http://www.youtube.com/watch?v=0aCsYYMTV4AAm inceput cu melodia ca ea exprima cel mai bine starea ce-o am. Nea Chris De Burgh o canta si se numeste Missing you....foarte misto as spune eu despre melodia asta.
Am descoperit-o de cateva zile si evident, o ascult pe repeat 8->.
Cunosti senzatia aia cand esti sub dush si apa curge navala peste tine si simti cum parca toata greutatea ei se duce din partile superioare ale corpului pana in partile inferioare, cam starea asta o am cand ascult melodia asta. Simt cum se scurge ceva in mine, cred ca pot intui si ce, insa dupa cum e lumea obisnuita acilea, nu voi spune direct despre ce e vorba, ca mno, misterul asta ne face viata mai interesanta, ne facem sa ne perpelim mai mult, ca io asta fac....sufar de prea mult mister ;)), atat de mult incat e incertitudine, care clar e starea mea preferata, daca imi place sa ma chinui singura :). Evident ca asta nu se afla printre preferintele mele zilnice, dar mno, mi se mai intampla si mie... :-<.
E aiurea cum molii s-au creat in sufletul meu si acum, cu lumea din jurul meu, s-au nascut fluturi, ce mi-or cuprins interiorul si mi l-au impanzit cu emotie prin zborul lor confuz.
Dap mi se intampla ....dar ce ma schucareste si mai tare e ca ma trezesc ca mi se intampla atunci cand moare sentimentul, ironic, nu?
Mi-e aiurea ca ma tot gandesc si tot la o incertitudine ajung, care ma da peste cap. Ma gandeam acum ca de fapt eu consider ca este ironic si ca ar muri un sentiment, o emotie, cand de fapt nu e confirmat de o a 2 a parte.
Am zis ca ma duc la somn devreme in seara asta, ca as vrea sa ajung la seara folk din Groove si atunci clar imi epuizez resursele de somn, dar uite ca nu am reusit, s-a facut 2:30 ceasul si parca as mai asterne din gandurile ce ma bantuie.
Obisnuiam sa le spun oamenilor un citat pe care-l descoperisem intr-o carte scrisa de Alexandru Paleologu, care spunea cam asa: "cine fuge de suferinta, matematic rateaza fericirea", si e al dreaq de adevarat. Incerc sa nu fug de suferinta, ca stiu ca asta vine dupa momentele de bucurie resimtite sau dupa explozia de fluturi de prin interior, dar e greu, niik nu mai e usor acum.
Cred ca voi incheia acilea postul, ca devine prea lung si sa nu plictisesc audienta.
Pe final, o melodie pe care am descoperit-o intr-un status si de care m-am indragostit, care mi-a obsedat gandirea, mi-a dat ritm in ganduri si m-a purtat pe valurile nostalgiei si ale dorintei de a se implini o emotie sincera si simpla:
http://www.youtube.com/watch?v=mQFPcbvbSK8
Francis Cabrel- Je l'aime a mourir
O zi faina si plina de sentimente misto ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu