei, ca o trecut asa repede timpul, deja e 1:30 si noh, tb sa bag nani.


inainte de a taia firull gandirii printr-un somn, mai vreau sa spun ceva, ca acum ascultam o melodie laura pausini cu andrea bocelli....mi-am amintit si nush daca am scris, ca la batranetea mea precis am uitat sa spun.

in a 2 a zi de roma, am prins un concert tinut de andrea bocelli, in piazza del popolo....omg, a fost suuuper incarcatura de good mood. imi paruse rau ca am prins doar ultimele 3 sau 4 piese din concert, dar oricum a fost coplesitor si minunat ca emotie, de fapt ca momente de pastrat in cutia amintirilor. cred ca sentimentul de umplere de caldura e asemenator cu emotia simtita cand te tii de mana cu cineva, cand realizezi legatura ce exista, cand simti ceea ce simte si el, acum pentru cititorii de gen masculin pot face modificarea din "el" in "ea" :).

a fost suuuper 8->.

voi incheia mult prea lungile mele palavrageli cu o melodie cantata de nea bocelli


o zi faina si un zambet larg :)

vineri, 21 noiembrie 2008

eu cred in fericire.....oare:-/....cel putin...sper [-o<


m-am infipt io la calc, de abia venita de la scoala, cu foame-n matz dar cu lene-n dos :">, sa caut niste articole pt scoala evident :).

trebe sa facem o cercetare pe domeniul de formare, ca noi asa iesim de la masterul asta, formatori de formatori, suna foarte beton, dar pana acolo mai e:D... asa ca am zis sa profit pana nu uit, sa intru pe site-urile recomandata de profa sa ma documentez, ca maine trebe sa pun de niste ipoteze pe care vom cladi cercetarea, ca vom lucra in echipa.

noh, evident ca daca intru pe net, trebe sa ascult muzica, altfel nu prea pot:">.

initial am intrat pe-un blog, am citit eu una alta p-acolo si am ramas :

adica nu am inteles mai nimic si m-am gandit, oare asa se intampla si cu cei care citesc pe blogul unde io scriu?:-s

blogul ce-l citisem avea niste franturi dintr-o opera literara, ca altfel nu vad logica celor spuse si nici epitetele insiruite colo nu aveau sens, cel putin in mintea mea, dar m-am stressat pentru o clipa.

sper sa nu raman blocata ;)).


in incercarea mea sa ascult muzica, evident de pe youtube, ca mi-e mult mai usor, am zis sa caut o melodie ce am auzit-o ieri cred, cand am deschis tv-ul (se intampla rar) si care m-a pus pe ganduri, adica era de emotiune piesa.

se numea 3 secunde, o canta ana maria. nu m-a incantat ca o canta nush cine sau altcineva, ci versurile si clipul. acum nu-mi amintesc exact ce zicea :"> insa stiu ca a avut un impact asupra mea clipul si melodia si am incercat sa dau pe youtube de melodie, insa fara reusita.:-<.... poate ca-i prea devreme si noh.

anyway, am dat-o-n muzici romanesti di pi niet, asa ca am ajuns sa ascult si melodia


si tot ma gandeam io acilea in timp ce scriam, ca bre...nu mi-e frica, nush daca ma doare, sau daca ar tb sa ma doara ceva....

bine....daca stau sa ma gandesc, gasesc eu ceva, precis >:). insa-mi tin gandurile in hamuri, sa nu o ia cotita si sa o dau pe dureri articulare sau de alt tip:).

imi place f mult vocea puternica, cred ca daca eram in sala, mi se zburlea pleata pi mini bre de emotiune, de la cantare pricinuita.


revin sa intaresc ideea ca nu mi-e frica, nici de ce zice tanti acolo de niik de fapt, doar de inevitabil.

melodia imi cam face pofta =P~, dar noh, supravietuim:P,
=P~ =P~ =P~

aa, vad ca zice ca si plange tanti, dar intaresc ideea ca-mi place f mult puterea cu care canta orice melodie, acum s-a nimerit sa fie asta, poate scormonesc de alta, sa nu fiu acuzata ca am dat-o-n lacrimogene si alte cele.


aaaa, am dat peste alta melodie care mi-a placut f mult, cred ca inca-mi mai place, dar nush daca din cauza melodiei sau a starii reamintite la auzirea melodiei 8->.


mi-a placut f mult melodia, insa niciodata nu am stat sa ascult versurile :">.


fraaate....si soro( sa nu fac discriminari) ce subtirel si mititel ii omul asta, adica tanti luminizza, si ce voce are...moooama.

am dat peste varianta ce se aude mai bine


ascultand melodia, tanti zice ca io cred in fericire....si chiar cred....sau doar am impresia ca io cred :-?


azi am stat la scoala de la 1 pana la 7, era planificat pana la 8:30 insa lumea o tras chiulul si noh, cu o sg persoana nu tinea cursul:).

