joi, 21 ianuarie 2010

O experienta interesanta :)




Dap, mi s-o intamplat saptamana trecuta, insa din stressul si nebuniile ce le-am avut pe cap, nu am reusit sa o marchez acilea:).
Joi s-a trezit maica-mea cu criza de fiere si cum nu avea cine sta cu kinderii ei de clasa a 2 a, am fost investita in mod oficial sa fiu "doooooooaaamna" pentru o zi.
A fost foarte interesant sentimentul, ca mi-era teama ca mi se urca in cap, ca mno, nu am mai avut ocazia sa-i stapanesc eu 4 ore.
Am primit si pachetul de instructiuni, evident ca pe unele le-am uitat, pe altele nu le-am primit, pentru ca nici maica-mea nu se simtea prea bine ca si sanatate, asa ca a trebuit sa-mi fac aliati in cei mici :).
Prima ora o a fost de romana, moama ce citire am tras, cu 2 dintre ei chiar si-n pauza, am stat si am aprofundat textul "Craiasa Zapezii" de Anderson. Sa-i vezi ce se bucura cand apelezi la ei, sau ce se supara ca nu sterg ei tabla si o sterge altul... Pai fraaate, asta da viata, sa stai printre cei mici, sa nu existe nesimtirea aia pe care o descoperim la cei mari, unde daca-i rogi sa-ti curete tabla, sunt sictiriti, ca de ce trebuie sa faca ei munca asta ....de joc.
Astia micii erau suparati ca ei sunt de serviciu si totusi a sters alt kinder tabla.
Un sentiment placut, ca-i vezi cu socotesc pe degete, ca sunt mici ;)), cum am degetele grasane si incearca cu mana cealalta sa-si tina degetele numarate, ca sa nu se incurce ;)).
La ora de matematica mi-am luat un asistent, o persoana care sa ma ajute, cu care sa ma consult in privinta executarii sarcinii de a rezolva exercitiile la tabla sau in caiete fiecare, ca doar pe ei doamna i-a invatat intr-un fel, nu puteam eu sa spun sa se faca in alt fel, insa puteam apela la ajutorul si bucuria lor de a fi utili doamnei.
In ora de sport ne-am si jucat, imi pare mie rau ca nu m-am pregatit aici, sa fi facut impreuna niste jocuri. Am facut cateva pe care le primisem prin sms, insa nu era acelasi sentiment ca atunci cand le ai pregatite de acasa:), insa asistentul meu, omul cu care ma sfatuiam la ora de sport a putut coordona activitatea.
A fost foarte interesant sentimentul :). Probabil vor mai exista astfel de momente in viata mea, insa deocamdata ma voi bucura foarte mult de cel pe care l-am trait :).
Va urez sa aveti parte de zambete de copil si cat mai multe bucurii ;).
O zi faina ;)

miercuri, 13 ianuarie 2010

Some of you are lucky some of us just have to search more...

Pentru ca discutand cu o prietana, povestind de-al de lucruri vechi si noi, mi-am dat seama ca mi s-au reactivat unele bucurii pe care le credeam trecute si de ce nu, uitate, ca nu vroiam sa revin in trecut. Mai demult, un prieten imi spunea sa-i transmit unei alte prietene ce era in suparari si suferinte amoroase, ca daca traieste in trecut nu va avea sanse sa vada viitorul si nici macar sa se bucure de prezent. Cam are dreptate si mno, sa nu o dau eu in extrema asta, mi-am dorit sa pasesc din trecut inspre viitor. Evident ca urmele vor ramane, sa speram ca se vor forma altele noi, nu ca vor ramane aceleasi urme, pentru ca nu e mirobolant sa stai in ele.
Gata nu o mai lungesc, poate voi reveni sa fac ceva completari acilea, cand voi avea creierii mai odihniti si mai putin obositi ca sa pot sa-mi pun ordine in ganduri.

