marți, 16 decembrie 2008

mi-e teama...


Am cam ramas in urma la capitolul a scrie pe blog...deja primesc reclamatii ;))...asa ca la treaba cu mine:).
Aveam in gand a scrie aceasta postare inca de la inceputul lunii, cand am avut curajul sa particip la actiunea de free hugs, cand o iesit f bine si cand simtirea mea fu la nivele inalte.
Foarte misto m-am simtit, dar asta cred ca deja se stie din postarea anterioara :">.
Ideea e ca vroiam sa scriu acest post imediat dupa dupa ce eram f happy si aveam sentimentul ala de implinire interioara, sentiment dat si de faptul ca mi-am imbogatit orizontul de preteni cu inca o persoana (cel putin io asa sper:P).
Am avut sentimentul ala de fericire prelungita, ca atunci cand astepti rezultatele unui examen sau a unei decizii cu sufletul la gura, iar vestea este cea dorita si ai sentimentul de bucurie, pe moment, ca dupa trece. No, la mine fu prelungit momentul ala, si am apucat sa si spun ca mi-e teama .
Dap, mi-e teama ca ajungand sa ma bucur atat de mult si asa repede de oamenii pe care-i descopar in jurul meu, sa nu se gate prea repede incursiunea mea, calatoria mea in descoperirea propriului scop.
Spun asta pentru ca io sunt de parere ca fiecare persoana este alaturi de noi cu un scop, si ca tot ce se intampla e datorat unui scop, pe care noi trebuie sa-l descoperim.
Cred ca este o scuza pe care o aduc momentelor neasteptate si triste sau aducatoare de durere ce mi se intampla sa le traiesc, poate nu neaparat intamplandu-se mie ci celorlalti, cei din jurul meu, care se intampla adesea sa nu-mi fie indiferenti.
Am ales sa nu scriu postarea atunci pentru a nu umbri buna dispozitie pe care o castigasem odata cu 1 decembrie.
Acum cred ca momentul potrivit sa-mi exprim teama, pentru ca entuziasmul mi-a mai trecut, inca sunt happy de oamenii pe care-i am pe langa mine. Sunt happy ca pot vedea clipe de fericire sincera, chiar copilareasca pe chipul lor, si ma bucura toata treaba asta.
Spun ca e momentul potrivit pentru ca odata ce o scazut entuziasmul avut la inceputul lunii, o scazut si temerea avuta, cea nascuta odata cu bucuria mea.
Cam atat...nu ma intind ca as dori sa tin cont de condica de sugestii si reclamatii:)
Sa aveti o zi faina si putere sa faceti gesturi care sa va bucure si sa va aduca satisfactia aia interioara....io cred ca am devenit dependenta de astfel de sentimente datatoare de bucurie si implinire ;)) :-$.