dar stateam acum, cu foamea-n gat evident, ca inca nu m-am deplasat sa mananc, si ma gandeam ca nu fu obositoare ziua, desi fu de gandeala, sa ne alegem titlul in asa fel incat sa fie de cercetat pe partea aia, domeniul sa fie permisiv, sa avem subiecti si sa aiba o relevanta tema, ca cica vor fi publicate articolele ca si articole de specialitate. ma cam sperie seriozitatea asta, dar e f tare ca are o super aplicabilitate ce facem, iar pt mine e si mai misto, ca e altceva 8->.

no in fine, ideea e ca nu mi s-a parut a fi obositor, si chiar eram acolo cu ochii cat cepele, sa fiu atenta la tot, ca e prea nou pt mine domeniul si tb sa recuperez ce altii au invatat in 3 sau 4 ani de psiho sau de peda.

si totusi..... eu cred in fericire...... :)

si o pot impartasi, bucurandu-ma alaturi de fiecare, din lucruri simple.

cred ca tb sa scurtez, ca tzipa foamea-n mine :">.

sa nu ma lungesc, urez o seara faina si un weekend plin de bucurii ;)

marți, 18 noiembrie 2008

scriu...ca altfel imi iau omorul:P

trebe sa povestesc ce si cum, ca altfel nu ma vad prea bine :-s.
norisorii reprezinta atractia nr.1 cand trebe sa pozez, imi plac pentru ca sunt pufosi, albi si uneori f interesanti si in contrast cu ce e pe pamanat.
de fiecare data cand am ocazia sa trag in poza cate-un norishor...poc....ii fac poza. asa am facut si cu poza de mai jos, am profitat de ocazie si am facut fotografia. reprezinta un rasarit deasupra norisorilor 8->.


eram f happy ca ma apucat sa fac poza asta, care e realizata intr-un chiul prelungit de la scoala, cand am zbughit-0 prin parti straine, nu la produs, ci la vizitat, ca daca e sa spun ca am fost in italia, clar primul gand zboara la ce am zis mai sus, dar noh, nu fu printre activitati "recreerea" asta. poate data viitoare prind vreo excursie "all inclusive"....glumesc evident:).

am o poza chiar deasupra romei 8->. lovely...pt ca am facut eu poza...evident >:).
si cum nu m-am putut abtine de la sentimentul de incantare ce m-o cuprins cand am selectat din poze sa le plantez in postare, evident mai am o poza asemanatoare cu cea de sus, dar parca are mai multi norisori, care sunt si colorati de lumina data de rasarit 8->.
am ajuns cu ghine in roma, dupa ce am parcurs mai multe etape:).
trebuia sa luam un autobuz din ciampino pana in roma la termini, unde trag metrourile. ei bine, noi am luat autobuzul pana la gara termini, unde trag trenurile. evident ca nu era bine un ajunsesem, insa pana la urma am ajuns la destinatie #:-s.
am strabatut termini station pana am ajuns p partea cealalta, pe unde aveam noi cazarea.
ne-am urcat kilele (la bagaje ma refer evident:P ) pana la hotel, unde ne-o zis sa ne mai plimbam ca nu e gata camera si noh.
zis si facut. unde sa merem noi in apropiere sa pierdem o ora sau 2, pentru ca noi ajunsesem p la 9 sau 10 dimineata si doar la 11 cica era gata camera? ne-am plimbat dosurile prin preajma garii si am ajuns la muzeul national.
sa ne interesam evident de preturi si alte chestii culturale :-b am zis.
era un anunt, jumate in engleza restul in italiana, unde zicea ca in beletul ala eliberat de muzeul national din roma se pot face 9 intrari gratuite la urmatoarele obiective turistice.
ma pun io sa copiez obiectivele turistice, ca am zis noh, sa ne interesam cum e mai avantajos sa facem, iar mie la socoteala imi dau 10 obiective. stau si numar, si mai numar o data, si evident mai numar o data, ca parca nu dadea cu ceea ce am citit pe anunt, ca daca erau 9 intrari la urmatoarele obiective turistice, mie mi se parea logic sa gasesc 9 obiective scrise pe foaie.
imi fac curaj, imi pun fluentza in english-ul meu si o intreb pe tanti de la ghiseu. o intreb ca la care din aceste obiective turistice nu se intra, sau cum se procedeaza, ca scrie ca sunt 9 intrari, iar mai jos sunt 10 obiective si nu intelegeam care cum e :-??
dupa parlamentari cu tanti de acolo, care fu plina de greatza evident, mi-o tranteste ca "what's your problem?", iar io /:) ...dupa ce-mi ridic fatza, ii spun ca nu am nici o pb, doar o nelamurire.
tanti, fata faina, imi zice in italiana murmurat ceva printre buze, vreo injuratura ceva la care o adaugat ca mi-a venit mie asa sa numar de dimineata, ca ce am patit de mi-a venit sa numar obiectivele.
ii zic ca "sorry", ca s-o intreb ce-o zis....si nu o avut zvacul sa o zica in engleza:). o zis ca nu a spus nimic.
stateam si ma gandeam, ca dupa aia, toata ziua fusei pornita pe "what's your problem?", cum ti-s oamenii, ca ei cred ca daca ne exprimam in english, nu sunt usor de inteles ce zic acolo:P, ca nu intelegem ce si cum se exprima ei. adica nu-ti trebe multa minte ca sa crezi asta, iar tipa, prin gesturile ei imi demonstra ceea ce am zis:).
in fine, am iesit la soare sa produc clorofila:P, ca era prea frumos afara.:)
nu sunt o iubitoare inraita a genului rock, e un gift si noh, trebe sa apara in poza, ca dovada ca port tricoul primit ;)). de fapt imi si place tricoul si noh....:">
evident ochelarii de pe ochi sunt cei de ciumeaga girl, d fapt erau mandria mea ca ii aveam la mine >:) si ca mi-au fost de folos.

am vizitat mai multe obiective turistice, insa cel de mai jos e cel mai inedit, cred ca sunt conationali, la cat de profunzi sunt in filosofeala si in gandire. ;))

am cautat sa selectez cateva poze care par mai misto, nici nu stiu pe ce criteriu le-am ales exact, insa cea de mai jos mi-o placut super mult, asa cum e luminata 8->. e facuta in prima zi, in fata monumentului lui vittorio emanuele, dupa ploaia care ne-a urat bun venit in roma:).

in ziua 2 fu super misto, vreme faina, ne-o ocolit ploaia, nu de alta, dar io aveam la mine doar o pereche de incaltaminte si atat :, tricouri aveam fara numar, pe care le-am si purtat la intoarcere in romania, insa nu acasa. le-am purtat, unele peste altele :)), insa povestioara asta mai incolo, dupa ce inchei capitolul cu roma.



am apucat sa vizitez destul de multe, am tras carca de poze, cacalau as putea completa, tocmai pt a veni in sprijinul vizual al celor care doresc sa vada roma, daca nu pot pe viu, macar din poze. cred ca am fost mai ceva ca japonezii ;)) :">.
poza de mai jos e facuta intr-o edicula, ca am invatat ceva de p-acolo :-b, care se afla in il foro romano.

ca am dat-o pe cuvinte in italiana, simt nevoia sa mai povestesc o istorioara.
ne-am dus noi(eram 3 fete) sa ne cazam la hotel la ora stabilita, nu era gata camera, iar ca sa nu mai asteptam, ne da cheile unei alte camere, situate pe aceeasi strada, dar in alt imobil. ca la oamenii astia asa e, intr-o cladire sunt vreo 5 hoteluri:P, la fiecare nivel cate un mini hotel:).
ne cazam in alta camera, in alt bloc. vine ziua 2 cand tb sa luam micul dejun. merem la receptia hotelului sa halim, ca or zis ca acolo sa ne prezentam.
evident ca nu acolo se lua masa, ca o luam in alt imobil, de pe aceeasi strada.
mi se parea f funny, ca merg intr-un loc sa dorm, primesc in alt loc cazare si masa in alt loc decat primul sau al doilea avut:).
din prima zi am remarcat in vitrina unui baruletz mai multe vacutze de plush cu ciocolata d-a lor. m-o fermecat vitrina, pana am descoperit ca noi acolo luam micul dejun de fapt.
f happy ca eram acolo, am zis sa o intreb pe tanti de la casa cat costa vacutza aia de plush care se cumpara alaturi de cutia de bomboane.
ma plantez la casa, acolo unde cu juma de ora inainte comunicasem cu tanti in engleza ca vreau ceai in loc de cafea si mie imi daduse impresia ca stie engleza tanti.
o intreb care e pretul vacutzei din geam, ma paseaza la alta tanti mai in varsta, am crezut ca stie tanti aia engleza, repet povestea, se uitau amandoua derutate la mine, si vorbeam in engleza, nu in romana.
ma enerva la culmea ca nu-mi venea cum se zice la vitrina in engleza si-i aratam spre vitrina, atunci s-o luminat tanti 2 si o venit spre vitrina la mine ca ce vreau eu de acolo.
tot ii zic "price".....ea :, pana ma luminez si-mi amintesc ca la noi se zice pretz, deci nu o fi mare diferenta de zis in italiana. scormonesc de un accent si bag "prezzo", "il prezzo". se lumineaza tanti, cauta pretul, numai la vacutele dorite de mine nu era pretul in vitrina.
se duce la bar, cauta intr-o cutie plina cu facturi care e pretul, vreo 10 min, da cateva telefoane, nu gaseste.
i-am zis ca np, ca doar a 2 a zi tot acolo luam micul dejun >:).
urmeaza a 2 a zi.
intre timp invatasem sa spun "il prezzo de la mucca", pt ca nu stiam cum se zice vaca in italiana :).
dupa ce mananc ma plantez la casa, o intreb pe tanti "il prezzo de la mucca", se afunda din nou in facturi, iarasi stau 10 min, ia la lins toate facturile, evident nu o gaseste pe cea cu vacutza, da 2 telefoane, trecusera deja ceva timp si intarziam, ii zic ca revin a 2 a zi, np:P.
imi zice"aspeta" astept....ca doar noh. da tel si niik.
np, e si maine o zi, imi spun eu.
evident a urmat si ziua 3.
intre timp gasisem vacuta aia cu 6,5 euro pe-o strada p-acolo dar am zis ca sa vad ea cu cat o da >:).
cred ca nici nu termin de mancat, ma plantez langa bar, unde servea ea. deja ma cunostea :)).
ii spune in italiana altui tip ce o ajuta, ca de 3 zile o tot intreb care e pretul :)). cred ca ma innebunit-o pe tanti, dar noh, aveam si eu mancarimi sa-mi cumpar alea si noh.
evident ca nu am cumparat de la ea, dupa ce am terorizat-o, pentru ca gasisem mai ieftin ca la ea si noh.:)
expresia asta cred ca ramane pe veci "il prezzo de la mucca". deja, din ziua 3 stiam sa spun in italiana ca am gasit vacutza mai ieftina pe nush ce strada, avansasem in vocabularul italienesc:P.
in ziua 2 eram noi mai dezamagiti asa (eram 3 fete si 1 baiat) ca era ditamai coada la palatino, la forul roman si noh:-<>:). ne-am infipt la casa de belete si am intrat \:D/. eram f happy, pt ca puteam intra si la colosseum cu acelasi belet, care era valabil 24 de ore, deci puteam f bine a 2 a zi sa vizitam colosseumul, ceea ce am si facut, pentru ca p-acilea am stat muuuulte ore.
am prins si un ghid din state care venise la bolochietroaiele unde stateam noi si incepuse sa povesteasca. era f misto, dar mi se parea f ironica situatia, pentru ca vin americanii sa povesteasca despre istoria europei europenilor. stateam si ma gandeam ca asa o super oportunitate ar fi pt tinerii italieni sa faca ei asta, daca doresc si ii tine sa povesteasca intr-o lb straina, dar noh, lasa ca vin americanii, ca pe ei ii tzine:).


