Sau mai bine si dorit zis, dezertez....din lumea asta domne. A trecut o perioada destul de incarcata, portofolii (la care mi-am varsat o tura de matze), sesiune, nebunii, chestii incepute demult si care trebuiau terminate si tot felul de astfel de minunatii care mi s-or perindat in vietisoarea mea asta mult prea mirobolanta.
Teoretic mi-am zis ca de luni incepand disertatie scrie pe mine. Mult prea minunat ca nu asta scrie pe mine evident. Saptamana a debutat cu statul la o coada la sanatate de vreo 2 ore in speranta de a ma lumina intr-o privinta, dar evident ca nu s-a intamplat asta. Am ajuns acasa pe la 17, deci pune-te Mada si baga disertatie cand afara era super cald si cheful era la pamant, dupa asa o perioada minunata in care mi-am incarcat, tot teoretic, bateriile, m-am bucurat de o alta perspectiva si de alti oameni care mi-au fost dati sa-i intalnesc.
Evident ca omul zice ca daca nu mere de luni, lasa ca incepi de marti treaba. Mno uite ca si marti s-o scurt cu intalniri si planificari, telefoane si nebunii. Am uitat sa mentionez ca desi ma laud ca eu ma pot concentra foarte bine pe timp de seara spre noapte, luni am picat de somn la ora 11 noaptea, ora la care eu de fel excelam la nivelul intelectual si atunci ma simteam potenta sa scriu si sa formulez tot felul de nebunii.
Ei bine...marti am picat de somn pe la 1, asta cred ca e efectul disertatie asupra corpului meu, io care saptamanile trecute adormeam pe la 2-3 si ma trezeam la 8-9. Dar uite ca oamenii mai imbatranesc si nu mai tin la astfel de chinuieli cum ar fi disertatia.
Evident azi e miercuri si trebuie sa scriu la disertatie, pentru ca trebuie sa o termin pana la sfarsitul saptamanii. Se poate observa ce chef am de scris la disertatie din moment ce-mi populez blogul cu inca o postare :">.
E drept ca acum nu ma trage firea dar trag nadejde ca ce fac acum e un fel de pauza pentru creierasul meu sa iasa din starea de lancezeala si lipsa de chef in care s-o afundat.
Viitorul suna bine, asa spun unii...poate pentru ei, acilea suna a jale.
Joia debuteaza cu o vizita la scoala pentru niste neclaritati, care nu se stie cat dureaza, iar seara incepe cu o alta intalnire pentru ong, care iarasi nu stiu cat dureaza. Deci claaar joi pot scrie la disertatie....#-o.
Vine ziua minunata de vineri, mult prea plina zi :). Ma intalnesc cu colegii din generala, ne aniversam la 10 ani de cand nu ne-am mai vazut unii cu altii, cu unii profi, incercam sa ne mai aducem aminte ce prostioare mai faceam, cum erau vremurile cand eram mai tineri si mai putin copti.
Sper, siiiiiincer sper, ca sambata si duminica sa fie zile de disertatie, ca altfel cred ca devin spiderman...incep sa ma urc pe pereti ca nu reusesc sa fac treaba asta pentru mine, sa termin cu disertatia.
Am avut timp sa ma gandesc oare ce voi face de anul viitor, cand teoretic nu ma mai duc la master, un loc unde mi-a placut si am mers cu drag, intotdeauna cu gandul ca voi descoperi ceva nou, o provocare pentru neuronul meu veshtejit si chinuit de soarta.
Of of of of...e bine totusi ca sentimentul de carantina il share-uiesc cu prieteni de-ai mei, ce au si ei de scris la disertatie si o vor sustine cam in aceeasi perioada in care o voi sustine si eu (inceputul lui iulie). Spun asta cu jumate de gura, ca o alta parte din prieteni, prietene as putea spune :P, au sustinut deja disertatia....parca si pot inspira adanc aerul libertatii pe care-l simt ele acum 8->.
Imi doresc si eu sa ajung in acest moment, sa prind o tabara la mare sau oriunde, sa-mi tolanesc oasele si sa vegetez cum as vrea eu, o saptamana, sa nu fac niik solicitant, sa termin cartile incepute, sau alea pe care le-am cumparat acum mai bine de 2 ani si care inca stau in tipla, pentru ca nici nu le-am desfacut. Mai am niste cursuri pe care vreau sa le citesc sa ma cultiv si pe alte parti...8->.
Eheee, eu deja visez la continuare cand mai am de urcat niste scari.
Teoretic am si optiunea de a nu da acum disertatia, pentru ca nu imi creste salariul daca am aceasta diploma (pentru ca nu am salariu:P), insa mi-e foarte rusine de d-na care m-a indrumat si nu pot da inapoi mai mult de obrazul fata de ea si de increderea pe care a investit-o in mine....:-< grea e viata cand altii au incredere in tine....
OOOOOOOfffffffff.....:-<
Gandurile imi sar ca aschiile de copac atunci cand acesta este taiat.... e clar ca puterea si cheful meu de a ma concentra sunt la minim. Tot e bine ca mi-am dovedit ca nu sunt chiar messohoolica, reusind sa ma abtin, intr-o mare masura (cei cu care m-am palavragit pe mess azi ii sfatuiesc sa nu recunoasca asta....ca nici eu nu o recunosc:P).
Offfff.....
clar imi zboara mintea prin alte colturi si prin alte simtiri, daca nu la disertatie, atunci la altele. Azi am bifat pe lista ca de ce nu ma suna X, sau de ce nu-mi raspunde la telefon si imediat am gasit o posibila motivatie, care era de maro daca era sa fie adevarata, inca nu mi-a fost infirmata sau confirmata....deci si maine e o zi sa-mi bat capul cu asta :).
Altele de genul asta ar mai fi....cacalau daca e sa o iau asa :).
Ooooooffff.....
mi-i dor sa fac chestii, nici eu nu stiu acum ce exact. Am acelasi sentiment ca atunci cand ma duc la camara (unde de fel sunt sechestrate dulciurile si toti ursuletii gumati) si sa deschid usa si sa cercetez cu privirea si sa afirm...."mi-e pofta de ceva....dar nu stiu de ce" si sa continui sa cercetez si sa-mi inchipui ce mi-ar putea potoli pofta de acel ceva, care nici eu nu stiu sa-l definesc.....
Pentru ca nu fac public ca am scris o postare acum, si pentru ca marsez pe faptul ca cei ce vor citi postarea o vor face cu mult dupa ce am scris-o eu, in primul rand ca e lunga, in al doilea rand ca e plina de off-uri si ce om cu rezerve de chef ar avea disponibilitatea de a citi pana la sfarsit ce zic io acum ;)). Din toate aceste motive...spun ca mai am 36 de minute pena mai pun un anisor pe langa aia multi pe care-i am si la care raman cu gandul ca poate nu am realizat suficiente pana la varsta asta mirobolanta.
Recunosc cu greu ca e ziua mea, pentru ca intotdeauna am fost de parere ca 17 iunie este o zi normala, ca toate celelalte din calendar, doar ca s-a nimerit ca eu sa ma nasc in aceasta minunata zi de vara, care sper sa se pastreze si maine minunata, cu soare suficient, nu chiar cu ploaie, ca mno....mi-am scos si eu sandalele si degetele de la picioare de la naftalina si e musai sa vada razele soarelui :).
Spuneam ca nu prea-mi place sa spun cand e ziua mea, pentru ca nu vreau sa primesc un alt tip de atentie doar pentru ca e ziua mea. Insa....am invatat, ca doar anul asta cu asta m-am preocupat:P, ca trebuie sa accept ca bucuria de a face urari si de a-i avea aproape pe oamenii dragi nu-mi apartine doar mie, ci si celor care sunt alaturi si pe care ma bucur sa-i am ca prieteni. Spun asta pentru ca sunt foarte bogata la capitolul asta. Nu e bogatie de tinut in conturi, dar cu siguranta imi umplu sufletul de bucurie cand ma gandesc ce oameni faini am in jurul meu ...8->. Asta e bucuria mea cea mai mare pe lumea asta, poate de asta nici nu gasesc bucuria in alte aspecte ale vietii, pentru ca am foarte multa din partea aceasta si suplinesc aceasta lipsa....de bucurie domne de bucurie :).
Inspir adanc si-mi reiau minunata excursie prin lumea programelor de formare...Doamne ajuta si multumesc ca ai avut atata rabdare sa citesti tot, sau ca ai avut sclipirea sa dai scroll down ca sa ajung la ultimele randuri, insa te asigur ca daca ai procedat asa, ai sarit peste niste multumiri pe care implicit ti le adresez.
Multzam fain si sa auzim de foarte bine ;)
PS: AMR 26 min :)
miercuri, 16 iunie 2010
marți, 25 mai 2010
Inceputurile mele in ale voluntariatului, primul contact cu CPV :)

A fost interesant cum am ajuns sa fac parte din aceasta mare familie. Mereu povestesc cu placere momentul cand am luat contact cu CPV.
Se intampla in 1 decembrie 2008 cu ocazia evenimentului numit “Free hugs”. Cum am ajuns eu la free hugs? Destul de simplu…. Pe la sfarsitul lunii noiembrie am dat peste site-ul www.lumebuna.ro , locul unde a fost initiata si promovata campania Free hugs. Acolo, la sectiunea Multumesc am apucat sa postez o bucurie de-a mea, cea
de a intalni oameni faini si de a ma bucura de prezenta lor si de daruirea de a face bine pe care o descopeream in ei.
