joi, 25 decembrie 2008

colindam colindam...:)

Sesiunea de sugestii si reclamatii este deschisa :).
Primesc......fara numar:P.
Am ramas datoare sa povestesc, celor interesati evident, cum fu cu actiunea de colindat la azilul de batrani din Sacele.
Un grup de oameni, ce ne-am autointitulat afoni, ne-am strans sa facem o bucurie celor inscrisi in caminul de batrani din Sacele.
Am ramas foarte placut impresionata de oamenii pe care i-am intrebat daca doresc sa participe la aceasta actiune si care au spus da, fara a sta prea mult pe ganduri, ba mai mult, si-au aratat deschiderea de a contribui la fericirea acestor oameni prin a le cumpara cate un pachet, ca stim cum sunt batranii....se bucura precum copiii la orice atentie.
A fost o experienta super misto, e incredibil cata energie iti poate da un astfel de gest. De fapt reactia lor cata energie iti poate da.
Pentru cei care nu stiu, duminica, 21.12.2008 am participat alaturi de mai multi tineri (ca io tare hodoroaga mi-s;)) ) la o sesiune de colinde.
Ne-am strans sambata mai multi si am inceput sa repetam, nu ne stiam intre noi, eram foarte diversi ca si domenii de ocupatie si de preocupare. Lumea prezenta, majoritatea chiar nu avea legatura cu voluntariatul, marturisesc ca nici io, si totusi, in ciuda acestei diversitati a iesit super misto toata actiunea.
Adica batranii au fost foarte incantati de prezenta noastra, incat au pregatit si ei cateva colinde si ne-au colindat, dupa aceea am cantat impreuna cu ei colindele pe care inca nu le cantasem inainte.
A fost chiar foarte misto.

Am colindat in mai multe ture, deoarece sunt si persoane imobilizate din pacate, si am dorit sa le bucuram si pe ele cu entuziasmul si deschiderea noastra.
O tanti chiar a plans de bucurie, cum glasurile noastre ii umpleau camera si sufletul de voie buna si entuziasm. Mi-ar fi placut sa o surprind intr-o poza, pentru a ne bucura in continuare de emotia ei sincera, insa poate cu alta ocazie :).

Unii batranei s-au retras in camerele lor dupa ce i-am colindat la comun, si chiar au stat sa mai asculte o data colindele, atunci cand ii colindam pe cei imobilizati la pat.

Am reusit sa suprind reactia unei batranici......

Cred ca mai toti batraneii ne-au vazut ca pe nepotii lor care le vin in vizita.
Am retinut ca o doamna avea 95 de ani si era foarte simpatica, de fapt mai toti acesti bunici erau simpatici, nu erau ingropati in gesturile batranetii sau ale uriciosenii (daca as putea spune asa).
Il retin pe nea Mihaiescu (sper sa nu fi retinut numele gresit), care a fost foarte simpatic, ne-a binedispus prin entuziasmul si voiciunea lui....chiar mai aveam putin si-l lipeam:P.

A fost o experienta foarte misto, care a legat noi prietenii, le-a intarit pe altele, ne-a imbogatit pe interior cu oamenii pe care i-am cunoscut (multumesc inca o data), ne-a dat putere sa credem ca noi chiar putem face ceva, fara a depune un efort mirobolant, ci prin a face putin din cate am putea face impreuna pentru zambetul si entuziasmul celorlalti.

Aceasta actiune a ridicat noi sperante la alte astfel de manifestari, la care, pe viitor am dori sa semnam ca fiind prezenti si cel putin la fel de implicati precum am fost aici.

Totul a iesit super misto pentru ca toata lumea s-a implicat si pentru ca aceasta dorinta a pornit din interior. Vreau sa spun ca s-au facut felicitari de mana pe care, cei care au dorit le-au umplut cu ganduri deschise si pline de bucurie, care aveau drept scop inseninarea zilelor batranilor din centru.
Chiar a iesit misto....si de abia astept sa facem o noua actiune impreuna, poate un centru de copii, poate unul de bolnavi lipsiti de speranta si putere de a lupta pentru viata....cine stie unde ne poate purta viata pasii nostri.....

Un suuuuper multumesc pentru tot (inca n-am reusit sa scap de unele ticuri verbale, insa fac eforturi:P). Persoanele implicate spuneau ca nu trebuie sa multumesc, pentru ca fiecare a facut-o pentru ca a simtit asa, insa daca nu ar fi fost acelasi sentiment ce ne-a legat pe toti, poate nu ar fi avut acelasi impact asupra naostra, aceeasi stare de bine....ca uite mah...., chiar i-am bucurat pe oamenii aceia.

Imi voi permite sa dau copy paste catorva impresii culese dupa ce i-am colindat pe batrani.

"multumesc pentru astazi, mi-au facut ziua o sarbatoare"
"apropo mi-a placut f mult, mi-a placut cand m-a intrebat o batranica de unde suntem, de la ce facultate si nu stiam ce sa-i zic"

"mi-a povestit cat de impresionant a fost"

"a fost super si sper sa mai facem lucruri din "aceastea" bune; chiar mi-a fost mila de batranei; s-au bucurat si ei"

"n-am mai fost la un astfel de eveniment, daR MI S-A PARUT EMOTIONANT; vroaim sa te rog..daca mai apare vreun eveniment sa ma anunti,nu stiu daca voi putea participa,dar poate poate..."

"- vreau sa-ti multumesc pt implicare si participarea la activitatea cu batraneii
- nu ai de ce sa-mi multumesti
- asa simt eu nevoia
- sau atunci ar trebui sa-ti multumesc si eu tie. cred ca fiecare am facut-o pentru noi
- un mod cam egoist, glumesc :), insa daca nu erau ceilalti nu era atat d mare bucuria pt noi
- nu, ai dreptate
- io ma bucur ca au participat atatea pers si ca au fost atat de deschise
- intr-un fel egoist le-amn aratat si altora ca ne pasa, daaaaaaaaaaa, nu ma asteptam sa fim atat de multi"


Si pe final....portret de batran....


Multzam inca o data tuturor persoanelor misto pe care le-am intalnit si pe care le-am cunoscut. Simt cum ma imbogatesc zi de zi.... E o bogatie care nu se diminueaza, pentru ca nu platesc impozite pe aceasta bogatie 8->.
Multzam ;)

miercuri, 17 decembrie 2008

promisiuni..:-<


Pentru ca e super oferta: 3 postari intr-o zi :).
Nu mi-am propus sa uimesc prin debitul avut in scriere, ci doar sa recuperez ....ca ramasei in urma si simteam nevoia sa le exprim, nu as fi putut sa trec peste.
Cred ca ar trebui sa tin socoteala promisiunilor facute si neindeplinite, nu de mine, ca io ma chinui sa mi le tin...:-<
Mica socoteala din poza este doar pentru un weekend facuta....din pacate anul e format din muuulte weekenduri, insa numai acum am simtit nevoia sa-mi exprim dezaprobul fatza de promisiunile netinute.
In speranta unor promisiuni indeplinite din partea persoanelor cunoscute si nu a celor mai putin cunoscute de mine, care ma uimesc ...in bine....ceea ce ma suuper incanta:).
Am descoperit oameni noi, doritori sa se implice si sa ajute.
Acum dorim sa aducem bucuria sarbatorilor de iarna celor din centrul de batrani din Sacele. Suntem mai multe persoane deschise sa facem aceasta activitate de colindat, indiferent de tonalitatea vocii, de faptul ca suntem sau nu afoni, singura dorinta ce ne alimenteaza entuziasmul acestei activitati este bucuria ce-o vom sadi in sufletul celor vizitati, si o vom culege din ochii lor.
Sper ca cel putin entuziasmul nostru sa schimbe ceva, sa aduca un zambet, cel putin 8->.
Celor interesati, le prezint in mare detaliile, urmand sa dau detaliile celor care prezinta cel putin o dorinta asemanatoare cu a noastra.
Noi ne-am decis ca duminica, 21.12.2008 sa mergem sa-i colindam pe batranii din centrul de batrani din Sacele. Cei interesati sunt asteptati cu sufletul deschis si cu mult entuziasm.
Si ca sa o dau si in auditive, ca am tot scris si am implicat vizualul aici, voi pune link catre o melodie care mi-a incantat intreaga zi, si cred ca vor mai urma zile de acest fel :).
O zi faina iti doresc sa ai! ;)

bunici fara nepoti sau nepoti fara bunici?


Ma gandeam ca aceasta povestioara sa nu o postez, pentru a nu rascoli amintirile persoanelor ce aloca din timpul lor citirii posturilor de pe acest blog.
Daca tot am scris si mi-am lungit seara aceea pentru a scrie articolul, am zis sa-l postez si pe blog.


Ma gandeam sa incep a scrie articolul prin a culege opiniile amicilor mei cu privire la relatia avuta cu bunicii lor. Pe unii dintre ei i-am rugat sa-mi spuna, fara a avea intentia de a le rascoli amintirile si emotiile, care ar fi cuvantul ce caracterizeaza relatia dintre ei si bunicii lor?

Personal m-am gandit cum as putea defini relatia avuta cu cei care s-au coborat la mintea noastra cand am fost copii, cei care stiau a pastra relatia dintre noi ca una de prietenie si care intotdeauna ne-au aratat caldura sufleteasca exprimandu-se in gesturi largi de dragoste si tandrete.

Mi-a fost greu si mie sa concentrez intr-un cuvant atata bucurie, fericire, o lume cladita in jurul nostru din emotia lor. Cred ca ar fi nevoie sa inventez unul pentru a cuprinde multitudinea starilor si bucuriilor aduse de ei in copilaria noastra.

Consider ca ei sunt cei care stiu sa fie oameni mari si totodata copii, sa fie seriosi dar sa pastreze limita umorului, sa fie stricti dar si flexibili, sa fie parinti cand e nevoie de un sfat, sa fie aliati in jocurile noastre, sa ne fie prieteni si confidenti, sa reprezinte o alternativa matura si experimentata a parintilor nostri, sa fie un sprijin in situatii grele, sa fie un amic ce poarta pe umerii sai experienta anilor trecuti- din care ne pot oferi un sfat cu deschidere si intelegere pentru situatia in care ne aflam.

Acestia sunt bunicii care-si pot manifesta bucuria si fericirea de a impartasi din dragostea lor nepotilor.

Din pacate exista situatii in care nepotii devin orfani de bunici, spun orfani deoarece ii considera pe acestia parintii nedescoperiti in mama si tatal lor.

Insa…ce se intampla cu bunicii care raman orfani de nepoti, cu bunicii lipsiti de emotia sincera adusa de copilarie, de dragostea copiilor lor?

Haideti sa umplem golul adus de nepasarea, indiferenta sau chiar suferinta produsa de cei dragi in sufletul bunicilor ce-si petrec, poate ultimele zile, in azilele de batrani din orasul nostru, sa aducem bucurie in suflete si zambete pe chipurile lor colindandu-i, urandu-le ganduri sincere si calde, facandu-i sa se simta, pentru cateva momente, bunicii nostri. Bunici pe care poate nu i-am avut niciodata, pe care nu i-am cunoscut, pe care i-am pierdut si i-am regasit in ei, bunici care – pentru o clipa ne gasesc nepotii lor- avuti, neavuti, pierduti, dar regasiti sau descoperiti in noi.

Pentru ca este o discutie deschisa, doresc sa te intreb: atunci cand te gandesti la bunici, ce cuvant potrivit ai alege pentru a-i caracterizeza ca oameni, ca relatie avuta cu ei, sau pentru a defini emotia sadita de ei in sufletul tau?

marți, 16 decembrie 2008

mi-e teama...


Am cam ramas in urma la capitolul a scrie pe blog...deja primesc reclamatii ;))...asa ca la treaba cu mine:).
Aveam in gand a scrie aceasta postare inca de la inceputul lunii, cand am avut curajul sa particip la actiunea de free hugs, cand o iesit f bine si cand simtirea mea fu la nivele inalte.
Foarte misto m-am simtit, dar asta cred ca deja se stie din postarea anterioara :">.
Ideea e ca vroiam sa scriu acest post imediat dupa dupa ce eram f happy si aveam sentimentul ala de implinire interioara, sentiment dat si de faptul ca mi-am imbogatit orizontul de preteni cu inca o persoana (cel putin io asa sper:P).
Am avut sentimentul ala de fericire prelungita, ca atunci cand astepti rezultatele unui examen sau a unei decizii cu sufletul la gura, iar vestea este cea dorita si ai sentimentul de bucurie, pe moment, ca dupa trece. No, la mine fu prelungit momentul ala, si am apucat sa si spun ca mi-e teama .
Dap, mi-e teama ca ajungand sa ma bucur atat de mult si asa repede de oamenii pe care-i descopar in jurul meu, sa nu se gate prea repede incursiunea mea, calatoria mea in descoperirea propriului scop.
Spun asta pentru ca io sunt de parere ca fiecare persoana este alaturi de noi cu un scop, si ca tot ce se intampla e datorat unui scop, pe care noi trebuie sa-l descoperim.
Cred ca este o scuza pe care o aduc momentelor neasteptate si triste sau aducatoare de durere ce mi se intampla sa le traiesc, poate nu neaparat intamplandu-se mie ci celorlalti, cei din jurul meu, care se intampla adesea sa nu-mi fie indiferenti.
Am ales sa nu scriu postarea atunci pentru a nu umbri buna dispozitie pe care o castigasem odata cu 1 decembrie.
Acum cred ca momentul potrivit sa-mi exprim teama, pentru ca entuziasmul mi-a mai trecut, inca sunt happy de oamenii pe care-i am pe langa mine. Sunt happy ca pot vedea clipe de fericire sincera, chiar copilareasca pe chipul lor, si ma bucura toata treaba asta.
Spun ca e momentul potrivit pentru ca odata ce o scazut entuziasmul avut la inceputul lunii, o scazut si temerea avuta, cea nascuta odata cu bucuria mea.
Cam atat...nu ma intind ca as dori sa tin cont de condica de sugestii si reclamatii:)
Sa aveti o zi faina si putere sa faceti gesturi care sa va bucure si sa va aduca satisfactia aia interioara....io cred ca am devenit dependenta de astfel de sentimente datatoare de bucurie si implinire ;)) :-$.

marți, 2 decembrie 2008

imbratisari gratuite /:) :-/

Dap.... fu 1 decembrie si in toata lumea se realizeaza o actiune de genul free hugs.
Anul trecut am prins 1 decembrie in Paris si am vazut un grup de tineri cu pancarte pe care era scris "FREE HUGS" si se dadeau la imbratisat cu lumea. Tin minte ca toata actiunea se petrecea in Place de la Concorde, loc desul de circulat de turisti.
Eram io mai /:) si :-s ca ce-s cu ei, recunosc ca mi se pareau ciudati, cu toata actiunea lor, am inteles gestul ca fiind o modalitate de manifestare a luptei impotriva HIV- SIDA, pentru a arata deschiderea si intelegerea oamenilor ce sufera de aceasta boala, si ca nu trebuie sa-i marginalizam doar pentru ca sunt infestati cu HIV. Avand explicatia asta in minte, nu mi-am batut capul sa gasesc alte explicatii, cu atat mai mult cu cat stiam ca 1 decembrie e ziua internationala a luptei impotriva SIDA.
Dupa cum spuneam, oamenii care erau p-acolo mi s-au parut destul de ciudati cu manifestatia lor, dar nu atat incat sa-i judec in vreun fel.
Fu nevoie sa spun si povestea asta pentru a explica ce fu de fapt 1 decembrie 2008 pentru mine:).
Evident ziua nationala, cum toti romanii stiu, ca s-or facut 90 de ani de la marea unire si alte cele.
Zilele trecute am descoperit un site, ca de aflat de el aflasem pe la inceputul lui nov de la o pretina, si am vazut ca povesteau de campania free hugs.
http://www.lumebuna.ro/ se numeste site-ul si sunt exprimate mai multe idei si stari de bine, care fac sa creasca pozitivismul celor ce citesc.
Sambata cred ca am descoperit site-ul, in sensul ca m-am pus si am citit ce era pe el, am apucat sa si postez unele ganduri si unele bucurii pe care le manifest eu fatza de lume si fatza de cei pe care-i cunosc si-i am langa mine si alaturi de care ma bucur si ma inveselesc, si am inceput sa citesc despre campania free hugs, ca de unde a pornit, am vizionat si cateva filmulete pe youtube cu actiuni similare desfasurate in alte orase din tara si incepusem sa zic, ca bah, as incerca si eu chestia asta.
Aveam ceva treaba programata pentru luni, deci destul de greu sa le fac pe toate, asa ca am zis sa vorbesc totusi cu persoana care se ocupa de organizare din Brasov. Zis si facut. Am dat add si am incept sa aflu detalii despre eveniment, ca sa ma pun in tema cu ceea ce se intampla in Brasov si sa stiu daca sa particip sau nu, pentru ca inca imi era neclar ce voi face:).
Si dupa discutia avuta cu organizatoarea de la Brasov, nu eram foarte convinsa ca voi participa, asa ca am inceput sa-mi caut aliati alaturi de care sa-mi fac io curaj sa ma duc.
Am avut ceva esuari in partea asta, dar np, ca am trecut la corupt persoane >:). Asa se face ca l-am avut in derularea evenimentelor pe Victor (multzam >:D<) si cam atat. Am ajuns noi in Piata Sfatului mai devreme, noi pregatiti cu pancarte, home made :P, in sensul ca io duminica seara m-am pus sa-mi fac afisul, ca pana atunci nu gasisem timp, iar io, pe la ora 2 noaptea coloram de zor literele desenate pe carton:D. Inca am pus si un tricou la bataie....deci eram pregatita >:).
Cu sustinerea morala nu cred ca stateam f ok, insa am zis ca trebe domne sa incerc....ca nu mor daca incerc :P.
Dupa cum spuneam...eram in Piata Sfatului, insa nici urma de free hugger... eram cam :-s....numai ca pana la urma ne-am regasit #:-s.
eram cred vreo 10 persoane stranse langa fantana, unii dintre noi cu pancartele facute de acasa, altii asteptand unele facute la imprimanta....dar toti eram in asteptare....ca nu prea aveam tragere de inima sa pornim la atac, mai ales ca nu eram cu totii pregatiti, si oricum eram morcoviti de situatie ca noh...e destul de greu sa te pornesti intr-o astfel de initiativa cu tine insati/insuti (erau si baieti prezenti de aia pun si la masculin:P).
Pana la urma, mai cu greu ne pornim 3 dintre noi spre gura de iesire de pe Republicii, ca doar se stie ca la intrare in Piata Sfatului e mare aglomeratie, iar Str. Republicii era locul cel mai potrivit unei astfel de actiuni.
Eram io, Victor si inca un tip (sorry nu cred ca am retinut numele)- care avea experienta unei astfel de activitati asa ca ne-am infipt noi toti 3 la primire p Republicii. Eram unii langa altii, mai stingheri asa, ca inca nu aveam tupeu sa ne infigem- cel putin in cazul a 2 dintre noi;)).
Am zis sa ma trag pe partea cealalta a strazii, ca sa am mai multi "clienti" si chiar asa fu. Mi-am intrat repede in mana, am sarit peste sentimentul ala, initial, de disconfort si a mers totul ca pe roate.
Am avut un succes fraaaate si sorooooo. Nu ma asteptam, sincer:">.
Am imbratisat peste 100 de persoane, ca m-am infipt, ca unii erau mai reticenti si cum ii simteam ca ar fi vrut dar ca era aiurea pentru ei sa faca primul pas, cum ma infingeam io :P, cu succes bre, nu doar asa:).
Vreau sa spun ca prima tanti cu care mi-am inceput sesiunea de hugguiala fu doamna care vinde lozuri in plic la capat de Republicii :). Dupa mai multe imbratisari, au urmat si cei care vindeau tablouri, nenea care vindae popcorn- ca ne-a si potcovit cu 2 pungi de floricele, ca am si zis ca mai vin frate, cu masa moca...cum nu:P.
Am avut succes, desi eram cam :-s, ca poate lumea e rece si e cam aiurea cand deschizi bratele cuiva, in semn ca l-ai imbratisa si el/ ea te-ar refuza...si ma cam pasteau nelinistile :-s.
Fu totul suuper tare... am avut noroc de la 2 ani pana pe la 70 de ani:). Succes garantat :P.
Copiii sunt foarte receptivi la gesturile de afectivitate :).
Multi erau nedumeriti ca ce-i cu imbratisarile gratuite, le explicam ca dorim sa transmitem buna dispozitie, o stare de bine si un zambet pe chipul celor care ne intalneau de 1 decembrie.
Vreau sa spun ca au mai fost si provocari, in sensul ca pe unii oameni ii ginesti daca vor sau nu sa stea de vorba cu tine sau sa te bage in seama. Erau unii asa scortzoshi bre, parca erau scosi din cutia cu apret, iar satisfactia si bucuria mea fu ca i-am dezapretat :D.
Iar oameni cu incruntare pe chip zambeau si erau receptivi mesajului :).
Am dat si peste oameni care raspundeau (cum au invatat si ei saracii) ca ei au cu cine se imbratisa...pffff, dar si pentru ei ne bucuram ca zambesc si ca "au cu cine se imbratisa".
Am observat o chestie funny: sotiile isi trimiteau sotii la imbratisare....cred ca pe mai tarziu sa aiba cu ce le scoate ochii: "aaa, ca tii tu minte cand am fost pe Republicii, cum ai sarit sa te imbratisezi cu fatuca aia, mai tii minte, ai?:-w".
Stiu ca la un moment dat mai multi kinderi ne dadeau tarcoale, si erau ei mai rusinati, ca parca ar venit la o hugguiala moca, dar deh, nu prea-i tine, ca sunt baieti si nu e chiar ok sa arate gesturi de afectiune. Asta fu la inceput, ca dupa aia si-au dat drumul baietii, ca tin minte ca l-am auzit pe unul dintre ei cand spunea ca s-a imbratisat de 11 ori, cu cei care eram acolo:).
Dupa ce ne-au luat noua imbratisarile, au trecut la aparat, ca si ei doreau sa ofere gratuit imbratisari...nimic mai frumos decat o astfel de initiativa la care s-au alaturat si alti 2 imbratisati (multumim).
A fost foarte misto senzatia....8->.
Sunt atatea modalitati de a imbratisa pe cineva...dar noi niciodata nu suntem atenti cum imbratisam lumea, ca deh...daca ne vine, ne exprimam asa cum iese, nu ne modelam reactia in vreun fel.
Din experienta avut spun ca sunt atatea modalitati de imbratisare: au fost oameni, pe care nu-i cunosteam, dar care imbratisau atat de strans, sub forma afectiva, ca si cum eram copilul/sora/verisoara lor, o ruda apropiata de ei si de sufletul lor, si mai mult... la sfarsit zambeau :). Nimic mai placut si mai frumos, decat sa vezi bucurie si incantare pe chipurile lor, care initial priveau cu neincredere toata faza cu "Imbratisari Gratuite".
Clar am facut refill la bateriile mele de entuziasm.... a fost o senzatie atat de placuta, incat ma chinui sa nu o deformez prin maniera mea de a povesti cele intamplate.
A fost mult prea tare, as putea zice suuuper, insa incerc sa ma dezobisnuiesc de unele cuvinte, care au devenit ticuri verbale :D :">.
Am si cateva poze, le astept pe cele facute de colegii de hugguiala si sper sa nu uit, dar le voi pune link sa fie vizualizate:).
Pentru inceput imi plantez fatza plina de entuziasm, pancarta colorata in miez de noapte si bucuria din suflet pentru ceea ce am realizat.