ce albastru era cerul 8-> 8-> 8->


astea sunt micile dovezi, mi-o fost mai greu sa ma decupez si sa ma pun in pozele astea, ca sa am marturie ca fusei p-acolo:P. de fapt pozele le-am pus doar ca un preambul la ce va fi, daca nu ma voi lasa calcata de lene sau de lipsa timpului sa pun cateva poze pe net, pe picassa.


am apucat in minivacanta de 5 zile sa vizitam destul de multe, printre care am inclus si obiectivele turistice de baza, care sunt cunoscute peste tot si care sunt identificate cu spiritul din roma.
am ajuns si la vatican, iar poza de mai jos e din basilica san pietro 8->. mi-au placut razele de lumina cum intrau in basilica.

aaa, vazand poza, mi-am amintit cum am dat 5 euro ca sa urc pe scari in cupola basilicii, fatza de 7 euro cat era sa urci cu liftul primele 200 de scari, care erau lejere, adica nu puneau un efort f mare.
am ajuns la urmatoarea tura de trepte, care erau 300 si ceva.
vezi acolo placere pt claustrofobi:)
scarile erau in spirala si locul se ingusta destul de tare, oamenii mai plinuti nu incapeau p-acolo.
pe o portiune era inclinat locasul de intrare, parca peretele exterior venea peste tine.
iar pt partea de sus au urmat niste scari minunate, in spirala evident, inguste si mai evident, iar ca sa te poti tine de ceva, era o sfoara pe mijloc, ca pe margine cucu bara:).
insa tot efortul a meritat 8->.
am pierdut sirul zilelor, cred ca poza de mai jos fu facuta in ziua 4, din castelul ingerilor unde prindeam un inceput de apus 8->. poza evident, ca asiatici. tzc tzcc:)


dupa ce am rostit de 3 ori, in zile diferite il prezzo de la mucca, o ajuns si ultima zi, in care am vizitat cartierul trastevere, unde se afla il bocca de la verita.
poza poza:P
asta fu facuta la prima coada la care am stat ca sa ne tragem in poza, ca prinsesem o delegatie de persoane asiatice:P.
evident miscata poza, ca asa am eu noroc:).
am trecut la coada sa ma mai trag o data in poza, ca macar sa nu fie miscata poza :).
zis si facut. rezultatul se vede in urmatoarea poza.
se poate citi "entuziasmul" de pe fatza mea, ca si cum "haidii bre" apasa pe buton:P.


sper ca-i ultima poza de comentat ca parca si io m-am saturat de atata poveste cat am adunat acilea in randurile postarii:).
am aruncat banutzii, nu multi, doar maruntzis foarte maruntit:P, si am pus dorintele de rigoare.
de 2 ori am aruncat, ca asa am primit rugaminte: o data pt mine si o data pt alta pers.:)
bre, mai e o poza, parca nu mai am putere de comentat :-<.
printre ultimele poze cred si sper, nu mai stiu pe unde era, dar era o fantana dupa cum se vede cu ochiul liber:P. tritonul parca se numea.
acilea nu a tb sa dau cu banii #:-s.
mai stateam putin in roma si veneam cu gesturi de manelisti, sa arunc in stanga si-n dreapta cu bani....fara numar :)).