Am schimbat cateva mail-uri cu Mihail Musat, fondatorul lumebuna.ro si apucasem sa-i spun ca mi se pare super tare ideea cu free hugs si mai mult de atat, ii spusesem ca voi participa si eu. Sentimentul era cam incert pentru ca nu sunt o persana care sa se imbratiseze cu oameni cunoscuti si dragi, d-apoi cu cei de pe strada, total necunoscuti. Mno, de rusine ca am apucat sa ma exprim, m-am mobilizat creandu-mi pancarta cu Imbratisari Gratuite si m-am postat a 2 a zi in Piata Sfatului unde am intalnit multe persoane ce au imbratisat aceasta idee cu mult drag si deschidere. Primele 5 min au fost aiurea, cred ca pentru fiecare dintre noi, pentru mine cu atat mai mult cu cat cu un an inainte, de 1 decembrie eram intr-o alta tara, unde intr-un loc foarte populat erau multi oameni cu pancarte cu free hugs, de care eu fugeam ;)) pentru ca am zis ca sunt ciudati. Si ca sa vezi ironia sortii, anul urmator am intrat de buna voie in aceasta categorie pe care eu am creat-o si etichetat-o inainte de a simti ce inseamna acest gest cu adevarat…cel de a darui si a primi.
Povestea nu se termina aici, a continuat cu o stare super faina data de cele 2 ore in care am imbratisat straini, impreuna cu oameni voluntari, care or mers la suflet cum nici nu ma asteptam. Acesta a fost momentul in care am intrat in Centrul Pilot de Voluntariat. Cred ca bariera emotionala peste care doream sa trec a fost viza mea spre starea de implinire si de bine ce s-a instalat in interiorul meu la intalnirea acestor oameni minunati care astazi sunt in implicati in actiunile desfasurate de Centrul Pilot de Voluntariat.
Dupa free hugs am mers de am colindat batranii de la Caminul de Batrani din Sacele, unde o alta stare de fericire s-a instalat, cred ca noi aveam driverele la aceste stari numai ca nu stim exact cand sa le utilizam si cum pentru a ne putea bucura de aceasta stare.
Au urmat mai multe activitati impreuna: ecologizari, ateliere creative, plantari, multa buna dispozitie si un good mood ce creste exponential pe masura ce ne descoperim.
In Centrul Pilot de Voluntariat, prin actiunile in care ne-am implicat, am avut ocazia sa ne redescoperim in fiecare zi si acesta nu poate fi decat un sentiment mult prea placut, stiind ca avem un grup de prieteni, oameni faini, care aleg sa aloce din timpul lor si altor persoane, uitand de egoism, egocentrism si indiferenta care ne inconjoara in fiecare zi si care are tendinta de a ne acapara tot mai mult.
Sunt foarte multumita ca am avut sansa sa ma intalnesc cu acesti oameni, ca am reusit sa-i am ca prieteni, sa ne simtim ca elemente esentiale dintr-un intreg pe care din simplitatea noastra de oameni reusim sa realizam actiuni minunate impreuna.
Multumesc pentru tot si pentru sansa de a-i cunoaste pe acesti oameni minunati alaturi de care am avut ocazia de a cunoaste alte persoane, care nu fac altceva decat sa aduca sentimentul de pozitiv in vietisoara mea.
Imi sunt foarte dragi oamenii din CPV, atat de dragi incat imi vine sa-i hug them every time I saw them, even if they don’t like this :P…or some of them :P.
I think that enough it’s enough…so I have to finish my thanks list …… thank u ;)
marți, 6 aprilie 2010
Not in a very good mood :(

Sunt putin cam shucarita pe viata...
Bunica-mea are ceva pb de sanatate si nu vrea sa mearga la medic, in ciuda tuturor argumentelor valide pe care noi le-am putut gasi in incercarea de a o convinge sa mearga sa faca un consult :-<. Shucareala m-o palit acum 2 sapt, pe 19 martie cand m-o anuntat maica-mea ca bunica-mea o refuzat sa mearga la un consult unde facusem programarea cu o luna inainte. De atunci incerc sa invat sa accept dorintele oamenilor, ca practic, refuzul ei e pasaportul spre alte lumi. Si ca sa invat mai repede sa accept asta, ieri cand fusei pe la ea, am intrat in dormitor unde am vazut un teanc de prosoape...Mi-am zis OMG dar am refuzat sa cred. Am verificat informatia si se pare ca da...se pregateste cu arangajamentele pentru ultima viza. Ma shucareste ca nu mai vrea sa lupte si aproape ca ma dispera egoismul asta in gandire. In zadar am incercat eu sa o fac sa constientizeze ca gestul ei e unui de egoism fata de noi, ca replica ei este "mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul"....si mno, cum sa nu ma shucaresc :-<....anyway, astfel de sentimente trebuie probabil sa treaca si prin ograda mea, desi nu-mi doresc. .....