O zi faina si sa auzim de foarte bine ;)

http://www.youtube.com/watch?v=85lKsSCZm4k&feature=related
Francis Cabrel -Je t'aimais, je t'aime, je t'aimerai

luni, 7 decembrie 2009

Letter to myself :)

Dupa cum unii dintre voi deja stiti, la sfarsitul lui noiembrie am participat la un program care s-a desfasurat in Sovata.
In penultima seara petrecuta acolo am avut ocazia, intr-un moment denumit SOLO, sa scriem o scrisoare ce ne este destinata, in care sa precizam care ne sunt impresiile cu privire la participarea la aceasta experienta si acest program.
Pe multa lume, gandul ca trebuie sa stea 2 ore singuri in curte, in frig, cu frontala pe cap sa scrie impresiile, i-o cam chinuit. A fost destul de greu pentru inceput sa adun sa pun de-o propozitie de start, dar am biruit :).

Postarea nu este tocmai scurta...am avut inspiratie in seara aia ;))

"Incerc sa retraiesc sentimentele pe care le-am avut cand am aflat de program, care mi-au fost framantarile cannd am indraznit s ma gandesc ca pot participa, asta insemnand sa ma debarasez de toate grijile si preocuparile pe care le am la munci, frustrarile date de faptul ca fac munca mai multor personae, iar in schimb nu primesc o farama de apreciere; mi-am permis ca in timp de nebunie si agitatie sa plec intr-un concediu, pentru ca asta este: un concediu, dar nu pentru ca disconsider programul la care am participat ci pentru ca am sentimentul ca ma simt foarte bine alaturi de oamenii pe care, la prima vedere, i-ai considera diferiti doar pentru ca sunt din alta tara si au o alta cultura si traditie. Insa sentimentul de diferenta dispare odata cu comunicarea, cand vezi ca exista sentimente comune, bun simt si buna dispozitie.

Imi amintesc momentul cand trebuia sa decid ce voi face: sa merg intr-un loc unde nu aveam nici cea mai mica ideea de ceea ce se va intampla, pentru ca nu mergeam cu oameni pe care eu sa-i cunosc si pe care sa-i consider refugiul meu in cazul in care nu ma simt bine, sau sa-mi vad de programul meu, ceea ce presupunea sa merg la opera cu multi oameni dragi mie, unii pe care i-am corupt si alaturi de care vroiam sa fiu intr-o astfel de experiienta. Un alt lucru musai de facut era sa dau evaluare la o materie de la master, destul de importanta si poate cu implicatii mari in evolutia mea la master.

Prin aceasta scrisoare multumesc persoanelor care au pus greutate in balanta mea si m-au incurajat sa particip la ceva ce suna bine, insa era vorba doar de o prezentare si nu se stia sigur ce este.

Prin acest program am cunoscut lume noua, am facut activitati pe care poate nu le-as fi facut in cotidian din proprie initiative, cum ar fi de exempla sa ma arunc dupa trapez de la inaltime considerabila :D.

Este mai mult decat evident ca aceasta experienta m-a modificat. Am avut sansa sa ma bucur de bucuria sincera a unor persoane simple, sa aud un glas frumos, sa descopar ca nu am ganduri si comportament discriminatorii. Spun asta deoarece am crezut cu tarie ca nu discriminez pana cand o persoana a afirmat ca din contra, eu am o atitudine duplicitara, ca de fapt eu discriminez. A fost o afirmatie care m-a pus pe ganduri si ma bucur ca am avut deschiderea sa ma indoiesc de ceva in care credeam cu tarie si slava Domnului inca mai cred :).

Inca din prima seara m-am bucurat si intristat in acelasi timp. Intristat deoarece realitatea invingea din nou: printre participanti erau si 2 fete de la orfelinat. Este trist ca exista parinti care-si dau copiii- rod al dragostei il consider eu si nu produs al gimnasticii sexuale, la orfelinat. Din aceasta cauza ne-am intristat- ca exista oameni a caror dragoste a fost ciuntita din egoismul altora. Ceea ce m-a bucurat este faptul ca fetele au avut sansa sa se dezvolte si sa-si canalizeze energia inspre partea pozitiva si nu sa-si risipeasca existenta in vicii si manifestari reduse.

Am mai fost happy pentru emotia simtita atunci cand Elvira a inceput sa cante. Acest mix de sentimente a dat emotia confuza ce m-a cuprins in fiecare seara.

Recunosc ca am participat la program si “in interes de serviciu” in sensul ca sunt interesata sa cunosc cat mai multe activitati ce ajuta omul sa aduca performanta intr-o echipa.