Daca mi-ar fi spus cineva acum cateva zile ca o voi face, as fi zis "du-teeee bre d-acilea.....esti cu vacaaaa? :-/" Precis nu m-as fi abatut de la o astfel de replica:P.
Dar uite ca am participat si ca fu un succes total. Mi-ar fi placut sa-mi dea prin cap sa socotesc si eu imbratisarile luate/date, insa am fost prea prinsa de moment si nu stateam sa contabilizez ci sa raspund reactiei oamenilor care au ales sa-si deschida bratele unei persoane straine de existenta lor.
A fost o experienta inedita si molipsitoare cred ;)), pentru ca spre seara a trebuit sa ies la un suc (eram cu Nelutzu si nu-mi permiteam alcoooale:P) si mi-am intampinat prietenii cu aceeasi pancarta cu care am intampinat sute de oameni azi in oras:).
Am avut de asemenea succes, chiar daca nu toti stiau care e faza de eu tin afise ridicate in aer cu imbratisari gratuite:).
Aveam nevoie de o astfel de experienta, inedita, datatoare de putere, incredere, caldura interioara si entuziasm de a continua sa aducem zambete pe chipul oamenilor carora le ieseam in cale, ca nu pot zice ca imi ieseau ei in cale, ca ma mai infingeam si io;)). Ii gineam de la distanta ;)).
A fost foooarte tare, iar daca e nevoie, voi lua pancarta cu mine si o voi utiliza de fiecare data cand s-ar ivi un astfel de moment;).
Moooama ce stare de bine s-a instalat in interiorul meu, chiar daca nu sunt toate roz si la locul lor. Dar cel putin am reusit sa traiesc un astfel de moment si sa ma bucur ca am puterea si posibilitatea sa simt si sa ma fericesc in asa maniera.
Voi gata evocarea entuziasmului meu, in cuvinte, simtit azi printr-o sectiune completata si pe site-ul http://www.lumebuna.ro/ :
Multumesc celor care au facut posibila lipsa mea de a ma suci in a participa la acest eveniment.
Ma bucur ca am putut lua parte la aceasta manifestare, ca am cunoscut oameni noi, si ca am fost cuprinsa de un sentiment de bucurie interioara, de satisfactie si de senzatia aia ca esti plin pe interior, ca ceva e acolo si ca vibreaza.
Incerc sa exprim in cuvinte starea, dar e prea greu sa o pun in scris, cel mai bine se citeste din chipul incantat al celor pe care-i privesti....>:D<
Trebe sa inchid pravalia cu buna dispozitie, sau macar sa o trec pe inventar, ca e trecut de 3 dimineata si ar trebui sa mai bag si nani, sa pastrez si sa transmit acelasi entuziasm si good mood pe care le-am primit si simtit eu astazi :).
O zi faina si plina de implinire sufleteasca ;)
>:D<

duminică, 23 noiembrie 2008

astern o amintire...un gand...o traire


aveam mail-uri de citit si mi-e asa o lene, de fapt nu am chef, putere sa le citesc si am preferat sa scriu.

io sunt intr-o continua framantare de mai multa vreme. nu pot zice o luna, juma de an sau un an... ci de ceva vreme, ca uneori e vorba chiar de mai bine de 1 an.

partea cu timpul e relativa, nu o pot defini si nu pot incadra in coordonate precise ceea ce se intampla.

azi m-am trezit cu un chef sa ascult laura pausini, nu pentru ca m-o palit vreo bucurie, ci pentru ca asa am avut mood-ul. evident ca mi se intampla, iarasi:">, sa nu stiu ce canta omul acolo, ca pe mine ma ia valul muzicii si-mi pierd atentia de la versuri.