marți, 2 decembrie 2008

imbratisari gratuite /:) :-/

Dap.... fu 1 decembrie si in toata lumea se realizeaza o actiune de genul free hugs.
Anul trecut am prins 1 decembrie in Paris si am vazut un grup de tineri cu pancarte pe care era scris "FREE HUGS" si se dadeau la imbratisat cu lumea. Tin minte ca toata actiunea se petrecea in Place de la Concorde, loc desul de circulat de turisti.
Eram io mai /:) si :-s ca ce-s cu ei, recunosc ca mi se pareau ciudati, cu toata actiunea lor, am inteles gestul ca fiind o modalitate de manifestare a luptei impotriva HIV- SIDA, pentru a arata deschiderea si intelegerea oamenilor ce sufera de aceasta boala, si ca nu trebuie sa-i marginalizam doar pentru ca sunt infestati cu HIV. Avand explicatia asta in minte, nu mi-am batut capul sa gasesc alte explicatii, cu atat mai mult cu cat stiam ca 1 decembrie e ziua internationala a luptei impotriva SIDA.
Dupa cum spuneam, oamenii care erau p-acolo mi s-au parut destul de ciudati cu manifestatia lor, dar nu atat incat sa-i judec in vreun fel.
Fu nevoie sa spun si povestea asta pentru a explica ce fu de fapt 1 decembrie 2008 pentru mine:).
Evident ziua nationala, cum toti romanii stiu, ca s-or facut 90 de ani de la marea unire si alte cele.
Zilele trecute am descoperit un site, ca de aflat de el aflasem pe la inceputul lui nov de la o pretina, si am vazut ca povesteau de campania free hugs.
http://www.lumebuna.ro/ se numeste site-ul si sunt exprimate mai multe idei si stari de bine, care fac sa creasca pozitivismul celor ce citesc.
Sambata cred ca am descoperit site-ul, in sensul ca m-am pus si am citit ce era pe el, am apucat sa si postez unele ganduri si unele bucurii pe care le manifest eu fatza de lume si fatza de cei pe care-i cunosc si-i am langa mine si alaturi de care ma bucur si ma inveselesc, si am inceput sa citesc despre campania free hugs, ca de unde a pornit, am vizionat si cateva filmulete pe youtube cu actiuni similare desfasurate in alte orase din tara si incepusem sa zic, ca bah, as incerca si eu chestia asta.
Aveam ceva treaba programata pentru luni, deci destul de greu sa le fac pe toate, asa ca am zis sa vorbesc totusi cu persoana care se ocupa de organizare din Brasov. Zis si facut. Am dat add si am incept sa aflu detalii despre eveniment, ca sa ma pun in tema cu ceea ce se intampla in Brasov si sa stiu daca sa particip sau nu, pentru ca inca imi era neclar ce voi face:).
Si dupa discutia avuta cu organizatoarea de la Brasov, nu eram foarte convinsa ca voi participa, asa ca am inceput sa-mi caut aliati alaturi de care sa-mi fac io curaj sa ma duc.
Am avut ceva esuari in partea asta, dar np, ca am trecut la corupt persoane >:). Asa se face ca l-am avut in derularea evenimentelor pe Victor (multzam >:D<) si cam atat. Am ajuns noi in Piata Sfatului mai devreme, noi pregatiti cu pancarte, home made :P, in sensul ca io duminica seara m-am pus sa-mi fac afisul, ca pana atunci nu gasisem timp, iar io, pe la ora 2 noaptea coloram de zor literele desenate pe carton:D. Inca am pus si un tricou la bataie....deci eram pregatita >:).
Cu sustinerea morala nu cred ca stateam f ok, insa am zis ca trebe domne sa incerc....ca nu mor daca incerc :P.
Dupa cum spuneam...eram in Piata Sfatului, insa nici urma de free hugger... eram cam :-s....numai ca pana la urma ne-am regasit #:-s.
eram cred vreo 10 persoane stranse langa fantana, unii dintre noi cu pancartele facute de acasa, altii asteptand unele facute la imprimanta....dar toti eram in asteptare....ca nu prea aveam tragere de inima sa pornim la atac, mai ales ca nu eram cu totii pregatiti, si oricum eram morcoviti de situatie ca noh...e destul de greu sa te pornesti intr-o astfel de initiativa cu tine insati/insuti (erau si baieti prezenti de aia pun si la masculin:P).
Pana la urma, mai cu greu ne pornim 3 dintre noi spre gura de iesire de pe Republicii, ca doar se stie ca la intrare in Piata Sfatului e mare aglomeratie, iar Str. Republicii era locul cel mai potrivit unei astfel de actiuni.
Eram io, Victor si inca un tip (sorry nu cred ca am retinut numele)- care avea experienta unei astfel de activitati asa ca ne-am infipt noi toti 3 la primire p Republicii. Eram unii langa altii, mai stingheri asa, ca inca nu aveam tupeu sa ne infigem- cel putin in cazul a 2 dintre noi;)).
Am zis sa ma trag pe partea cealalta a strazii, ca sa am mai multi "clienti" si chiar asa fu. Mi-am intrat repede in mana, am sarit peste sentimentul ala, initial, de disconfort si a mers totul ca pe roate.
Am avut un succes fraaaate si sorooooo. Nu ma asteptam, sincer:">.
Am imbratisat peste 100 de persoane, ca m-am infipt, ca unii erau mai reticenti si cum ii simteam ca ar fi vrut dar ca era aiurea pentru ei sa faca primul pas, cum ma infingeam io :P, cu succes bre, nu doar asa:).
Vreau sa spun ca prima tanti cu care mi-am inceput sesiunea de hugguiala fu doamna care vinde lozuri in plic la capat de Republicii :). Dupa mai multe imbratisari, au urmat si cei care vindeau tablouri, nenea care vindae popcorn- ca ne-a si potcovit cu 2 pungi de floricele, ca am si zis ca mai vin frate, cu masa moca...cum nu:P.
Am avut succes, desi eram cam :-s, ca poate lumea e rece si e cam aiurea cand deschizi bratele cuiva, in semn ca l-ai imbratisa si el/ ea te-ar refuza...si ma cam pasteau nelinistile :-s.
Fu totul suuper tare... am avut noroc de la 2 ani pana pe la 70 de ani:). Succes garantat :P.
Copiii sunt foarte receptivi la gesturile de afectivitate :).
Multi erau nedumeriti ca ce-i cu imbratisarile gratuite, le explicam ca dorim sa transmitem buna dispozitie, o stare de bine si un zambet pe chipul celor care ne intalneau de 1 decembrie.
Vreau sa spun ca au mai fost si provocari, in sensul ca pe unii oameni ii ginesti daca vor sau nu sa stea de vorba cu tine sau sa te bage in seama. Erau unii asa scortzoshi bre, parca erau scosi din cutia cu apret, iar satisfactia si bucuria mea fu ca i-am dezapretat :D.
Iar oameni cu incruntare pe chip zambeau si erau receptivi mesajului :).
Am dat si peste oameni care raspundeau (cum au invatat si ei saracii) ca ei au cu cine se imbratisa...pffff, dar si pentru ei ne bucuram ca zambesc si ca "au cu cine se imbratisa".
Am observat o chestie funny: sotiile isi trimiteau sotii la imbratisare....cred ca pe mai tarziu sa aiba cu ce le scoate ochii: "aaa, ca tii tu minte cand am fost pe Republicii, cum ai sarit sa te imbratisezi cu fatuca aia, mai tii minte, ai?:-w".
Stiu ca la un moment dat mai multi kinderi ne dadeau tarcoale, si erau ei mai rusinati, ca parca ar venit la o hugguiala moca, dar deh, nu prea-i tine, ca sunt baieti si nu e chiar ok sa arate gesturi de afectiune. Asta fu la inceput, ca dupa aia si-au dat drumul baietii, ca tin minte ca l-am auzit pe unul dintre ei cand spunea ca s-a imbratisat de 11 ori, cu cei care eram acolo:).
Dupa ce ne-au luat noua imbratisarile, au trecut la aparat, ca si ei doreau sa ofere gratuit imbratisari...nimic mai frumos decat o astfel de initiativa la care s-au alaturat si alti 2 imbratisati (multumim).
A fost foarte misto senzatia....8->.
Sunt atatea modalitati de a imbratisa pe cineva...dar noi niciodata nu suntem atenti cum imbratisam lumea, ca deh...daca ne vine, ne exprimam asa cum iese, nu ne modelam reactia in vreun fel.
Din experienta avut spun ca sunt atatea modalitati de imbratisare: au fost oameni, pe care nu-i cunosteam, dar care imbratisau atat de strans, sub forma afectiva, ca si cum eram copilul/sora/verisoara lor, o ruda apropiata de ei si de sufletul lor, si mai mult... la sfarsit zambeau :). Nimic mai placut si mai frumos, decat sa vezi bucurie si incantare pe chipurile lor, care initial priveau cu neincredere toata faza cu "Imbratisari Gratuite".
Clar am facut refill la bateriile mele de entuziasm.... a fost o senzatie atat de placuta, incat ma chinui sa nu o deformez prin maniera mea de a povesti cele intamplate.
A fost mult prea tare, as putea zice suuuper, insa incerc sa ma dezobisnuiesc de unele cuvinte, care au devenit ticuri verbale :D :">.
Am si cateva poze, le astept pe cele facute de colegii de hugguiala si sper sa nu uit, dar le voi pune link sa fie vizualizate:).
Pentru inceput imi plantez fatza plina de entuziasm, pancarta colorata in miez de noapte si bucuria din suflet pentru ceea ce am realizat.