mai am o povestioara. ultima din postarea asta ca mi-i somn si nici eu nu mai pot, si cred ca nici voi :">.
ajunsa in bucuresti, a 2 a zi a tb sa plec spre galati unde participam la un training.
zis si facut, m-am plantat in autogara, chiar in autobuz, pleaca nenea, auzisem minunanta veste ca facem 4 ore pe drum. dar dupa o juma d ora, ii taie shushulica pe oamenii insetati ai microbuzului. ce face nenea soferul? :-/ opreste in camp sa scape lumea de povara vezicii.
ce face lumea?:-/ shushu evident, insa au sarit etapa cea mai importanta din tot acest proces: sa se spele pe maini #-o.
oooo da
o atmosfera minunata era in microbuz, avand in vedere ca nenea care statea pe randul de langa mine, partea dreapta era unul dintre protagonistii mai sus amintiti. #-o.
fraaate, cautam sa dau drumul la aer conditionat, dau la rotitza in disperare....nimic, no air ....:(.
incerc sa-mi protejez ficatul si noh, evit partea dreapta cat mai mult cu putinta.
eram in microbuz, intr-o incercare de a ma palavragi cu lumea pe telefon, slabe sanse, nea din dreapta mea se palavragea cu nea din stanga mea, din spate tzipa un copil din toti plamanii lui, cred ca avea vreo 4, mirosul exista, caldura era fara numar, apasatoare chiar iar eu eram la limita suportabilitatii.
pe la braila se gaseste nea din dreapta sa intinda mana prin fatza mea #-o, dau capul pe spate, din reflex evident :)) =)). repeta faza, dar fraaaate nu ma mai tineau sinusurile de atata parfum.
i-am luat mana din fatza mea ca nu ma mai tinea ficatul.
si intr-un final chinuitor am ajuns si la galazzi city, unde am dat de frig.
evident ca aveam bagajul cu mine, insa in el aveam carca de tricouri, ca noh, am mers la soare, si doar un fleece/polar, pe care l-am si utilizat intens:D.
in sala in care se tinea trainingul era suuuuper frig, deja imi epuizasem posibilitatile de a ma imbraca doar cu un tip de haine si am trecut la tricouri peste tricouri,acoperite de singurul pulovar avut, camuflata intr-o geaca, peste care trageam glorioasa fleece-ul.
moooama ce frig am tras.
faceam trainingul intr-o sala mai incapatoare si functiona un sg calorifer electric, care evident mergea din cand in cand. era un zgribau #-o.
am uitat sa povestesc cum m-am deplasat brasov- bucuresti cu maxi taxi, ca nu mai am cupoane....moama ce dureros e fara cupoane :((.
si am plecat la 8 dimineata din brasov, cu gandul de a ajunge pana in 12 in bucuresti.
circula nenea ca un schummi. evident ca mi-era rau. o tras pe drepta la un restaurant pe drum, ies la racoare, happy ca -mi mai trecuse raul ma plantez in maxi taxi, unde peste ce am dat?:-/
peste un minunat miros de parizer, patrunzator as putea zice:)).
cu greu am reusit sa nu-i remodelez maxi taxi-ul lui nenea #:-s.
asta cred ca fu razbunarea maxi taxi-urilor cu toate ce mi s-or intamplat #-o.
aveam un chef sa scriu la blog pe drumul spre galati....ptiiiiu, numai ca nu aveam unde, si parfumurile ma inspirau :)).
vreau sa spun ca la intoarcere din galati, am prins un autocar, unde arata mai bine, adica mult mai bine ca maxi taxi-ul cu care am venit in galazzi. acilea nu am avut parte de mirosuri #:-s, insa am avut parte de suuuper caldura, de un drum de 6 ore, infipta-n scaun atatea ore. e bine ca m-am mai cultivat si eu, am vazut 2 filme jumate, cred ca nu mai vazusem un film de haaat, cred ca din martie, de cand fusei la bucuresti.
cred ca inchei istorisirea ca-mi dati omorul ca ma intind ca rama p-acilea.
inchei cu melodia care e la smart fm.
barry white- i love you just the way you are, e a lui nenea billy joel, dar e placuta si varianta cantata de nea barry ;)
o zi faina si plina de zambete :)
ps: sper ca nu am chinuit nervul optic prea mult :">