Mi-amintesc cu durere, chin si jale, in muschii de la picioare si nu numai, cand am plecat in expeditie J. Am avut entuziasmul fiecarui copil ce primeste o jucarie noua, numai ca in cazul meu, nu primeam o jucarie, ci castigam resposansabilitate si implinire sufleteasca facand un lucru la care nu ma mai gandeam ca-l voi face curand: sa cutreier 2 zile prin padure, sa merg o gramada de km (45) si sa invat totusi sa ma orientez utilizand harta si busola.

Cand ma gandesc la expeditie, primele imagini ce-mi vin in minte sunt cele legate de vanataile de pe umeri- de la greutatea rucsacului, durerile de talpi, ca nu mai puteam merge din cauza lor, painde cu gem- masa mea din aceste zile, ceaiul facut de Tom- mniami mniami, puterea Elvirei de a continua drumul chiar daca era extenuata de la caratul unui ditamai rucsac, in conditiile in care greutatea ei este de pana in 40 kg.

In ziua imediat urmatoare intoarcerii din expeditie, am luat lectii de facut nod la franghie, m-am aruncat dupa un trapez asemanator celui de la circ- unde se fac acrobatii, chiar daca stalpul pe care sateam tremura foarte tare sub mine, iar eu nu gaseam puterea de a ridica si cel de-al doilea picior pe el :D.

Toata partea de rope courses a fost foarte misto, pentru ca eram multi oameni care nu ne stiam intre noi, dar am avut incredere deplina cand am participat la aceste activitati. Inca mai am urmele de vanatai pe picioare de la aceste activitati, deoarece a trebuie sa fiu persoana ce asigra omul care se catara e zidul de catarare.

Alte activtati, cum ar fi cele de mers cu bicicleta imi sunt reamintite de alte dureri de prin alte parti ale corpului, care sunt infinit mai mici decat sentimentul de implinire pe care-l am pe interior datorita participarii la aceste activitati.

Din discutiile pep care le-am avut cu prieteni de-ai mei pe telefon, in perioada in care am fost in prgram a reiesit sentimentul de satisfactie interioara pe care am simtit-o aici in tabara. Sunt super happy de oamenii pe care i-am cunoscut, de experientele pe care le-am trait, de bunul simt al oamenilor, de mancarea foarte buna si multa pe care am avut-o (cred ca ma intorc acasa cu vreo 5 kg in plus :D ), de sentimentul de big family pe care l-am traiti, in care trainerii nu luau rolul de mama si tata, ci din contra, erau frati mai experimentati ca noi, insa nu a plutit sentimentul de superioritate dat de pozitia in care se aflau.

Sunt super happy de bucuria sufleteasca si implinirea pe care am avut-o in aceste zile. E un sentiment foarte placut atunci cand privesti in urma. Eu un good mood molipsitor, o stare foarte faina la care au contribuit multi prieteni si oameni dragi mie.

Multumesc frumos pentru sprijin, echipament, buna dispozitie, fericire ca ne auzim la telefon, bucurie ca-mi sunteti alaturi, sentimentul de o maaaaaare familie, pentru meomentul de SOLO iarasi multumesc, pentru ca este o ocazie perfecta sa adun gandurile si sa le rezum intr-o scrisoare catre mine, cum ne-a fost anuntat ca este.

Multumesc pentru momentele faine, implinirea sufleteasca si multzam ca am avut sansa aceasta si ca am avut posibilitatea sa profit de ea.

In randul multumirilor nu am vrut sa dau nume, din teama de a nu omite pe careva si de ce nu, din teama de a nu creste cornitele vreunor persoane ;)).


Din toate aceste motive.....MULTUMESC :) "

Multzam si o zi faina iti doresc sa ai ;)


sâmbătă, 31 octombrie 2009

Gravity

Ola :)
Dupa cum ma stie lumea, nu prea sunt o cinefila, sunt cam duda in domeniul asta, pentru ca nu am timp (scuza cea mai plauzibila:P) si de obicei nu prea am rabdare sa stau sa ma uit la un film. Seriale cred ca as putea digera, insa problema ramane timpul :D.
Vorbind de seriale, am observat ca e o manie in jurul meu cu Dr. House, o corupt atentia tuturora, astfel incat as aloca timp serialului. Cred ca trebe sa ma pun in rand cu lumea, ca parca am cam derapat:).
Pentru ca e manie, iar prin jur am oameni ce-or prins drag de melodiile de la acest serial, am binevoit si eu sa ma intoxic, de bine zic, cu vreo 2 melodii d-ale lui.
Una dintre ele este Gravity cantata de John Mayer...asa ca sa-i dam dreptate si lui nea Einstein cand spunea "Gravity can not be held responsible for people falling in love" ;)

Auditie placuta ;)

http://www.youtube.com/watch?v=tIn_EvuNEh4


marți, 20 octombrie 2009

Iti pasa de tine?