Daca mi-ar fi spus cineva acum cateva zile ca o voi face, as fi zis "du-teeee bre d-acilea.....esti cu vacaaaa? :-/" Precis nu m-as fi abatut de la o astfel de replica:P.
Dar uite ca am participat si ca fu un succes total. Mi-ar fi placut sa-mi dea prin cap sa socotesc si eu imbratisarile luate/date, insa am fost prea prinsa de moment si nu stateam sa contabilizez ci sa raspund reactiei oamenilor care au ales sa-si deschida bratele unei persoane straine de existenta lor.
A fost o experienta inedita si molipsitoare cred ;)), pentru ca spre seara a trebuit sa ies la un suc (eram cu Nelutzu si nu-mi permiteam alcoooale:P) si mi-am intampinat prietenii cu aceeasi pancarta cu care am intampinat sute de oameni azi in oras:).
Am avut de asemenea succes, chiar daca nu toti stiau care e faza de eu tin afise ridicate in aer cu imbratisari gratuite:).
Aveam nevoie de o astfel de experienta, inedita, datatoare de putere, incredere, caldura interioara si entuziasm de a continua sa aducem zambete pe chipul oamenilor carora le ieseam in cale, ca nu pot zice ca imi ieseau ei in cale, ca ma mai infingeam si io;)). Ii gineam de la distanta ;)).
A fost foooarte tare, iar daca e nevoie, voi lua pancarta cu mine si o voi utiliza de fiecare data cand s-ar ivi un astfel de moment;).
Moooama ce stare de bine s-a instalat in interiorul meu, chiar daca nu sunt toate roz si la locul lor. Dar cel putin am reusit sa traiesc un astfel de moment si sa ma bucur ca am puterea si posibilitatea sa simt si sa ma fericesc in asa maniera.
Voi gata evocarea entuziasmului meu, in cuvinte, simtit azi printr-o sectiune completata si pe site-ul http://www.lumebuna.ro/ :
Multumesc celor care au facut posibila lipsa mea de a ma suci in a participa la acest eveniment.
Ma bucur ca am putut lua parte la aceasta manifestare, ca am cunoscut oameni noi, si ca am fost cuprinsa de un sentiment de bucurie interioara, de satisfactie si de senzatia aia ca esti plin pe interior, ca ceva e acolo si ca vibreaza.
Incerc sa exprim in cuvinte starea, dar e prea greu sa o pun in scris, cel mai bine se citeste din chipul incantat al celor pe care-i privesti....>:D<
Trebe sa inchid pravalia cu buna dispozitie, sau macar sa o trec pe inventar, ca e trecut de 3 dimineata si ar trebui sa mai bag si nani, sa pastrez si sa transmit acelasi entuziasm si good mood pe care le-am primit si simtit eu astazi :).
O zi faina si plina de implinire sufleteasca ;)
>:D<

duminică, 23 noiembrie 2008

astern o amintire...un gand...o traire


aveam mail-uri de citit si mi-e asa o lene, de fapt nu am chef, putere sa le citesc si am preferat sa scriu.

io sunt intr-o continua framantare de mai multa vreme. nu pot zice o luna, juma de an sau un an... ci de ceva vreme, ca uneori e vorba chiar de mai bine de 1 an.

partea cu timpul e relativa, nu o pot defini si nu pot incadra in coordonate precise ceea ce se intampla.

azi m-am trezit cu un chef sa ascult laura pausini, nu pentru ca m-o palit vreo bucurie, ci pentru ca asa am avut mood-ul. evident ca mi se intampla, iarasi:">, sa nu stiu ce canta omul acolo, ca pe mine ma ia valul muzicii si-mi pierd atentia de la versuri.

ca sa spun ca inteleg si eu ceva, am trecut la citit versurile, ca deh, macar sa nu fiu pe dinafara complet:).

cam tarziu, dar m-am minunat de versurile melodiei strani amori, in care gaseam asemanari mai mult sau mai putin aratate, puse la vedere de moi, evident >:).

nu-i oglinda, ca noh, dar totusi....sunt elemente identificate :-B.


azi fu o zi racoroasa (brrrrr). m-am trezit cu gandul de a mere la scoala (s-a manifestat gandul asta, nu m-am putut lepada de el:P), si de cand s-a deschis dealul, sunt asa happy ca pot ajunge de acasa in centru in 5 min, cu masina evident:).

si-mi facusem planul ca tiganul, ca lasa ca plec de acasa pe la 9:15 ca pana la si juma sa si gasesc loc de parcare. ete cucu, nu mi-o iesit:), datorita minunatei ninsori :D.

io cum nu ma uit la tv, decat in cazuri f rare si atunci ma uit la chestii interesante, de pe discovery sau ascult muzica, evident ca nu am stiut ca se impute treaba si ca dau fulgii peste noi, deci...nu aveam de unde stii ca tb sa ma trezesc mai repede ca sa ajung sa-mi fac treburile si sa merg si la scoala.

paaar paaar, mai cu 20 km/h, mai cu 30 (cand ma tupeizam:P) am ajuns cu ghine la scoala #:-s.

zi de scoala, nu prea am ce povesti despre ea.

chiar cand am ajuns la scoala am primit un sms din partea unei persoane care, mereu ma uimeste prin ceva: initial prin maturitatea ei, prin modul de gandire, prin expunerea faptelor, prin problemele pe care le ridica.... ce mai, un om smart :).

mentionez ca persoana ii din cluj, venita in brasov, pe shustache, cel putin fatza de mine.

un big smile pt ziua de azi :).

bucuria mea de azi vine si din descoperirea unui magazin cu chestii utilizate la decorare, unele sunt scumpe, altele mai ieftine, dar se echilibreaza.

vreau sa zic ca dupa ce am avut big smile-ul de care ziceam mai sus, dat de reintalnirea cu aceasta persoana, mi-am indreptat pasii, cam departati ii drept:P, spre masina, ca sa indrept spre home, ca io eram echipata cam prea subtire pentru frigalaul ce o venit peste mine:D.

nici eu nu m-am echipat f tare pentru ca am considerat ca ziua o petrec prin incaperi si masina, deci nu as avea unde sa ma congelez.

chiar ma gandeam... ca daca dadea frigalaul asta peste mine, fix acum o saptamana, cand eram la galati, unde io aveam in bagaj o carca de tricouri si mult prea putine, ca sa nu zic deloc:D haine groase, ce faceam? puneam de-o cerseala, nush ce, dar nu am vedeam prea bine, mai ales ca nu aveam ghete sau cizme la mine, doar adidasi, care in astfel de fleoscarii rezistau clar....5 minute:).

ziceam ca ma taram spre masina, ca mi-era cam frig, luasem apa la bord si nu eram chiar in calduri, nici macar in temperaturi normale. am descoperit pe drum un magazin cu obiecte utilizate in decoratiuni, colaje si ce-o mai fi, in orice caz, multe chestii colorate 8->.

evident ca am intrat, ca eram curioasa foc:D, de fapt pe mine ma atrag chestiile astea, nush de ce, dar am o placere enorma sa vad ce este in domeniu, ce as putea face eu si alte chestii de genul asta.