Bunica-mea are ceva pb de sanatate si nu vrea sa mearga la medic, in ciuda tuturor argumentelor valide pe care noi le-am putut gasi in incercarea de a o convinge sa mearga sa faca un consult :-<. Shucareala m-o palit acum 2 sapt, pe 19 martie cand m-o anuntat maica-mea ca bunica-mea o refuzat sa mearga la un consult unde facusem programarea cu o luna inainte. De atunci incerc sa invat sa accept dorintele oamenilor, ca practic, refuzul ei e pasaportul spre alte lumi. Si ca sa invat mai repede sa accept asta, ieri cand fusei pe la ea, am intrat in dormitor unde am vazut un teanc de prosoape...Mi-am zis OMG dar am refuzat sa cred. Am verificat informatia si se pare ca da...se pregateste cu arangajamentele pentru ultima viza. Ma shucareste ca nu mai vrea sa lupte si aproape ca ma dispera egoismul asta in gandire. In zadar am incercat eu sa o fac sa constientizeze ca gestul ei e unui de egoism fata de noi, ca replica ei este "mi-am trait traiul, mi-am mancat malaiul"....si mno, cum sa nu ma shucaresc :-<....anyway, astfel de sentimente trebuie probabil sa treaca si prin ograda mea, desi nu-mi doresc. .....
miercuri, 31 martie 2010
Ateneul Roman- 27.03.2010
Recuperez la capitolul blog, nu de alta dar primesc reclamatii :">.
Intamplarea face ca ultimele 2 weekenduri le-am petrecut in Bucuresti, mai mult sau mai putin. Vinerea trecuta imi citeam eu ca omul linistit mail-urile cand dau peste unul ce anunta un concert al Filarmonicii din Bucuresti la Ateneul Roman. Tin minte ca eram cu o pretina la telefon si incercam eu sa ma amagesc ca precis o fi intrarea f mult si ca nu are rost sa ma agit la nivelul neuronilor.
Am deschis fisierele atasate mail-ului, vad programul...zic uau :D si in continuare incercam sa nu ma amagesc in privinta concertului.
La al 2 lea fisier deschis, ce vad? :D:D:D:D Intrarea libera, eram \:D/ :D:D:D:D.
In momentul meu de nebunie, sau luciditate ;)) m-am urcat in tren sambata la prima ora si am tulit-o spre Bucuresti pentru ca desi concertul incepea la 19, vroiam sa fiu inainte acolo, pentru a prinde loc inauntru :D.
Si cum cu nebunii sa nu te pui, la 1 eram in Bucuresti :D, iar pe la ora 5 eram in parculetul din fata Ateneului Roman si de atunci nu a mai trecut mult timp si am intrat.
A fost f misto dpdv vizual si auditiv.
Au interpretat Felicia Filip, Vlad Mirita, Iordache Basalic, Maria Jinga, Marcel Pavel, Valentina Nafornita, Andrei Tudor si Catalin Opritoiu.
Or mai fost cei de la corul "Accoustic", Corul de copii "Sunetul muzicii" si Orchestra Filarmonicii "George Enescu" Bucuresti.
A fost f misto seara, a inceput ea mai aiurea dar per ansamblu a fost f misto, m-a uns pe suflet si m-a marcat....inca mai ascult inregistrarile melodiilor din concert :"> :"> :">.
Ma gandeam ca daca lumea merge la astfel de eveniment, e oleaca mai cizelata...evident ca nu fu chiar asa, coatele si nesimtirea inca persista la oameni si deja incep sa cred ca e o chestie ce tine de firea umana cu specific romanesc.
Fumei ce se agitau pe scari sa prinda loc in fata, care tineau nshpe locuri pentru toate neamurile, care tineau ocupat locul de acces la locurile din spate....stuff like that.
Am avut si momente de nervozela, ca madama din fatza mea se tot agita p-acolo si tinea locurile libere ocupate, murmura pe melodii....OMG, imi venea sa-mi scot la iveala latura violenta. Norocul ei a fost ca nu am platit bilet la acest eveniment, ca daca dadeam bani (mai ales acum cand am o politica financiara restrictiva) nush cat de violent ma manifestam. Era clar ca daca doream sa o aud pe ea cantand, imi cumparam bilet cand facea ea dush in baie, nu mergeam la Ateneul Roman, eu venita de la zeci de km departare special pentru acest eveniment.
A fost f misto sentimentul de la Ateneu :D.
Imi doresc sa mai am astfel de "iesiri" si totodata evadari din lumea mea, in care atunci cand se termina una, incepe alta si tot asa....de exemplu acum avem o factura la gaz de 60 de milioane, care din pacate se pare ca nu e gresala. Om vedea cum iesim din situatia asta....
Dar mno....toate la timpul lor.
Pana la un nou stress pe capul meu, iti urez o zi faina, multzam inca o data pentru tot si la cat mai multe momente faine ;)
marți, 30 martie 2010
:D:D:D:D:D:D
Dap, desi mi-e somn fara numar, parca nu ma pot abtine sa nu-mi revars buna dispozitie din seara aceasta pi blog (sau din seara ce o urmat ca in prima am cazut victima somnului).
Unele persoane stiu ca am luat o decizie care zic eu imi va schimba viata, si buzunarul evident, dar trecem peste asta :)).
Ma bucur ca am avut curajul sa fac pasul asta si deja simt gustul libertatii.
In primele zile nu am avut timp sa ma bucur de acest gust proaspat ce-l aveam deoarece a trebuit sa rezolv unele treburi ce mi-au ramas in urma inca de pe vremea sclaviei, pardon.... a muncii pe care o prestam.
In semn de foarte mare bucurie a liberatii mele, am fost la Bucuresti la un training, la care-mi doream foarte mult sa ajung pentru a vedea cum se scriu proiecte intr-un anumit context ca avem ganduri mari cu ONG-ul ce va fi.
Si ca sa vezi noroc porcesc ce am, primisem cazare de la niste prieteni f buni pe care i-am refuzat deoarece nu vroiam sa am asa o mare responsabilitate, sa am casa lor pe mana mea >:). A doua optiune nu a fost sa fie, iar in sfarsit a 3 a optiune de a primi cazare fu undeva in Bucuresti, in Moxa, pe langa Calea Victoriei. Ca sa vezi norocul porcesc ce-l am, ca doar de el era vorba, sala in care se tinea trainingul era la 5 min de locul in care eram cazata, deci super noroc....de porc clar :)).
Timpul din Bucuresti a fost unul foarte placut, desi oamenii dragi mie plecasera majoritatea in weekendul acela in Brasov, m-am simtit f bine, chiar daca "baza" mea era in deplasare.
Nu sunt o fana a capitalei, tocmai de aceea aveam nevoie de persoane dragi care sa-mi pastreze sentimentul de calm, nu de agitatie si nebunie cum toata lumea ar caracteriza Bucurestiul.
Vineri desi a fost o zi innorata pentru mine la nivelul gandurilor si starii emotionale, seara am descoperit, dintr-o prostie, sau noroc porcesc ;)), Observatorul astronomic, de pe Lascar Catargiu, unde am petrecut 2 ore si jumate intr-un al univers. Era o lume in care parca eram un kinder ce intrase intr-un magazin plin de jucarii si dulciuri...absortbit de tot ceea ce este in jur si ce mi se intampla.
Un mare sentiment de fericire m-o cuprins, pentru mine a fost exact ceea ce aveam atunci nevoie, un strop de bucurie si de detasare de ceea ce insemna innourare.
6 lei costa fericirea daca e sa te intrebi asta, atat am dat pentru o ora de informatii legate de univers, si inca o ora jumate de stat pe terasa si observat planete, sateliti si stele... 8->.
Sambata ma trezisem cu un alt sentiment, de implinire, de la bucuria pe care am simtit-o in acele ore tarzii la observator.
Io care sunt cam lenutza de dimineata, vreau sa spun ca ma trezeam inaintea ceasului in Bucuresti ;)).
Buna dispozitie s-a prelungit si in seara de sambata unde impreuna cu o pretina din Bucuresti am fost la Ceainaria din Cotroceni, unde am beut un ceai fain si am mancat prajiturele, pricomigdale daca tin bine minte denumirea :D, f misto, aveau gust a chec cu nuci =p~.
Toata seara am avut un super sentiment placut astfel ca si duminica ma trezisem cu zambetul pe buze de tot ceea ce mi se intamplase. Nush, fu un sentiment f placut....
Mi s-a parut ca intoarcerea in Brasov fu una intr-un mediu in care toate se misca cu greutate, care parca nu mai avea stralucirea lumii in care ma simstisem atat de bine in acele cateva zile.