duminică, 2 noiembrie 2008

ioi....tulai doooamne


am zis sa mai semnez condica de prezenta si acilea, pe blog, ca sa nu primesc reclamatii, ca nu mai scriu niik.
e nevoie de inspiratie si de o idee sau stare ca sa pot scrie.
deocamdata sunt fara idei si fara stare :)). ideea e ca sunt dupa o saptamana in care accentul de cluj mi-o stat alaturi in fiecare zi, in sensul ca am participat la un curs, in care, printre participante, erau si persoane din cluj, care au accentul specific de ardeal, amu...fu fooorte fain.
oricum io am o slabiciune pentru cluj, s-a observat din postarile anterioare, ca am fost in cluj si ca mi-a placut foarte mult acolo, ca si stare, ca si momente si ca oameni descoperiti.
noh, amu si la brasov ii fain, insa ii si mai fain cand vine lumea din cluj la cursuri acilea.
saptamana asta fu destul de plina cu socializare cu noi oameni, ca nu prea ma stiam cu lumea, si mai fu o saptamana in care am facut pe ghidul, in sensul ca le-am aratat fetelor unele obiective turistice cu care ne laudam noi, ca brasoveni.
in ciuda multiplelor treburi pe care a trebuit sa le rezolv saptamana asta si a programului impus de acest curs, nu am simtit deloc oboseala, sau stress. a fost o experienta interesanta, as putea zice chiar faina, ca sa utilizez cuvinte din ardeal.
dintre participante, sa nu le uit pe cele din galati si focsani, ca sa nu fac discriminari:).
a fost interesant intreg cursul, cu toate interventiile fiecarei persoane. una dintre cursante a recunoscut ca ea este o persoana vulcanica si ca diplomatia nu este principalul sau atu, insa modalitatea de a interveni era foooorte tare, pe mine ma binedispunea intotdeauna, fara a se considera ca luam in deradere parerea ei, nu aveam nimic de a face cu parerea ei, ci imi placea teribil modalitatea de expunere a ei.
desi o persoana vulcanica, s-a dovedit a fi sufletista, cel putin mie asa mi s-a parut. am apucat sa o surprind, placut sper, oferindu-i un puzzle pentru kinderul ce o astepta acasa, si putin zahar, sa puna pe pervaz, ca sa stie barza unde sa vina, ca povestea ca nu prea mai stie drumul barza asta domne:).
nu as vrea sa o omit din discutie pe tuuulai doooomne, care m-o incantat prin prezenta de spirit si prin modul de a vorbi, evident cu influente clujence:P.
fu o saptamana misto, mie mi-a placut, chiar am fost privilegiata, beneficiind de un transport de ciocolata de casa, de la cluj...mniami mniami.
poza, ca nu am zis nimic de ea, nu simbolizeaza ca m-or palit bucuriile, departe de mine sentimentul asta.... ci mi-o placut foarte mult poza, am descoperit-o pe un site, la al carui concurs am participat si io, insa nici o poza nu mi-o fost selectata, desi mi-ar fi placut 8->.
poza trebuie sa simbolizeze ideea de "together" si o face foarte smart.
mi-o placut fooorte tare (ca sa imprumut din accentul de cluj) si am simtit nevoia sa o fac publica pe blog, poate pe viitor o voi utiliza intr-o postare ce are ca substrat vreo bucurie de-a mea exprimata grafic si in scris.
in rest, mi se cam termina cuvintele, astept o noua saptamana, sa vad ce-mi rezerva ea :).
o zi faina si un buchet de sentimente ;)

sâmbătă, 25 octombrie 2008

hour of darkness


am gasit un citat care mi-a placut si l-am utilizat ca status
"succesul este suma esecurilor plus inca o incercare"
din incercarea de a-i trece autorul am cautat pe unchiul google, insa nu i-am gasit autorul, in schimb am dat peste alte citate, dintre care as aminti doar unul dintre ele, al unui autor care mi-a atras atentia prin modalitatea de a se juca cu realitatea si cu imaginarul, de a da forma sentimentelor si de expune perceptia sa asupra mai multor lucruri:
"E zarva mare la piata gandurilor noastre fiindca se vand doar sentimente fara eticheta de valabilitate, multe dintre ele expirate si de aceea voi depune o plangere Destinului pentru a-l amenda pe Creatorul de moda sentimentala al acestei lumi care a produs sentimente ce se nasc si mor in desertaciune, ochi care se cauta intreaga viata fara sa se regaseasca, cuvinte care se pierd in praful clipelor duse de vantul desertaciunii, si multe alte neajunsuri ale acestei marfi cu numai de viata depozitata in conditii mizere de taraba insalubra a unei Clipe de durere, ce vrea un pret mult prea mare spre a fi cedata altei Clipe de fericire."
Sorin Cerin
si am mai gasit un citat, de fapt una din legile lui Murphy, ca tot discutam ieri implicatiile lucrului in grup, in perspectiva lui nea Mucchielli, am gasit un argument suficient pentru a darama una din cele spuse de Mucchielli, cum ca lucrul in echipa ii face pe cei mediocri sa creasca, fiind influentati de cei superiori, intelectuala ma refer.
Murphy zicea : "Cu cat mai mare este numarul celor implicati intr-un eveniment, cu atat mai putin inteligent devine fiecare dintre participanti."
:)
o zi faina si sa speram insorita ;)

si btw, titlul nu are legatura cu continutul postarii ci doar cu poza, aceasta fiind denumire ei:)

miercuri, 22 octombrie 2008

cat de mult conteaza....


azi am avut o zi mai relaxanta din punctul de vedere al trezirii de dimineata #:-s, numai ca spre seara a trebuit sa compensez relaxarea de dimineata si am participat la sedinta maica-mii cu parintii de la scoala (are clasa 1 :P ).

asta e a 2 a sedinta cu parintii cred la care asist, si o descopar pe muma-mea in mai multe ipostaze, ca noh, daca eu o stiam doar de acasa, nu o vedeam asa des in mediul scolar.