cred ca p la 16:35 am intrat in magazim, poate si 40 si cum eram eu absorbita de tot ce descoperisem p-acolo, vine o tanti si-mi da proasta veste ca se inchide magazinul in 5 minute. eram deja in pana de timp, incercam sa cuprind cu ochii tot ce era p-acolo, sa iau ceva, ca sa nu fiu naspa, ca am stat si m-am benoclat juma de ora si nu am cumparat niik, sa fie totusi ceva ce pot darui si sa fie alegerea rapida, adica nu ma puteam intinde la ganduri si ratiuni bre, niiik. am luat niste chestii in graba, io tot cu ochii prin magazin, ca sa profit de ultimele clipe :"> .

speram sa fac ceva, dar asa o lipsa de chef am avut spre seara...ca m-am plantat la tv, ca sa mananc evident, sa nu stau cuc in timp ce halesc. si uite asa am petrecut cateva ore pe tv. mi-e rusine cu mine :"> insa m-am uitat la emisiuni interesante (nu politice ca am hepatita de subiectul asta) si am ascultat muzica (previzibil ;)) ).

stau si ma gandesc ca ce finutz m-am departat de la subiectul initial, deja incep sa ma pacalesc si pe mine cu trecerea asta :).

am un frig in mine, ptiiiiu, cred ca si raceala va pune stapanire pe mine....exact ce-mi lipsea:).

tot ascult melodia si cred ca ma afund, sau ma infund :)) in ganduri.

ce happy mi-s ca am avut sansa sa cunosc unele persoane in viata mea, sper sa mai am astfel de sanse, oameni smart care te bucura cu prezenta lor, cu vorbele lor, de alinare, de intelepciune, de trezire pentru mine:).

din punctul asta de vedere mi-s happy

uite domne cum vine fericirea asta din lucruri simple....8->.

vroiam sa ma chinui sa zic ceva inteligent in postarea asta, cred ca cu gandul asta am inceput sa scriu, dar m-a parasit ultima dunga de inteligenta se pare ;)).


mai am ceva de zis, cu care nu sunt f mandra :"> :"> :">.

io sunt omul care daca nu vede cu ochii lui, nu crede, sau daca nu incearca, nu poate stii ca nu merge. asa am si facut in incercarea de a veni acasa peste deal.

am urcat, nu cu trabi....ci cu dacia dealul, si pe la jumate- partea dinspre centru, nu mai vroia sa urce, ca patinau rotile.....ups.....de urcat nu mai putea sa urce, de intors e imposibil pe deal, asa ca singura solutie fu sa ma tarasc la vale.....si asa am coborat dealul, cu spatele, in conditii de iarna evident....#-o. creier cred ca n-am avut atunci cand am zis ca sa urc dealul, dar am zis ca sa incerc, ca nu am ce pati daca incerc si ca nu stiu daca nu incerc :).

evident ca am coborat tot dealul cu spatele, sa nu spun ca mi-o patinat cam pe unde incep casele cand se urca dobrogeanu gherea dinspre centru, ptiiiiiiu ....pierdusem controlul, norocul fu ca nu erau masini parcate, ca una precis o mototoleam #-o. am tras pe-o parte sa coboare masinile care veneau din fatza, norocul meu fu ca din spate nu venea nimeni #:-s

am coborat cu ghine #:-s. promit sa ma potolesc pe viitor in a face astfel de incercari :">

cred ca io am o pb: incerc cand nu trebe incercat si nu incerc atunci cand trebe incercat, acilea nu reusesc nicicum sa ma sincronizez, sunt contra timp total:). spun asta pentru ca intr-o situatie mi s-a spus ca am renuntat prea usorm ca nu am incercat si stau si ma gandesc daca io chiar tb sa incerc sau daca am facut bine ca am lasat faza asa cum o picat....poate nu voi sti asta niciodata :-??. voi cam ramane cu un semn de intrebare, pe langa celelalte acumulate in timp si pe care le port in saculetz, in spinare:).

mi-am amintit o propozitie citita in italia, de fapt tradusa :P, dar io m-am chinuit sa o citesc si sa o inteleg direct din italiana, dar daca am primit traducerea, de ce sa ne mai obosim:), in general zic:).

zicatoarea, care este, spunea cam asa: "girafa are inima departe de creier. s-a indragostit ieri si inca nu o stie"....cred ca asa girafa sunt uneori :)).

nu ma impacientez, ca nu cred ca sunt unicata, ca si exemplar de genul asta, mai sunt oameni ca mine, deci inca nu cred ca e o pb:).

ma tirez, ar cam tb sa inchei, ca o trecut asa repede timpul, deja e 1:30 si noh, tb sa bag nani.


inainte de a taia firull gandirii printr-un somn, mai vreau sa spun ceva, ca acum ascultam o melodie laura pausini cu andrea bocelli....mi-am amintit si nush daca am scris, ca la batranetea mea precis am uitat sa spun.

in a 2 a zi de roma, am prins un concert tinut de andrea bocelli, in piazza del popolo....omg, a fost suuuper incarcatura de good mood. imi paruse rau ca am prins doar ultimele 3 sau 4 piese din concert, dar oricum a fost coplesitor si minunat ca emotie, de fapt ca momente de pastrat in cutia amintirilor. cred ca sentimentul de umplere de caldura e asemenator cu emotia simtita cand te tii de mana cu cineva, cand realizezi legatura ce exista, cand simti ceea ce simte si el, acum pentru cititorii de gen masculin pot face modificarea din "el" in "ea" :).

a fost suuuper 8->.

voi incheia mult prea lungile mele palavrageli cu o melodie cantata de nea bocelli


o zi faina si un zambet larg :)

vineri, 21 noiembrie 2008

eu cred in fericire.....oare:-/....cel putin...sper [-o<


m-am infipt io la calc, de abia venita de la scoala, cu foame-n matz dar cu lene-n dos :">, sa caut niste articole pt scoala evident :).

trebe sa facem o cercetare pe domeniul de formare, ca noi asa iesim de la masterul asta, formatori de formatori, suna foarte beton, dar pana acolo mai e:D... asa ca am zis sa profit pana nu uit, sa intru pe site-urile recomandata de profa sa ma documentez, ca maine trebe sa pun de niste ipoteze pe care vom cladi cercetarea, ca vom lucra in echipa.

noh, evident ca daca intru pe net, trebe sa ascult muzica, altfel nu prea pot:">.