Mai mai ca aveam si ganduri de a-mi lua zborul de acasa, unde prea multe parca nu poti face, ca lumea raspunde si se mobilizeaza greu, insa evident ca nu am cazut in ideea asta de a ma muta din Brasov in Bucuresti. Deocamdata am un patriotism local, mai mult de fapt un sentiment ca tanjesc dupa posibilitatile existente in capitala, insa nu mi-as da orasul meu, cu o atmosfera de familialitate, cu locuri si oameni calzi si dragi, cu suflete deschise pe un oras care e intr-o continua dinamica, ceea ce nu e rau, numai ca in dinamica asta sunt incluse si persoane al caror bun simt s-a deformat rau de tot.
M-am intors in Brasov cu o alta energie.... o fost f fain 8->.
Momente faine si oameni faini....:D:D:D:D
Dar tot nu dau Brasovul, cu posibilitatile lui de a merge la un ceai (in Sf.Gheorghe :P) si de a cumpara ciocolata de casa cu care i-am innebunit pe unii din prietenii mei :D.
Asa ca finish, ma bucur pentru tot ceea ce mi s-a intamplat, ma bucur ca am avut puterea sa renunt la un venit constant, dar care-mi periclita sanatatea si nervii si nu numai. Cei care stiu mediul mirobolant in care lucram imi inteleg gestul, ceilalti nu au decat sa mi-l condamne, ca sunt cu vaca deoarece am renuntat la un job intr-o vreme de criza. Nu-mi ramane de vazut decat ceea ce va urma sa fie, poate voi termina disertatia si o voi pune in practica, poate ONG-ul in care voi fi va castiga increderea oamenilor si va reusi sa fie un element important in educatia si dezvoltarea kinderilor ce accepta sa faca parte dintr-un astfel de program.
Doamne ajuta!
iar tie cititorului, daca nu te-ai plictisit de lungimea postului, iti multumesc pentru rabdarea si curiozitatea de a-mi citi gandurile insirate acilea.
O seara faina ;)
vineri, 19 martie 2010
Eliberare ...
Un mult prea fain sentiment ma incearca...ma simt k-n studentie,cand nu esti stresat ca tb sa te trezesti de dimineata k sa nu intarzii la munci,sau k ai nush ce de facut si nu ai timp pentru k tb sa termini o alta treaba,sau k ai un/o sef/a nebun/a si are de-al de aere la mansarda. Acum mi-s in Bucuresti,cu un super entuziasm si voie buna,nici nu ai zice k am demisionat,renuntand totodata la o forma stabila de venit.
Viata chiar e super faina,mai ales cand ai in jurul tau oameni faini alaturi de care sorbi fiecare moment trecator.
Un sfarsit super fain sa ai si sa ne vedem cu bine acasa :)
Viata chiar e super faina,mai ales cand ai in jurul tau oameni faini alaturi de care sorbi fiecare moment trecator.
Un sfarsit super fain sa ai si sa ne vedem cu bine acasa :)
luni, 1 martie 2010
salata de emotii :)
Mno chiar nu am mai scris de foarte multa vreme acilea.
Or fost momente mai putin usoare si atentia mi-a fost indreptata in acea parte.
Nu cred ca am apucat sa va spun de partea "Simt ca fara ea...nu pot respira". Este lait motivul vacantei pe care am petrecut-o la Herculane impreuna cu oameni noi si faini, cu care am pastrat legatura si de care ma bucur ca i-am cunoscut.

Centrul vechi al Herculanelor iti da impresia ca te-ai intors in timp, undeva in perioada interbelica, daca nu chiar mai tarziu, unde parca-ti si inchipui ca vezi lumea pe strada in haine de epoca. Plimbarea avuta prin centru mi-a dat sentimentul asta de turn back in time...
Foarte pacat ca tot acest sentiment nu este intensificat prin diferite actiuni menite sa ridice standardele si gradul de ocupare al acestei statiuni. Oricum, pentru noi statiunea a oferit mai multe decat puteam noi sa ne imaginam cand am plecat de la Brasov, si nu ma refer numai la locuri ci si la oameni. Io una sunt super multumita de intreaga experienta si tot sentimentul ce m-o cuprins, de starile ce or urmat, de deplasarea la Bran, pentru a canta inca o data in cor "Simt ca fara ea....nu pot respira" :P...oricum in toata perioada asta au apucat si niste bucurii sa fie trecatoare prin corazon pi la mine.
Azi chiar incercam sa ma punct la curent cu ceea ce se mai intampla si am dat peste niste articole f misto, care zic eu ca merita citite, pentru cine-i interesat evident :).
Si cum itamplarea face sa stiu ca mai citeste lumea p-acilea din cand in cand....dau articolele cu dedicatie :)
http://ghinda.com/2010/02/no-hero-will-come/
am incercat si eu sa raspund la unele intrebari, insa clar nu am gasit persoana potrivita care sa faca toate cele in locul meu ....desi simt uneori ca am nevoie de ajutor din afara, ca puterea interioara nu ma mai ajuta sa gat cu toate cele.