ca sa spun ca inteleg si eu ceva, am trecut la citit versurile, ca deh, macar sa nu fiu pe dinafara complet:).

cam tarziu, dar m-am minunat de versurile melodiei strani amori, in care gaseam asemanari mai mult sau mai putin aratate, puse la vedere de moi, evident >:).

nu-i oglinda, ca noh, dar totusi....sunt elemente identificate :-B.


azi fu o zi racoroasa (brrrrr). m-am trezit cu gandul de a mere la scoala (s-a manifestat gandul asta, nu m-am putut lepada de el:P), si de cand s-a deschis dealul, sunt asa happy ca pot ajunge de acasa in centru in 5 min, cu masina evident:).

si-mi facusem planul ca tiganul, ca lasa ca plec de acasa pe la 9:15 ca pana la si juma sa si gasesc loc de parcare. ete cucu, nu mi-o iesit:), datorita minunatei ninsori :D.

io cum nu ma uit la tv, decat in cazuri f rare si atunci ma uit la chestii interesante, de pe discovery sau ascult muzica, evident ca nu am stiut ca se impute treaba si ca dau fulgii peste noi, deci...nu aveam de unde stii ca tb sa ma trezesc mai repede ca sa ajung sa-mi fac treburile si sa merg si la scoala.

paaar paaar, mai cu 20 km/h, mai cu 30 (cand ma tupeizam:P) am ajuns cu ghine la scoala #:-s.

zi de scoala, nu prea am ce povesti despre ea.

chiar cand am ajuns la scoala am primit un sms din partea unei persoane care, mereu ma uimeste prin ceva: initial prin maturitatea ei, prin modul de gandire, prin expunerea faptelor, prin problemele pe care le ridica.... ce mai, un om smart :).

mentionez ca persoana ii din cluj, venita in brasov, pe shustache, cel putin fatza de mine.

un big smile pt ziua de azi :).

bucuria mea de azi vine si din descoperirea unui magazin cu chestii utilizate la decorare, unele sunt scumpe, altele mai ieftine, dar se echilibreaza.

vreau sa zic ca dupa ce am avut big smile-ul de care ziceam mai sus, dat de reintalnirea cu aceasta persoana, mi-am indreptat pasii, cam departati ii drept:P, spre masina, ca sa indrept spre home, ca io eram echipata cam prea subtire pentru frigalaul ce o venit peste mine:D.

nici eu nu m-am echipat f tare pentru ca am considerat ca ziua o petrec prin incaperi si masina, deci nu as avea unde sa ma congelez.

chiar ma gandeam... ca daca dadea frigalaul asta peste mine, fix acum o saptamana, cand eram la galati, unde io aveam in bagaj o carca de tricouri si mult prea putine, ca sa nu zic deloc:D haine groase, ce faceam? puneam de-o cerseala, nush ce, dar nu am vedeam prea bine, mai ales ca nu aveam ghete sau cizme la mine, doar adidasi, care in astfel de fleoscarii rezistau clar....5 minute:).

ziceam ca ma taram spre masina, ca mi-era cam frig, luasem apa la bord si nu eram chiar in calduri, nici macar in temperaturi normale. am descoperit pe drum un magazin cu obiecte utilizate in decoratiuni, colaje si ce-o mai fi, in orice caz, multe chestii colorate 8->.

evident ca am intrat, ca eram curioasa foc:D, de fapt pe mine ma atrag chestiile astea, nush de ce, dar am o placere enorma sa vad ce este in domeniu, ce as putea face eu si alte chestii de genul asta.

cred ca p la 16:35 am intrat in magazim, poate si 40 si cum eram eu absorbita de tot ce descoperisem p-acolo, vine o tanti si-mi da proasta veste ca se inchide magazinul in 5 minute. eram deja in pana de timp, incercam sa cuprind cu ochii tot ce era p-acolo, sa iau ceva, ca sa nu fiu naspa, ca am stat si m-am benoclat juma de ora si nu am cumparat niik, sa fie totusi ceva ce pot darui si sa fie alegerea rapida, adica nu ma puteam intinde la ganduri si ratiuni bre, niiik. am luat niste chestii in graba, io tot cu ochii prin magazin, ca sa profit de ultimele clipe :"> .

speram sa fac ceva, dar asa o lipsa de chef am avut spre seara...ca m-am plantat la tv, ca sa mananc evident, sa nu stau cuc in timp ce halesc. si uite asa am petrecut cateva ore pe tv. mi-e rusine cu mine :"> insa m-am uitat la emisiuni interesante (nu politice ca am hepatita de subiectul asta) si am ascultat muzica (previzibil ;)) ).