initial am intrat pe-un blog, am citit eu una alta p-acolo si am ramas :

adica nu am inteles mai nimic si m-am gandit, oare asa se intampla si cu cei care citesc pe blogul unde io scriu?:-s

blogul ce-l citisem avea niste franturi dintr-o opera literara, ca altfel nu vad logica celor spuse si nici epitetele insiruite colo nu aveau sens, cel putin in mintea mea, dar m-am stressat pentru o clipa.

sper sa nu raman blocata ;)).


in incercarea mea sa ascult muzica, evident de pe youtube, ca mi-e mult mai usor, am zis sa caut o melodie ce am auzit-o ieri cred, cand am deschis tv-ul (se intampla rar) si care m-a pus pe ganduri, adica era de emotiune piesa.

se numea 3 secunde, o canta ana maria. nu m-a incantat ca o canta nush cine sau altcineva, ci versurile si clipul. acum nu-mi amintesc exact ce zicea :"> insa stiu ca a avut un impact asupra mea clipul si melodia si am incercat sa dau pe youtube de melodie, insa fara reusita.:-<.... poate ca-i prea devreme si noh.

anyway, am dat-o-n muzici romanesti di pi niet, asa ca am ajuns sa ascult si melodia


si tot ma gandeam io acilea in timp ce scriam, ca bre...nu mi-e frica, nush daca ma doare, sau daca ar tb sa ma doara ceva....

bine....daca stau sa ma gandesc, gasesc eu ceva, precis >:). insa-mi tin gandurile in hamuri, sa nu o ia cotita si sa o dau pe dureri articulare sau de alt tip:).

imi place f mult vocea puternica, cred ca daca eram in sala, mi se zburlea pleata pi mini bre de emotiune, de la cantare pricinuita.


revin sa intaresc ideea ca nu mi-e frica, nici de ce zice tanti acolo de niik de fapt, doar de inevitabil.

melodia imi cam face pofta =P~, dar noh, supravietuim:P,
=P~ =P~ =P~

aa, vad ca zice ca si plange tanti, dar intaresc ideea ca-mi place f mult puterea cu care canta orice melodie, acum s-a nimerit sa fie asta, poate scormonesc de alta, sa nu fiu acuzata ca am dat-o-n lacrimogene si alte cele.


aaaa, am dat peste alta melodie care mi-a placut f mult, cred ca inca-mi mai place, dar nush daca din cauza melodiei sau a starii reamintite la auzirea melodiei 8->.


mi-a placut f mult melodia, insa niciodata nu am stat sa ascult versurile :">.


fraaate....si soro( sa nu fac discriminari) ce subtirel si mititel ii omul asta, adica tanti luminizza, si ce voce are...moooama.

am dat peste varianta ce se aude mai bine


ascultand melodia, tanti zice ca io cred in fericire....si chiar cred....sau doar am impresia ca io cred :-?


azi am stat la scoala de la 1 pana la 7, era planificat pana la 8:30 insa lumea o tras chiulul si noh, cu o sg persoana nu tinea cursul:).

dar stateam acum, cu foamea-n gat evident, ca inca nu m-am deplasat sa mananc, si ma gandeam ca nu fu obositoare ziua, desi fu de gandeala, sa ne alegem titlul in asa fel incat sa fie de cercetat pe partea aia, domeniul sa fie permisiv, sa avem subiecti si sa aiba o relevanta tema, ca cica vor fi publicate articolele ca si articole de specialitate. ma cam sperie seriozitatea asta, dar e f tare ca are o super aplicabilitate ce facem, iar pt mine e si mai misto, ca e altceva 8->.

no in fine, ideea e ca nu mi s-a parut a fi obositor, si chiar eram acolo cu ochii cat cepele, sa fiu atenta la tot, ca e prea nou pt mine domeniul si tb sa recuperez ce altii au invatat in 3 sau 4 ani de psiho sau de peda.

si totusi..... eu cred in fericire...... :)

si o pot impartasi, bucurandu-ma alaturi de fiecare, din lucruri simple.

cred ca tb sa scurtez, ca tzipa foamea-n mine :">.

sa nu ma lungesc, urez o seara faina si un weekend plin de bucurii ;)

marți, 18 noiembrie 2008

scriu...ca altfel imi iau omorul:P

trebe sa povestesc ce si cum, ca altfel nu ma vad prea bine :-s.
norisorii reprezinta atractia nr.1 cand trebe sa pozez, imi plac pentru ca sunt pufosi, albi si uneori f interesanti si in contrast cu ce e pe pamanat.
de fiecare data cand am ocazia sa trag in poza cate-un norishor...poc....ii fac poza. asa am facut si cu poza de mai jos, am profitat de ocazie si am facut fotografia. reprezinta un rasarit deasupra norisorilor 8->.


eram f happy ca ma apucat sa fac poza asta, care e realizata intr-un chiul prelungit de la scoala, cand am zbughit-0 prin parti straine, nu la produs, ci la vizitat, ca daca e sa spun ca am fost in italia, clar primul gand zboara la ce am zis mai sus, dar noh, nu fu printre activitati "recreerea" asta. poate data viitoare prind vreo excursie "all inclusive"....glumesc evident:).

am o poza chiar deasupra romei 8->. lovely...pt ca am facut eu poza...evident >:).
si cum nu m-am putut abtine de la sentimentul de incantare ce m-o cuprins cand am selectat din poze sa le plantez in postare, evident mai am o poza asemanatoare cu cea de sus, dar parca are mai multi norisori, care sunt si colorati de lumina data de rasarit 8->.
am ajuns cu ghine in roma, dupa ce am parcurs mai multe etape:).
trebuia sa luam un autobuz din ciampino pana in roma la termini, unde trag metrourile. ei bine, noi am luat autobuzul pana la gara termini, unde trag trenurile. evident ca nu era bine un ajunsesem, insa pana la urma am ajuns la destinatie #:-s.
am strabatut termini station pana am ajuns p partea cealalta, pe unde aveam noi cazarea.
ne-am urcat kilele (la bagaje ma refer evident:P ) pana la hotel, unde ne-o zis sa ne mai plimbam ca nu e gata camera si noh.
zis si facut. unde sa merem noi in apropiere sa pierdem o ora sau 2, pentru ca noi ajunsesem p la 9 sau 10 dimineata si doar la 11 cica era gata camera? ne-am plimbat dosurile prin preajma garii si am ajuns la muzeul national.
sa ne interesam evident de preturi si alte chestii culturale :-b am zis.
era un anunt, jumate in engleza restul in italiana, unde zicea ca in beletul ala eliberat de muzeul national din roma se pot face 9 intrari gratuite la urmatoarele obiective turistice.
ma pun io sa copiez obiectivele turistice, ca am zis noh, sa ne interesam cum e mai avantajos sa facem, iar mie la socoteala imi dau 10 obiective. stau si numar, si mai numar o data, si evident mai numar o data, ca parca nu dadea cu ceea ce am citit pe anunt, ca daca erau 9 intrari la urmatoarele obiective turistice, mie mi se parea logic sa gasesc 9 obiective scrise pe foaie.
imi fac curaj, imi pun fluentza in english-ul meu si o intreb pe tanti de la ghiseu. o intreb ca la care din aceste obiective turistice nu se intra, sau cum se procedeaza, ca scrie ca sunt 9 intrari, iar mai jos sunt 10 obiective si nu intelegeam care cum e :-??
dupa parlamentari cu tanti de acolo, care fu plina de greatza evident, mi-o tranteste ca "what's your problem?", iar io /:) ...dupa ce-mi ridic fatza, ii spun ca nu am nici o pb, doar o nelamurire.
tanti, fata faina, imi zice in italiana murmurat ceva printre buze, vreo injuratura ceva la care o adaugat ca mi-a venit mie asa sa numar de dimineata, ca ce am patit de mi-a venit sa numar obiectivele.
ii zic ca "sorry", ca s-o intreb ce-o zis....si nu o avut zvacul sa o zica in engleza:). o zis ca nu a spus nimic.
stateam si ma gandeam, ca dupa aia, toata ziua fusei pornita pe "what's your problem?", cum ti-s oamenii, ca ei cred ca daca ne exprimam in english, nu sunt usor de inteles ce zic acolo:P, ca nu intelegem ce si cum se exprima ei. adica nu-ti trebe multa minte ca sa crezi asta, iar tipa, prin gesturile ei imi demonstra ceea ce am zis:).
in fine, am iesit la soare sa produc clorofila:P, ca era prea frumos afara.:)
nu sunt o iubitoare inraita a genului rock, e un gift si noh, trebe sa apara in poza, ca dovada ca port tricoul primit ;)). de fapt imi si place tricoul si noh....:">
evident ochelarii de pe ochi sunt cei de ciumeaga girl, d fapt erau mandria mea ca ii aveam la mine >:) si ca mi-au fost de folos.

am vizitat mai multe obiective turistice, insa cel de mai jos e cel mai inedit, cred ca sunt conationali, la cat de profunzi sunt in filosofeala si in gandire. ;))

am cautat sa selectez cateva poze care par mai misto, nici nu stiu pe ce criteriu le-am ales exact, insa cea de mai jos mi-o placut super mult, asa cum e luminata 8->. e facuta in prima zi, in fata monumentului lui vittorio emanuele, dupa ploaia care ne-a urat bun venit in roma:).

in ziua 2 fu super misto, vreme faina, ne-o ocolit ploaia, nu de alta, dar io aveam la mine doar o pereche de incaltaminte si atat :, tricouri aveam fara numar, pe care le-am si purtat la intoarcere in romania, insa nu acasa. le-am purtat, unele peste altele :)), insa povestioara asta mai incolo, dupa ce inchei capitolul cu roma.



am apucat sa vizitez destul de multe, am tras carca de poze, cacalau as putea completa, tocmai pt a veni in sprijinul vizual al celor care doresc sa vada roma, daca nu pot pe viu, macar din poze. cred ca am fost mai ceva ca japonezii ;)) :">.
poza de mai jos e facuta intr-o edicula, ca am invatat ceva de p-acolo :-b, care se afla in il foro romano.

ca am dat-o pe cuvinte in italiana, simt nevoia sa mai povestesc o istorioara.
ne-am dus noi(eram 3 fete) sa ne cazam la hotel la ora stabilita, nu era gata camera, iar ca sa nu mai asteptam, ne da cheile unei alte camere, situate pe aceeasi strada, dar in alt imobil. ca la oamenii astia asa e, intr-o cladire sunt vreo 5 hoteluri:P, la fiecare nivel cate un mini hotel:).
ne cazam in alta camera, in alt bloc. vine ziua 2 cand tb sa luam micul dejun. merem la receptia hotelului sa halim, ca or zis ca acolo sa ne prezentam.
evident ca nu acolo se lua masa, ca o luam in alt imobil, de pe aceeasi strada.
mi se parea f funny, ca merg intr-un loc sa dorm, primesc in alt loc cazare si masa in alt loc decat primul sau al doilea avut:).
din prima zi am remarcat in vitrina unui baruletz mai multe vacutze de plush cu ciocolata d-a lor. m-o fermecat vitrina, pana am descoperit ca noi acolo luam micul dejun de fapt.
f happy ca eram acolo, am zis sa o intreb pe tanti de la casa cat costa vacutza aia de plush care se cumpara alaturi de cutia de bomboane.
ma plantez la casa, acolo unde cu juma de ora inainte comunicasem cu tanti in engleza ca vreau ceai in loc de cafea si mie imi daduse impresia ca stie engleza tanti.
o intreb care e pretul vacutzei din geam, ma paseaza la alta tanti mai in varsta, am crezut ca stie tanti aia engleza, repet povestea, se uitau amandoua derutate la mine, si vorbeam in engleza, nu in romana.
ma enerva la culmea ca nu-mi venea cum se zice la vitrina in engleza si-i aratam spre vitrina, atunci s-o luminat tanti 2 si o venit spre vitrina la mine ca ce vreau eu de acolo.
tot ii zic "price".....ea :, pana ma luminez si-mi amintesc ca la noi se zice pretz, deci nu o fi mare diferenta de zis in italiana. scormonesc de un accent si bag "prezzo", "il prezzo". se lumineaza tanti, cauta pretul, numai la vacutele dorite de mine nu era pretul in vitrina.
se duce la bar, cauta intr-o cutie plina cu facturi care e pretul, vreo 10 min, da cateva telefoane, nu gaseste.
i-am zis ca np, ca doar a 2 a zi tot acolo luam micul dejun >:).
urmeaza a 2 a zi.
intre timp invatasem sa spun "il prezzo de la mucca", pt ca nu stiam cum se zice vaca in italiana :).
dupa ce mananc ma plantez la casa, o intreb pe tanti "il prezzo de la mucca", se afunda din nou in facturi, iarasi stau 10 min, ia la lins toate facturile, evident nu o gaseste pe cea cu vacutza, da 2 telefoane, trecusera deja ceva timp si intarziam, ii zic ca revin a 2 a zi, np:P.
imi zice"aspeta" astept....ca doar noh. da tel si niik.
np, e si maine o zi, imi spun eu.
evident a urmat si ziua 3.
intre timp gasisem vacuta aia cu 6,5 euro pe-o strada p-acolo dar am zis ca sa vad ea cu cat o da >:).
cred ca nici nu termin de mancat, ma plantez langa bar, unde servea ea. deja ma cunostea :)).
ii spune in italiana altui tip ce o ajuta, ca de 3 zile o tot intreb care e pretul :)). cred ca ma innebunit-o pe tanti, dar noh, aveam si eu mancarimi sa-mi cumpar alea si noh.
evident ca nu am cumparat de la ea, dupa ce am terorizat-o, pentru ca gasisem mai ieftin ca la ea si noh.:)
expresia asta cred ca ramane pe veci "il prezzo de la mucca". deja, din ziua 3 stiam sa spun in italiana ca am gasit vacutza mai ieftina pe nush ce strada, avansasem in vocabularul italienesc:P.
in ziua 2 eram noi mai dezamagiti asa (eram 3 fete si 1 baiat) ca era ditamai coada la palatino, la forul roman si noh:-<>:). ne-am infipt la casa de belete si am intrat \:D/. eram f happy, pt ca puteam intra si la colosseum cu acelasi belet, care era valabil 24 de ore, deci puteam f bine a 2 a zi sa vizitam colosseumul, ceea ce am si facut, pentru ca p-acilea am stat muuuulte ore.
am prins si un ghid din state care venise la bolochietroaiele unde stateam noi si incepuse sa povesteasca. era f misto, dar mi se parea f ironica situatia, pentru ca vin americanii sa povesteasca despre istoria europei europenilor. stateam si ma gandeam ca asa o super oportunitate ar fi pt tinerii italieni sa faca ei asta, daca doresc si ii tine sa povesteasca intr-o lb straina, dar noh, lasa ca vin americanii, ca pe ei ii tzine:).