la sedinta a participat si un kinder de la ea din clasa, ca la sedinta vine toata familia, si ea o stat cu mine in banca si noh, ne-am mai palavragit noi, ca fetele ;)). glumesc eu, dar nu prea-mi arde :( pentru ca discutand cu ea a inceput sa-mi povesteasca una alta, acum nush sa spun cat e imaginatie exacerbata si cat e adevar, dar tind sa cred ca e adevar.

toata discutia a pornit de la ideea ca se inserase afara, iar din una-n alta am ajuns la discutii de genul ca pentru ca nu a fost cuminte a fost pusa la colt pana seara, iar atunci a mers direct la somn.
io ziceam, ca vezi ce se intampla daca nu esti cuminte, ca te pune la coltz, iar ea incepe si-mi zice ca ea cand nu e cuminte sta in genunchi... am zis ca practica asta o aflasem si de la alti parinti, unii chiar ziceau ca stateau pe coji de nuca, deci sa stea in genunchi nu mi s-o parut iesit din comun, insa m-a daramat complet ce a zis dupa. ca ea sta in genunchi, cu mainile la spate (nimic iesit din comun), insa cu mainile legate cu sfoara.
sincer am ramas paf, eram /:) interzisa total, si nici nu puteam sa reactionez in vreun fel, ca trebuia sa pastrez discutia asa cum o considera ea, ca o palavrageala in care ea nu spune mare lucru, pentru ca dupa reactia ei, era ca parca imi zice ceva uzual, nimic iesit din comun.
sincer m-o apucat o ...nici nu stiu ce cuvant sa folosesc pentru a-mi exprima starea avuta, cred ca s-o vazut pe fatza mea ca mi-o cazut cu totul.
nu ma bag in educatia pe care parintii o dau copiilor lor, dar domne, oameni suntem cu totii, daca multi copii au crescut si s-au dezvoltat fara a fi nevoie de corectii fizice, atunci clar exista metode de a da educatie si fara bataie sau astfel de gesturi.
sincer m-o interzis. m-a cam lasat fara replica seninatatea cu care imi povestea, ca si cum imi zicea ceva extraordinar ce i s-a intamplat, ca si noi cand eram mici si aveam tendinta de a exacerba unele lucruri pentru a fi in centrul atentiei, pentru a fi mai interesanti.

ziceam in titlu ca ce mult conteaza sa ai instrumentele necesare acordarii educatiei. ma refer la metode de a-ti iubi copilul fara sa-l invinetesti sau sa-i aplici astfel de corectii. de aia omul e inzestrat cu ratiune, ca sa gandeasca si sa-si puna problema, sa gaseasca solutii potrivite situatiei date.
omg clar
si acum, gandindu-ma sunt /:) nici nu gasesc ce sa mai spun, si inca sunt cazuri si mai grave.
sper sa nu mai am parte de astfel de evenimente, nu pentru ca ma interzic ci pentru ca e vorba despre copii, deci practicile astea sunt interzise din start, pentru ca acesti copii sunt adultii ce vor veni, daca ei asa invata in familie ca se face educatie, apoi unde ajungem?

pregatindu-ma pentru admiterea la master, am citit intr-o carte despre selfeducation, ca in prima etapa a educarii copilului, acesta invata 2 lucruri esentiale pentru existenta sa: invata sa se exprime utilizand un limbaj verbal si invata sa se exprime utilizand alfabetul sentimentelor si al atitudinilor. autorul zicea simplu: copilul invata sa vorbeasca si invata sa iubeasca.

deci clar ii nevoie de comunicare si de sentimente intr-o astfel de familie.
recunosc ca si eu am fost copil "cuminte" si faceam de toate ....nuuuumai lucruri bune (am coborat in cariera, pe burta alunecand :-$) dar nu am primit astfel de corectii, desi cred ca trebuia sa primesc o bataie pentru chestia asta ca am avut sanse si nu am cazut in prapastie, prinzand la timp un copacel de care m-am tinut.

sau alte experiente de genul iesitului cu bicicleta cu baietii de la bloc pana in steagu, ca p-acolo era o benzinarie si ne umflam rotile, in vreme ce frate-miu, care e cu 5 ani mai mare ca mine, nu avea voie sa traverseze strada cu bicicleta.

mai am exemple de purtari exemplare din partea mea:P, insa nu am primit niciodata astfel de corectii, si intaresc ideea ca atat de mult conteaza sa existe comunicare, copilul sa inteleaga ca a gresit, ca fapta sa, oricare ar fi fost, nu este cea corecta sau cea buna, pozitiva.

oricum.....conteaza totul

marți, 21 octombrie 2008

e ceea ce nu e ....