stau si ma gandesc ca ce finutz m-am departat de la subiectul initial, deja incep sa ma pacalesc si pe mine cu trecerea asta :).

am un frig in mine, ptiiiiu, cred ca si raceala va pune stapanire pe mine....exact ce-mi lipsea:).

tot ascult melodia si cred ca ma afund, sau ma infund :)) in ganduri.

ce happy mi-s ca am avut sansa sa cunosc unele persoane in viata mea, sper sa mai am astfel de sanse, oameni smart care te bucura cu prezenta lor, cu vorbele lor, de alinare, de intelepciune, de trezire pentru mine:).

din punctul asta de vedere mi-s happy

uite domne cum vine fericirea asta din lucruri simple....8->.

vroiam sa ma chinui sa zic ceva inteligent in postarea asta, cred ca cu gandul asta am inceput sa scriu, dar m-a parasit ultima dunga de inteligenta se pare ;)).


mai am ceva de zis, cu care nu sunt f mandra :"> :"> :">.

io sunt omul care daca nu vede cu ochii lui, nu crede, sau daca nu incearca, nu poate stii ca nu merge. asa am si facut in incercarea de a veni acasa peste deal.

am urcat, nu cu trabi....ci cu dacia dealul, si pe la jumate- partea dinspre centru, nu mai vroia sa urce, ca patinau rotile.....ups.....de urcat nu mai putea sa urce, de intors e imposibil pe deal, asa ca singura solutie fu sa ma tarasc la vale.....si asa am coborat dealul, cu spatele, in conditii de iarna evident....#-o. creier cred ca n-am avut atunci cand am zis ca sa urc dealul, dar am zis ca sa incerc, ca nu am ce pati daca incerc si ca nu stiu daca nu incerc :).

evident ca am coborat tot dealul cu spatele, sa nu spun ca mi-o patinat cam pe unde incep casele cand se urca dobrogeanu gherea dinspre centru, ptiiiiiiu ....pierdusem controlul, norocul fu ca nu erau masini parcate, ca una precis o mototoleam #-o. am tras pe-o parte sa coboare masinile care veneau din fatza, norocul meu fu ca din spate nu venea nimeni #:-s

am coborat cu ghine #:-s. promit sa ma potolesc pe viitor in a face astfel de incercari :">

cred ca io am o pb: incerc cand nu trebe incercat si nu incerc atunci cand trebe incercat, acilea nu reusesc nicicum sa ma sincronizez, sunt contra timp total:). spun asta pentru ca intr-o situatie mi s-a spus ca am renuntat prea usorm ca nu am incercat si stau si ma gandesc daca io chiar tb sa incerc sau daca am facut bine ca am lasat faza asa cum o picat....poate nu voi sti asta niciodata :-??. voi cam ramane cu un semn de intrebare, pe langa celelalte acumulate in timp si pe care le port in saculetz, in spinare:).

mi-am amintit o propozitie citita in italia, de fapt tradusa :P, dar io m-am chinuit sa o citesc si sa o inteleg direct din italiana, dar daca am primit traducerea, de ce sa ne mai obosim:), in general zic:).

zicatoarea, care este, spunea cam asa: "girafa are inima departe de creier. s-a indragostit ieri si inca nu o stie"....cred ca asa girafa sunt uneori :)).

nu ma impacientez, ca nu cred ca sunt unicata, ca si exemplar de genul asta, mai sunt oameni ca mine, deci inca nu cred ca e o pb:).

ma tirez, ar cam tb sa inchei, ca o trecut asa repede timpul, deja e 1:30 si noh, tb sa bag nani.


inainte de a taia firull gandirii printr-un somn, mai vreau sa spun ceva, ca acum ascultam o melodie laura pausini cu andrea bocelli....mi-am amintit si nush daca am scris, ca la batranetea mea precis am uitat sa spun.

in a 2 a zi de roma, am prins un concert tinut de andrea bocelli, in piazza del popolo....omg, a fost suuuper incarcatura de good mood. imi paruse rau ca am prins doar ultimele 3 sau 4 piese din concert, dar oricum a fost coplesitor si minunat ca emotie, de fapt ca momente de pastrat in cutia amintirilor. cred ca sentimentul de umplere de caldura e asemenator cu emotia simtita cand te tii de mana cu cineva, cand realizezi legatura ce exista, cand simti ceea ce simte si el, acum pentru cititorii de gen masculin pot face modificarea din "el" in "ea" :).

a fost suuuper 8->.

voi incheia mult prea lungile mele palavrageli cu o melodie cantata de nea bocelli


o zi faina si un zambet larg :)