ce albastru era cerul 8-> 8-> 8->


astea sunt micile dovezi, mi-o fost mai greu sa ma decupez si sa ma pun in pozele astea, ca sa am marturie ca fusei p-acolo:P. de fapt pozele le-am pus doar ca un preambul la ce va fi, daca nu ma voi lasa calcata de lene sau de lipsa timpului sa pun cateva poze pe net, pe picassa.


am apucat in minivacanta de 5 zile sa vizitam destul de multe, printre care am inclus si obiectivele turistice de baza, care sunt cunoscute peste tot si care sunt identificate cu spiritul din roma.
am ajuns si la vatican, iar poza de mai jos e din basilica san pietro 8->. mi-au placut razele de lumina cum intrau in basilica.

aaa, vazand poza, mi-am amintit cum am dat 5 euro ca sa urc pe scari in cupola basilicii, fatza de 7 euro cat era sa urci cu liftul primele 200 de scari, care erau lejere, adica nu puneau un efort f mare.
am ajuns la urmatoarea tura de trepte, care erau 300 si ceva.
vezi acolo placere pt claustrofobi:)
scarile erau in spirala si locul se ingusta destul de tare, oamenii mai plinuti nu incapeau p-acolo.
pe o portiune era inclinat locasul de intrare, parca peretele exterior venea peste tine.
iar pt partea de sus au urmat niste scari minunate, in spirala evident, inguste si mai evident, iar ca sa te poti tine de ceva, era o sfoara pe mijloc, ca pe margine cucu bara:).
insa tot efortul a meritat 8->.
am pierdut sirul zilelor, cred ca poza de mai jos fu facuta in ziua 4, din castelul ingerilor unde prindeam un inceput de apus 8->. poza evident, ca asiatici. tzc tzcc:)


dupa ce am rostit de 3 ori, in zile diferite il prezzo de la mucca, o ajuns si ultima zi, in care am vizitat cartierul trastevere, unde se afla il bocca de la verita.
poza poza:P
asta fu facuta la prima coada la care am stat ca sa ne tragem in poza, ca prinsesem o delegatie de persoane asiatice:P.
evident miscata poza, ca asa am eu noroc:).
am trecut la coada sa ma mai trag o data in poza, ca macar sa nu fie miscata poza :).
zis si facut. rezultatul se vede in urmatoarea poza.
se poate citi "entuziasmul" de pe fatza mea, ca si cum "haidii bre" apasa pe buton:P.


sper ca-i ultima poza de comentat ca parca si io m-am saturat de atata poveste cat am adunat acilea in randurile postarii:).
am aruncat banutzii, nu multi, doar maruntzis foarte maruntit:P, si am pus dorintele de rigoare.
de 2 ori am aruncat, ca asa am primit rugaminte: o data pt mine si o data pt alta pers.:)
bre, mai e o poza, parca nu mai am putere de comentat :-<.
printre ultimele poze cred si sper, nu mai stiu pe unde era, dar era o fantana dupa cum se vede cu ochiul liber:P. tritonul parca se numea.
acilea nu a tb sa dau cu banii #:-s.
mai stateam putin in roma si veneam cu gesturi de manelisti, sa arunc in stanga si-n dreapta cu bani....fara numar :)).


