Am cam ramas in urma la capitolul a scrie pe blog...deja primesc reclamatii ;))...asa ca la treaba cu mine:).
Aveam in gand a scrie aceasta postare inca de la inceputul lunii, cand am avut curajul sa particip la actiunea de free hugs, cand o iesit f bine si cand simtirea mea fu la nivele inalte.
Foarte misto m-am simtit, dar asta cred ca deja se stie din postarea anterioara :">.
Ideea e ca vroiam sa scriu acest post imediat dupa dupa ce eram f happy si aveam sentimentul ala de implinire interioara, sentiment dat si de faptul ca mi-am imbogatit orizontul de preteni cu inca o persoana (cel putin io asa sper:P).
Am avut sentimentul ala de fericire prelungita, ca atunci cand astepti rezultatele unui examen sau a unei decizii cu sufletul la gura, iar vestea este cea dorita si ai sentimentul de bucurie, pe moment, ca dupa trece. No, la mine fu prelungit momentul ala, si am apucat sa si spun ca mi-e teama .
Dap, mi-e teama ca ajungand sa ma bucur atat de mult si asa repede de oamenii pe care-i descopar in jurul meu, sa nu se gate prea repede incursiunea mea, calatoria mea in descoperirea propriului scop.
Spun asta pentru ca io sunt de parere ca fiecare persoana este alaturi de noi cu un scop, si ca tot ce se intampla e datorat unui scop, pe care noi trebuie sa-l descoperim.
Cred ca este o scuza pe care o aduc momentelor neasteptate si triste sau aducatoare de durere ce mi se intampla sa le traiesc, poate nu neaparat intamplandu-se mie ci celorlalti, cei din jurul meu, care se intampla adesea sa nu-mi fie indiferenti.
Am ales sa nu scriu postarea atunci pentru a nu umbri buna dispozitie pe care o castigasem odata cu 1 decembrie.
Acum cred ca momentul potrivit sa-mi exprim teama, pentru ca entuziasmul mi-a mai trecut, inca sunt happy de oamenii pe care-i am pe langa mine. Sunt happy ca pot vedea clipe de fericire sincera, chiar copilareasca pe chipul lor, si ma bucura toata treaba asta.
Spun ca e momentul potrivit pentru ca odata ce o scazut entuziasmul avut la inceputul lunii, o scazut si temerea avuta, cea nascuta odata cu bucuria mea.
Cam atat...nu ma intind ca as dori sa tin cont de condica de sugestii si reclamatii:)
Sa aveti o zi faina si putere sa faceti gesturi care sa va bucure si sa va aduca satisfactia aia interioara....io cred ca am devenit dependenta de astfel de sentimente datatoare de bucurie si implinire ;)) :-$.
Un comentariu:
Ce este teama si cum poate fi invinsa? Probabil ca putini sunt aceia care pot sa afirme cu tarie ca teama nu are loc in inima lor. Probabil ca vor fi si unii care vor incerca sa ignore acest sentiment. Probabil ca se va afisa si un anumit comportament , pentru a o masca. Dar... devenind constient de ea, incepi sa o cunosti, mai exact cauza ei, incepi sa analizezi, sa te confrunti cu ea. Se cauta explicatii , se gasesc raspunsuri.
Trimiteți un comentariu