Dar daca eu nu am gasit raspuns asta nu inseamna ca tu nu te poti descurca mult mai bine ca mine, si am incredere ca o poti face ;).
Let the music play....
http://www.lumeareala.ro/2009/07/20/nu-muri-cu-muzica-in-tine/
Intamplarea face ca in seara asta sa-mi fi petrecut mai mult timp navigand printre articole si ganduri.
In excursia mea am dat si peste http://www.facebook.com/notes/lia-bolte/conectarea-la-tine/304298814646
Si pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa ne dorim intotdeauna mai multe decat putem avea in our real life... am dat peste melodia "Cu tine"
http://ionutmangu.wordpress.com/2010/02/12/nu-te-am-intalnit/
Am spus deja ca este o salata de sentimente...
O alta parte a excursiei mele a fost periplul printre clipurile de pe youtube, amintirea unei imbratisari pe care nu am avut ocazia sa o dau si nici nu voi mai avea ocazia sa o fac in lumea si viata asta, sentimentul unor alte imbratisari pe care nu am avut curajul sa le duc la bun sfarsit, sau macar sa le scot din nivelul gandirii mele in nivelul perceptiei, am simtirii.
http://www.youtube.com/watch?v=ROaNuo02mio&feature=related (most touching advertisement ever for cancer)
Ironic e ca I want time too.... insa incerc sa profit de timpul pe care-l am si ma gandesc ca fiecare dintre noi isi propune sa faca asa, insa nu gaseste timp sa faca asta....Ma gandeam eu....e cea mai buna scuza cea cu timpul, iar eu incep sa o consider ca fiind potrivita si pentru neimplinirea mea de a gata din treburile pe care le am pe cap.
http://www.youtube.com/watch?v=UvYb4BLIAQw&feature=related ('I want more time', Saddest Commercial Ever )
In timp ce ma vietuiam io acilea fara numar, mi-a zburat gandul la persoanele pe care le am aproape si care deja au ganduri de maritish, insuratoare, kinderi si alte cele ce implica responsabilitati. De multe ori m-am gandit daca mi-s io defecta ca inca nu am astfel de ganduri si nici macar in viitorul apropiat si incep sa cred ca mi-s evadata din normalitate cand majoritatea in jurul meu urmeaza un trend de asumare a responsabilitatilor ce implica statutul de adult.
Si legandu-ma de statutul de adult, e foarte important, acum ca nu mai suntem kinderi (cel putin nu recunoastem, ca nici eu nu sunt dispusa sa o recunosc ;)) ) sa fim un exemplu pozitiv kinderilor din jurul nostru, pentru ca ei au nevoie de repere, iar noi fiind persoanele din apropierea lor trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a le da astfel de repere.
http://www.youtube.com/watch?v=ZHCuA0KnITY&feature=fvw (Best TV Commercial Ever)
Mixul continua, asta pentru ca dupa ce m-am emotionat amintindu-mi de un prieten ce nu mai este, am schimbat registrul in cautarea reclamelor funny.
http://www.youtube.com/watch?v=GHX2mvFVQMs&feature=related (Funny commercial: beauty is nothing without brains)
Si ca sa nu uitam ca totusi se mai intampla lucuri frumoase in jurul nostu si ca unii apreciaza ceea ce mai au, chiar daca nu au acelasi feedback, propun atentiei:
http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/67-o-dragoste-adevarata.html#comments
Si inainte de a parasi pagina aceasta iti mai recomand pentru destindere ;)
http://www.gameshot.org/?id=4640
O zi faina sa ai si multzam fain pentru timp, pentru ca esti si pentru ca sunt datorita a ceea ce esti u si cei din jurul meu.
Or fost momente mai putin usoare si atentia mi-a fost indreptata in acea parte.
Nu cred ca am apucat sa va spun de partea "Simt ca fara ea...nu pot respira". Este lait motivul vacantei pe care am petrecut-o la Herculane impreuna cu oameni noi si faini, cu care am pastrat legatura si de care ma bucur ca i-am cunoscut.
Centrul vechi al Herculanelor iti da impresia ca te-ai intors in timp, undeva in perioada interbelica, daca nu chiar mai tarziu, unde parca-ti si inchipui ca vezi lumea pe strada in haine de epoca. Plimbarea avuta prin centru mi-a dat sentimentul asta de turn back in time...
Foarte pacat ca tot acest sentiment nu este intensificat prin diferite actiuni menite sa ridice standardele si gradul de ocupare al acestei statiuni. Oricum, pentru noi statiunea a oferit mai multe decat puteam noi sa ne imaginam cand am plecat de la Brasov, si nu ma refer numai la locuri ci si la oameni. Io una sunt super multumita de intreaga experienta si tot sentimentul ce m-o cuprins, de starile ce or urmat, de deplasarea la Bran, pentru a canta inca o data in cor "Simt ca fara ea....nu pot respira" :P...oricum in toata perioada asta au apucat si niste bucurii sa fie trecatoare prin corazon pi la mine.