mai am o povestioara. ultima din postarea asta ca mi-i somn si nici eu nu mai pot, si cred ca nici voi :">.
ajunsa in bucuresti, a 2 a zi a tb sa plec spre galati unde participam la un training.
zis si facut, m-am plantat in autogara, chiar in autobuz, pleaca nenea, auzisem minunanta veste ca facem 4 ore pe drum. dar dupa o juma d ora, ii taie shushulica pe oamenii insetati ai microbuzului. ce face nenea soferul? :-/ opreste in camp sa scape lumea de povara vezicii.
ce face lumea?:-/ shushu evident, insa au sarit etapa cea mai importanta din tot acest proces: sa se spele pe maini #-o.
oooo da
o atmosfera minunata era in microbuz, avand in vedere ca nenea care statea pe randul de langa mine, partea dreapta era unul dintre protagonistii mai sus amintiti. #-o.
fraaate, cautam sa dau drumul la aer conditionat, dau la rotitza in disperare....nimic, no air ....:(.
incerc sa-mi protejez ficatul si noh, evit partea dreapta cat mai mult cu putinta.
eram in microbuz, intr-o incercare de a ma palavragi cu lumea pe telefon, slabe sanse, nea din dreapta mea se palavragea cu nea din stanga mea, din spate tzipa un copil din toti plamanii lui, cred ca avea vreo 4, mirosul exista, caldura era fara numar, apasatoare chiar iar eu eram la limita suportabilitatii.
pe la braila se gaseste nea din dreapta sa intinda mana prin fatza mea #-o, dau capul pe spate, din reflex evident :)) =)). repeta faza, dar fraaaate nu ma mai tineau sinusurile de atata parfum.
i-am luat mana din fatza mea ca nu ma mai tinea ficatul.
si intr-un final chinuitor am ajuns si la galazzi city, unde am dat de frig.
evident ca aveam bagajul cu mine, insa in el aveam carca de tricouri, ca noh, am mers la soare, si doar un fleece/polar, pe care l-am si utilizat intens:D.
in sala in care se tinea trainingul era suuuuper frig, deja imi epuizasem posibilitatile de a ma imbraca doar cu un tip de haine si am trecut la tricouri peste tricouri,acoperite de singurul pulovar avut, camuflata intr-o geaca, peste care trageam glorioasa fleece-ul.
moooama ce frig am tras.
faceam trainingul intr-o sala mai incapatoare si functiona un sg calorifer electric, care evident mergea din cand in cand. era un zgribau #-o.
am uitat sa povestesc cum m-am deplasat brasov- bucuresti cu maxi taxi, ca nu mai am cupoane....moama ce dureros e fara cupoane :((.
si am plecat la 8 dimineata din brasov, cu gandul de a ajunge pana in 12 in bucuresti.
circula nenea ca un schummi. evident ca mi-era rau. o tras pe drepta la un restaurant pe drum, ies la racoare, happy ca -mi mai trecuse raul ma plantez in maxi taxi, unde peste ce am dat?:-/
peste un minunat miros de parizer, patrunzator as putea zice:)).
cu greu am reusit sa nu-i remodelez maxi taxi-ul lui nenea #:-s.
asta cred ca fu razbunarea maxi taxi-urilor cu toate ce mi s-or intamplat #-o.
aveam un chef sa scriu la blog pe drumul spre galati....ptiiiiu, numai ca nu aveam unde, si parfumurile ma inspirau :)).
vreau sa spun ca la intoarcere din galati, am prins un autocar, unde arata mai bine, adica mult mai bine ca maxi taxi-ul cu care am venit in galazzi. acilea nu am avut parte de mirosuri #:-s, insa am avut parte de suuuper caldura, de un drum de 6 ore, infipta-n scaun atatea ore. e bine ca m-am mai cultivat si eu, am vazut 2 filme jumate, cred ca nu mai vazusem un film de haaat, cred ca din martie, de cand fusei la bucuresti.
cred ca inchei istorisirea ca-mi dati omorul ca ma intind ca rama p-acilea.
inchei cu melodia care e la smart fm.
barry white- i love you just the way you are, e a lui nenea billy joel, dar e placuta si varianta cantata de nea barry ;)
o zi faina si plina de zambete :)
ps: sper ca nu am chinuit nervul optic prea mult :">

duminică, 2 noiembrie 2008

ioi....tulai doooamne


am zis sa mai semnez condica de prezenta si acilea, pe blog, ca sa nu primesc reclamatii, ca nu mai scriu niik.
e nevoie de inspiratie si de o idee sau stare ca sa pot scrie.
deocamdata sunt fara idei si fara stare :)). ideea e ca sunt dupa o saptamana in care accentul de cluj mi-o stat alaturi in fiecare zi, in sensul ca am participat la un curs, in care, printre participante, erau si persoane din cluj, care au accentul specific de ardeal, amu...fu fooorte fain.
oricum io am o slabiciune pentru cluj, s-a observat din postarile anterioare, ca am fost in cluj si ca mi-a placut foarte mult acolo, ca si stare, ca si momente si ca oameni descoperiti.
noh, amu si la brasov ii fain, insa ii si mai fain cand vine lumea din cluj la cursuri acilea.
saptamana asta fu destul de plina cu socializare cu noi oameni, ca nu prea ma stiam cu lumea, si mai fu o saptamana in care am facut pe ghidul, in sensul ca le-am aratat fetelor unele obiective turistice cu care ne laudam noi, ca brasoveni.
in ciuda multiplelor treburi pe care a trebuit sa le rezolv saptamana asta si a programului impus de acest curs, nu am simtit deloc oboseala, sau stress. a fost o experienta interesanta, as putea zice chiar faina, ca sa utilizez cuvinte din ardeal.
dintre participante, sa nu le uit pe cele din galati si focsani, ca sa nu fac discriminari:).
a fost interesant intreg cursul, cu toate interventiile fiecarei persoane. una dintre cursante a recunoscut ca ea este o persoana vulcanica si ca diplomatia nu este principalul sau atu, insa modalitatea de a interveni era foooorte tare, pe mine ma binedispunea intotdeauna, fara a se considera ca luam in deradere parerea ei, nu aveam nimic de a face cu parerea ei, ci imi placea teribil modalitatea de expunere a ei.
desi o persoana vulcanica, s-a dovedit a fi sufletista, cel putin mie asa mi s-a parut. am apucat sa o surprind, placut sper, oferindu-i un puzzle pentru kinderul ce o astepta acasa, si putin zahar, sa puna pe pervaz, ca sa stie barza unde sa vina, ca povestea ca nu prea mai stie drumul barza asta domne:).
nu as vrea sa o omit din discutie pe tuuulai doooomne, care m-o incantat prin prezenta de spirit si prin modul de a vorbi, evident cu influente clujence:P.
fu o saptamana misto, mie mi-a placut, chiar am fost privilegiata, beneficiind de un transport de ciocolata de casa, de la cluj...mniami mniami.
poza, ca nu am zis nimic de ea, nu simbolizeaza ca m-or palit bucuriile, departe de mine sentimentul asta.... ci mi-o placut foarte mult poza, am descoperit-o pe un site, la al carui concurs am participat si io, insa nici o poza nu mi-o fost selectata, desi mi-ar fi placut 8->.
poza trebuie sa simbolizeze ideea de "together" si o face foarte smart.
mi-o placut fooorte tare (ca sa imprumut din accentul de cluj) si am simtit nevoia sa o fac publica pe blog, poate pe viitor o voi utiliza intr-o postare ce are ca substrat vreo bucurie de-a mea exprimata grafic si in scris.
in rest, mi se cam termina cuvintele, astept o noua saptamana, sa vad ce-mi rezerva ea :).
o zi faina si un buchet de sentimente ;)