moooama ce zi misto fu azi 8->...
m-am trezit de dimineata, saptamana asta fu una cu trezitul de dimineata rau ca avusei treaba si noh, daca e musai....e cu placere, si tot trebe sa gat ce-mi propun pentru zilele astea, iar aceasta necesita sacrificiul de a ma trezi de dimineata, ca altfel e nasol mai tarziu de rezolvat treaba, ca intervine romanul, care evident pune de-o coada de nu-ti mai trebe sa faci niik, ca ti se ingretoseaza dupa prima coada.
m-am trezit eu cu dimineata-n cap si noaptea-n picioare si m-am dus pe la finante, cas, cass, pensii, somaj si cam atat, deoarece aveam de depus niste declaratii. am prins frate si soroooo o coada la pensii, de mi-o iesit pe nas, 50 de min am stat in picioare ca sa depun niste hartii.
io stiu ca mersul pe jos face piciorul frumos, dar statul in picioare face piciorul mare?:-/
bre, nush sa raspund la o astfel de rima :-??.
fac eforturi sa scriu fara prescurtari sau taieturi de vocale, ca am primit reclamatii si noh :">.
sa mi se ierte vreun "e" uitat de la diferite prepozitii sau mai stiu eu de unde uit sa-l pun :-??.
o zi luuuunga fu azi, am apucat sa ma delectez si cu o ora de managentul proiectelor educationale, sa ma reintalanesc cu vechi colegi, dar si cu cei noi....de care ma bucur enorm (de unii dintre ei).
io de fapt ma urnisem sa scriu acilea pornind de la ideea ca toata lumea isi doreste sa lucreze cu oamenii, ca pfoooai ce misto si simplu e sa lucrezi cu oamenii (pentru ca-s condusi de ratiune si ca se poate comunica usor).....noh, io pot sustine ca nu e chiar asa....io am "privilegiul" de a explica din tainele contabilitatii, ale fiscalitatii si ale tuturor celor ce tin de partea asta economica unei persoane care este absolventa de studii superioare in domeniul economic si care nu are habar sau nu vrea sa intelegea, nu mai stiu nici eu care e baiul sau treaba :-??.
imi e foarte greu sa lucrez cu astfel de oameni, nu de alta, dar cativa neuroni am si eu si prefer sa-i pun la saramura sau in otet ca muraturile decat sa-i tocesc cu persoane care zic nu inainte de a afla despre ce e vorba.
mai zici ca te intelegi cu "entelectualu". nu vreau sa fiu rautacioasa, dar chiar ma mira astfel de persoane, cum pot termina o facultate si sa nu aiba cunostinte minime, partea asta de conta si finante ce-am amintit-o mai sus e pentru cei din economie ca si cum e calculatorul pentru cei din informatica. nu poti termina info si sa nu stii sa deschizi calcul. sunt cunostinte de bun simt, care tin de o cultura generala.
bah, nici eu nu stiu unele lucruri, dar prefer sa ma documentez si dupa aceea sa discut.
nu prea am obiceiul sa ma contrazic in necunostinta de cauza, zic nu prea, ca cine stie, poate mi s-o fi intamplat, iar cei ce-or fost martori sunt dintre cei care citesc acilea p blog si noh...macar sa am si eu o portita de scapare, sa pot afirma ca am zis "nu prea" :D ;)).
in fine, ma uimesc de lumea care ma inconjoara.
chiar ma palavrageam cu matusa-mea si mi-am amintit de vorba aia: "cainele moare de drum lung iar prostul de grija altuia".... pe multi ii zgandara grija sterila ce-o indreapta asupra mea. unii chiar nu pot dormi, manca daca nu se ingrijoreaza ei la adresa mea, dar nu ma refer la cei dragi si apropiati de corazonul meu care chiar se preocupa de starea mea, ci la cei care nu au altceva de facut decat sa-mi tina seama socotelilor mele, sa-mi tina conta in paralel, ca doar eu nu pot, io care am cultura aia minima economica despre care povesteam mai sus.
alta chestie ce m-o revoltat pe mine azi, ca acum vad ca o dau in revolte ;))
dar am o colega la master care e foarte preocupata si nu intelege cum altii, ca sa ma exprim precum o face ea, vin din alt domeniu la masterul organizat de facultatea la care ea a terminat. nah ca se poate, se pare ca asta e unul dintre avantajele oferite de terminarea facultatii pe 4 ani.
io mi-s super happy de ceea ce aud la master, deoarece sunt lucruri noi pentru mine si mai repede se lipesc de creierasul meu. inca ma simt bine ca mi-au fost apreciate unele exemple date, desi asa cum sunt eu, absolventa de alt domeniu decat cel al psihologiei sau al stiintelor educatiei, am fost capabila sa ma gandesc si sa dau un exemplu potrivit si apreciat.
astea sunt niste picaturi adunate intr-un pahar, ca de mai mult timp sunt persoanele mai sus amintite imi tocesc neuronul, dar numai azi cred ca mi-or iritat sistemul nervos in asa masura incat sa amintesc de astfel de situatii pe blog :">
cer scuze lumii ^:)^.
am si o piesa pe care am ascultat-o azi de mai multe ori, care simt eu ca se potriveste postarii, starii mele, prin unele versuri si acorduri specifice ei.
io sper sa ma pasca stari mai putin enervante sau iritante de-a dreptul si ca toate sunt remediabile fara sa-mi omor singurii neuroni ce mai sunt in viata sau chiar in putere sa creeze sinapse.
o zi cel putin la fel de faina ca azi 8->