Azi chiar incercam sa ma punct la curent cu ceea ce se mai intampla si am dat peste niste articole f misto, care zic eu ca merita citite, pentru cine-i interesat evident :).
Si cum itamplarea face sa stiu ca mai citeste lumea p-acilea din cand in cand....dau articolele cu dedicatie :)
http://ghinda.com/2010/02/no-hero-will-come/
am incercat si eu sa raspund la unele intrebari, insa clar nu am gasit persoana potrivita care sa faca toate cele in locul meu ....desi simt uneori ca am nevoie de ajutor din afara, ca puterea interioara nu ma mai ajuta sa gat cu toate cele.
Dar daca eu nu am gasit raspuns asta nu inseamna ca tu nu te poti descurca mult mai bine ca mine, si am incredere ca o poti face ;).
Let the music play....
http://www.lumeareala.ro/2009/07/20/nu-muri-cu-muzica-in-tine/
Intamplarea face ca in seara asta sa-mi fi petrecut mai mult timp navigand printre articole si ganduri.
In excursia mea am dat si peste http://www.facebook.com/notes/lia-bolte/conectarea-la-tine/304298814646
Si pentru ca fiecare dintre noi ajungem sa ne dorim intotdeauna mai multe decat putem avea in our real life... am dat peste melodia "Cu tine"
http://ionutmangu.wordpress.com/2010/02/12/nu-te-am-intalnit/
Am spus deja ca este o salata de sentimente...
O alta parte a excursiei mele a fost periplul printre clipurile de pe youtube, amintirea unei imbratisari pe care nu am avut ocazia sa o dau si nici nu voi mai avea ocazia sa o fac in lumea si viata asta, sentimentul unor alte imbratisari pe care nu am avut curajul sa le duc la bun sfarsit, sau macar sa le scot din nivelul gandirii mele in nivelul perceptiei, am simtirii.
http://www.youtube.com/watch?v=ROaNuo02mio&feature=related (most touching advertisement ever for cancer)
Ironic e ca I want time too.... insa incerc sa profit de timpul pe care-l am si ma gandesc ca fiecare dintre noi isi propune sa faca asa, insa nu gaseste timp sa faca asta....Ma gandeam eu....e cea mai buna scuza cea cu timpul, iar eu incep sa o consider ca fiind potrivita si pentru neimplinirea mea de a gata din treburile pe care le am pe cap.
http://www.youtube.com/watch?v=UvYb4BLIAQw&feature=related ('I want more time', Saddest Commercial Ever )
In timp ce ma vietuiam io acilea fara numar, mi-a zburat gandul la persoanele pe care le am aproape si care deja au ganduri de maritish, insuratoare, kinderi si alte cele ce implica responsabilitati. De multe ori m-am gandit daca mi-s io defecta ca inca nu am astfel de ganduri si nici macar in viitorul apropiat si incep sa cred ca mi-s evadata din normalitate cand majoritatea in jurul meu urmeaza un trend de asumare a responsabilitatilor ce implica statutul de adult.
Si legandu-ma de statutul de adult, e foarte important, acum ca nu mai suntem kinderi (cel putin nu recunoastem, ca nici eu nu sunt dispusa sa o recunosc ;)) ) sa fim un exemplu pozitiv kinderilor din jurul nostru, pentru ca ei au nevoie de repere, iar noi fiind persoanele din apropierea lor trebuie sa ne asumam responsabilitatea de a le da astfel de repere.
http://www.youtube.com/watch?v=ZHCuA0KnITY&feature=fvw (Best TV Commercial Ever)
Mixul continua, asta pentru ca dupa ce m-am emotionat amintindu-mi de un prieten ce nu mai este, am schimbat registrul in cautarea reclamelor funny.
http://www.youtube.com/watch?v=GHX2mvFVQMs&feature=related (Funny commercial: beauty is nothing without brains)
Si ca sa nu uitam ca totusi se mai intampla lucuri frumoase in jurul nostu si ca unii apreciaza ceea ce mai au, chiar daca nu au acelasi feedback, propun atentiei:
http://www.ozibuna.net/cartea-cu-povesti/67-o-dragoste-adevarata.html#comments
Si inainte de a parasi pagina aceasta iti mai recomand pentru destindere ;)
http://www.gameshot.org/?id=4640
O zi faina sa ai si multzam fain pentru timp, pentru ca esti si pentru ca sunt datorita a ceea ce esti u si cei din jurul meu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