Pentru ca de multe ori ne-am adresat intrebari de genul: cine sunt eu, ce-mi place sa fac, fac aceste lucruri, de ce, ce si pe cine iubesc in viata asta, de ce, care sunt principiile dupa care ma ghidez, de ce acestea si nu altele, care sunt valorile mele?

Din aceste motive si nu numai, avem posibilitatea sa ne descoperim, poate pentru cei ce nu am gasit inca modalitatea, chiar sa ne redescoperim.

Hai vineri, 30.10.2009, ora 17:30 in Libraria Okian, pe Str. Muresenilor, deasupra pub-ului Oldies si gaseste raspuns la unele intrebari pe care probabil, la fel ca mine, ti le-ai adresat in existenta ta.

Detalii poti gasi la:

http://www.eucinesunt.ro/lansarea-cartii-eu-cine-sunt-si-workshop-despre-motivatie-la-brasov/

Sa ai o zi faina si sa ne vedem cu bine >:D<

vineri, 16 octombrie 2009

Ganduri ce trebuie impartasite

Am gasit o postare foarte faina, asa ca imi face placere sa promovez ideea:
"Cum ar fi...
- sa avem o casutza de mail de care sa nu stim, unde sa se adune toate lucrurile care nu ni s-au spus, desi au fost gandite.
- toate declaratiile de dragoste care n-au indraznit sa fie rostite
- toate complimentele si toate observatiile dragutze pe care le-am declansat si inhibat in acelasi timp- toate criticile si sfaturile pe care oamenii care ne-au trecut prin viata nu le-au glasuit, pentru ca parea ca stim noi ce facem
- toate adevarurile care ne-ar fi putut deschide ochii daca le-am fi auzit la timpul lor
- toate cantecele care ni s-au dedicat, in gand, de cineva, trimise in format mp3
- toate locurile in care cineva ne-a purtat, in imaginatie, trimise in format jpeg
- toate zambetele care ne-au fost adresate cand eram cu spatele (tot jpeg)
- toate noptile de dragoste pe care le-am ratat pentru ca cineva a fost prea timid, prea stangaci sau pe stop, descrise in amanunt
- tot, absolut tot ce nu ni s-a spus, desi ar fi fost bine sa ni se spuna.pe urma, intr-o seara cand vom fi deja foarte batrani, sa primim un username, o parola si un link. sa intram si sa citim tot ce-ar fi putut sa fie si n-a fost.
sa plangem o saptamana, apoi sa ne apucam sa raspundem la fiecare mail, unul cate unul, chiar daca la capatul celalalt nu mai e nimeni. asa ar fi frumos."
pentru alte postari ale autorului vizitati http://bradut-florescu.blogspot.com/2008/10/cum-ar-fi.html

O zi faina sa aveti! :)

miercuri, 14 octombrie 2009

8-> ...happy :)


Dap, mi-s happy pentru ca in fiecare zi realizez cat de norocoasa mi-s sa am oameni faini in jurul meu, chiar daca mi se intampla si mie lucruri de maro, incerc sa gasesc putere sa trec peste si sa ma bucur ca ma pot bucura.

Am o stare de good mood datorata sinceritatii si deschiderii pe care am avut-o in discutie cu oamenii recent, asta ca nu spun ca a fost cu o singura persoana, mai speciala in felul ei pentru mine :D.

Mai sunt happy pentru ca aflam vesti noi, devenim adulti si demonstram lucrul acesta :).

Oricum nu e o fericire exploziva, ci una la locul ei, cum imi e caracteristic.

Vreau sa spun multumesc fiecaruia in parte pentru aportul adus la fericirea mea, ca-mi sunteti declansatori, martori si protagonisti ai fericirii mele.

Multzam fain si o zi faina sa aveti>:D<